Desigur că există un Romanian Dream! El seamănă perfect, ca două picături de coca-cola, cu faimosul American Dream. Vorbesc de actualul Romanian Dream, cel care are halucinații cu sute de mii de euro, cu vile de vacanță păzite de ciobănești caucazieni, cu mașini lungi de 6 metri, tapițate cu piele de canar și prevăzute cu neoane albastre pe sub caroserie. Desigur, nu se cade să uităm de piscina ovală în care chelnerul musculos sau chelnerița siliconată, după caz, ne aduc înot tava cu cocktail-ul în 3 culori și batonul cu proteine. În nopțile cu lună plină, românul dă lovitura la 6 din 49, sau trage un tun, câștigând licitația prin care i se acordă dreptul de a asfalta străzile orașului în care el visează cu ochii deschiși. Algoritmul este cel american: mai întâi faci pe dracu’n patru să te îmbogățești, apoi te împaci cu Dumnezeu: construiești o biserică, botezi puradeii dintr-un sat de fraieri, faci donații în dreapta și-n stânga cu camerele de filmat ale principalelor posturi TV după tine.

Uitându-ne în istorie, vom observa că în momentele de restriște sau de glorie națională, visul românesc are în vedere Unirea, Improprietărirea, Educația, Cultura. Dar asta doar în scurtele momente în care stomacul ni se urcă la cap și poftește idei. În rest, capul coboară în stomac, iar Romanian Dream redevine Chirița’s Dream: adică să devină isprăvniceasă și să se plimbe cu caleașca trasă de patru bidivii la șosea, spre împizmuirea vecinilor.

Visul nostru yankeu nu ar mai avea niciun sens dacă nu am putea să-i băgăm pe ceilalți în boale cu mașina și vila noastră de fițe. Dacă nu ar exista fițele, românul s-ar mulțumi să viseze la berea și mititelul pe care i le pun sub nas în timpul campaniilor electorale partidele politice. Deci românul nu e american decât de nevoie, pentru a fi în rând cu lumea bună, cu la grande burgeoisie.

Să nu ne umflăm în pene, însă. Nu e românul mai cu moț decât ceilalți! Și China Dream și Japan Dream și Kyrgyzstan Dream seamănă leit cu American Dream. Ei, ce-i așa rău în asta? La schimb – noi preluăm visul yankeo-saxon, ei vin să-i învețe pe țăranii români cum să-și potcovească mârțoagele. Pentru că țăranul nostru nu se spurcă el cu marafeturi d’astea.

Cum spune titlul unui hit al celor de la Rammstein: We all live in America. Curând, că câr, că mâr, vom mărșălui cu toți spre companiile internaționale, trași la cămașă albastră și cravată roșie. Acolo vom fi treinuiți, targhetați și ni se vor fixa dedlaine.

Uite, eu, dacă aș fi român, aș visa The Mongolese Dream, numai așa, ca să fiu eu cu 3 biloaie!