agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-02 | |
Cu ocazia aniversării a 1.200 de ani de la prima pomenire a orașului într-un document oficial au loc la Ingolstadt foarte multe acțiuni culturale. (Vezi și nr. 11 al acestei serii de remarcări.) Săptămânalul local SCHANZER ZEITUNG publică acum o serie de „declarații de dragoste“ adresate orașului de pe Dunăre. Iată scrisoarea doamnei Franziska Graf: „Ingolstadt a devenit pentru mine a doua patrie. Acest oraș m-a primit cu brațe deschise și eu l-am inclus în inima mea. Găsesc că orașul are multe asemănări cu orașul meu natal, metropola bănățeană Timișoara. Acolo canalul Bega curge prin mijlocul orașului ca și aici Dunărea. Resturile bastioanelor sunt aici ca și acolo o mărturie pentru protecția pe care orașul l-a acordat oamenilor. Îl iubesc pe orașul meu natal și nu-l voi uita niciodată, dar iubesc și orașul Ingolstadt și mă alătur poeziei „Doppelte Heimat“ (Patrie dublă) a consăteanului nostru Robert Rohr, în care se spune :»Așa trăiesc în pieptul meu două adorate lumi. / Conștient îi las pe amândouă să pășească pe al patriei drum.« Ingolstadt, te iubesc și sunt mândră de tine. Cu ocazia jubileului, îți doresc să crești și să împrospătezi mai departe și să ai posibilitatea de a asigura multor oameni un cămin pașnic.“ . . . . . Mulțumesc! Mă alături cu sentimente de recunoștiință acestui mesaj plin de un patos simpatic.
1. Günter Grass (scriitor), 2. Harald Schmidt (cabaretist), 3. Marcel Reich-Ranicki (critic literar) 4. Martin Walser (scriitor), 5. Peter Handke (scriitor), 6. Jürgen Habermas (filozof), 7. Wolf Biermann (scriitor), 8. Elfriede Jelinek (scriitoare), 9. Alice Schwarzer (activistă pentru drepturile femeilor) 10. Botho Strauß (scriitor).... 14.) Benedikt XVI. (papa) .... Acest clasament al intelectualilor germani (cu 500 de nume) a fost publicat de revista CICERO. Criteriul care a stat la baza alcătuirii listei a fost prezența în site-uri Internet, în archivele a 83 de ziare & reviste și în programe de televiziune. . . . . . Un rezultat încurajator pentru literatura germană. BUCHKULTUR este titlul unei reviste de recenzii și informații literare din Viena. Câteva texte din numărul 103, februarie/martie 2006, au tangențe și cu universul cultural românesc sau, în sensul mai larg, sudesteuropean. // Paginea 8: Milo Dor a murit la 5 decembrie 2005. S-a născut la Budapesta la 7 martie 1923 și a fost fiul unui medic de origine bănățeană. Copilăria și-a petrecut băiatul cu numele Milutin Doroslovac, deci era sârb, în Banat și mai târziu la Beograd. În timpul războiului a fost membru într-o organizație comunistă de tineret. A fost deținut doi ani de zile în inchisori naziste. În 1943 a ajuns la Viena unde Gestapoul l-a arestat din nou. După război și-a început cariera de scriitor sub numele de Milo Dor. Până la sfârșitul vieții a fost președintele organizației scriitorilor profesioniști din Austria, IG AutorinnenAutoren. Cel mai renumit roman al său este autobiografic și poartă titlul „Tote auf Urlaub“ (Morți în concediu). // Pag. 9: Se anunță apariția antologiei „Stromabwärts“ (În josul apei). Cartea menține texte de scriitori austrieci. Volumul a fost editat de Johannes Gelich și Ovidiu Nimigean și a apărut în limba română la editura Wieser, pentru traducerea semnează Michael Astner, prețul de cumpărare fiind de 18,80 €. // Pag. 39: Se recenzează și cartea „Adressbuch, Geschichten aus dem finsteren Herzen Europas“ (Carte de adrese, povestiri din inima întunecată a Europei) de Richard Swartz. „Este vorba despre un cantor evreu pe care Shwartz l-a întâlnit într-un oraș românesc și care a vorbit o germană deosebită, care probabil nu se mai vorbește nicăieri.“ // Pag. 43: Despre volumul autobiografic al lui Gregor von Rezzori (originar din Bucovina) „Greisengemurmel“ (Murmur de bătrân) se pot citi cuvinte de laudă și o remarcă cu caracter general: „Martori ai timpului care posedă un repertoriu semnificativ de limbaj și care pot povesti bine sunt și azi foarte rari.“ // Pag. 66: Un eseu este semnat de Robert Șerban. Sub titlul „Kleinwien und Großtemeswar“ (Viena Mică și Timișoara Mare) scriitorul, jurnalistul și editorul timișorean, născut în anul 1970 la Turnu-Severin, scrie despre „tonul de șoaptă a supușilor, iubitori timișoreni de cultură și paznici de muzee cu origini africane la Viena“. . . . . . Se simte în Austria (cel puțin pe piața cărților) o sensibilizare pentru viața literară dincolo de fosta cortină de fier. Premiul de carte pentru comunicare europeană a fost decernat la expoziția de carte de la Leipzig (16-19 martie 2006) lui Juri Andruchowytsch, scriitor ucrainean. În cuvântarea sa de mulțumire a reproșat vestului că acesta nu s-ar implica destul în Ucraina. Þara sa ar fi și ea o țară europeană și ca urmare ar merita să fie primită în Uniunea Europeană. Acum scriitorul și jurnalistul Richard Wagner i-a replicat lui Andruchowytsch în BERLINER ZEITUNG că „periferia nu are întotdeauna dreptate“ și că „cerințele sunt cunoscute, ele vin și din alte state sărace cu cocepții statale eșuate.“. . . . . . So fi gândit berlinezul cu rădăcini bănățene – Wagner s-a născut la Lovrin - și la România, când a scris această afirmație? „Nacht“ (Noapte) este un text laconic, puternic – plin cu dialoguri, care îl nimeresc pe cititor ca lovituri de pumni.“ Asta scrie Jan Süselbeck în FRANKFURTER RUNDSCHAU despre primul roman al scriitorului Edgar Hilsenrath care astăzi îndeplinește vârsta de 80 de ani. Acțiunea romanului derulează în ghetoul fictiv Prokow. Se știe însă că scriitorul evreu a supraviețuit infernul din lagărul de concentrare de la Moghilev-Podolsk din Transnistria. Scrierea acestei opere monumentale a durat 12 ani. Cartea a apărut în anul 1958 în SUA și șase ani mai târziu în Germania. O nouă ediție a fost prezentată anul trecut la editura Dittrich din Köln. Recenzentul acestei ediții sublinează mai ales aspectul luptei de supraviețuire a deținuților, luptă care provoacă procesele de inumanizare a individului. . . . . . Se pare că criminalii comuniști au fost ucenici merituoși ai criminalilor naziști. Mă gândesc pe de o parte la penitenciarele de reeducare da la Pitești, Gherla și Târgu Ocna și pe de altă parte la disputa de acum câțiva ani, generată de negarea de către fostul președinte Iliescu a holocaustului din România. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate