O fereastră spre sa(i)tul mondial
Bill Gates


Ne propunem în acest articol să deschidem ferestre (windows) spre a ne lumina prin ceea ce a reprezentat și reprezintă în continuare un geniu al ferestrelor de pe monitoarele computerelor cu sistemul de operare Microsoft Windows. Numele acestui geniu: William (Bill) Henry Gates al III-lea.
Bill Gates, la început era un adolescent timid, obsedat de computere, care a ajuns datorită pasiunii sale cel mai bogat om din lume. El nu a adoptat însă niciodată stilul de viață al celor bogați și celebri, iar cine îl cunoaște îndeaproape, are sentimentul că banii chiar îl deranjează. De aceea, în diferitele sale deplasări, rămân hotelierii și ospătarii dezamagiți că nu primesc bacșișuri de la un miliardar, care nu are bani în buzunar.
Bill Gates a construit un imperiu, gândind dincolo de limite. Nimeni nu se îndoiește că peste un secol se va vorbi despre el așa cum se vorbește despre Rockfeller, Carnegie sau Ford, oameni care au transformat o epocă. După ce a condus revoluția digitală și s-a confruntat cu mai multe bătălii guvernamentale antitrust, Bill Gates este un alt om față de acum câțiva ani. E un tată devotat și un pasionat jucător de golf, care se întâmplă să aibă un portofoliu în valoare de 50 miliarde de dolari. S-ar putea culca pe laurii gloriei, dar ăsta nu e stilul lui Bill Gates. El reușește să fie atât de competitiv, întrucât pentru el totul constituie o plăcere. Pentru el totul e un joc interesant, asemenea jocurilor din copilarie. Este iubit și respectat, dar, în același timp, urât și insultat. Dar ceea ce nici susținătorii săi, nici cei împotriva sa nu pot nega e impactul cu bătaie lungă pe care Gates l-a avut asupra epocii noastre.
Valorile prin care Bill Gates a devenit unul dintre titanii afacerilor secolului 20 vin de departe, din obârșiile sale în zona de nord-vest a SUA. Străbunicul lui Bill, J.W. Maxwell, a fondat prima Bancă Națională din Seattle. Familia Maxwell s-a bucurat de privilegii și statut social, dar nu s-a lăudat niciodată cu bogăția. Fiul lor, Willard, și el bancher, și soția sa, Adele, care avea o pasiune pentru jocul de cărți, se numără printre liderii societății civile din Seattle. Unica lor fiică, Mary, o fetiță plină de viață și isteață, s-a remarcat ca studentă la Universitatea din Washington. Atletică și deschisă, lui Mary Maxwell i se mai spunea și „Zâmbărici“. Toți cei pe care-i întâlnea se molipseau de forța și energia ei. Ea nu era afectată, era sinceră, fermecătoare, dar foarte hotărâtă. La universitate, Mary Maxwell a cunoscut și s-a îndrăgostit de un tânăr liniștiti și studios, Bill Gates Jr., care va deveni unul dintre cei mai buni avocați din Seattle. Cînd Bill și Mary s-au căsătorit, în 1951, ea s-a hotărât să renunțe la cariera de profesoară, pentru a se dedica familiei și activităților caritabile. Primul dintre cei 3 copii ai soților Gates a fost Christy, născută în 1953. I-a urmat Bill Gates III, născut la 28 octombrie 1955, poreclit „Tre“, datorită faptului că era William H. Gates III, iar jucătorii de cărți din familie spun „tre“ la orice este cu trei. Încă de la început Bill a fost foarte apropiat de mama sa. Îl lua cu ea când preda voluntar în școlile din Seattle. Nu a trecut mult și fiul ei precoce citea enciclopedia lumii de la A la Z. Familia Gates punea mare preț pe concurență, iar tânărului Bill îi plăcea să se întreacă în sporturi în sală și în aer liber. Jocurile lui preferate erau „RISK, The World Conquest Game“, în care țelul e dominarea lumii, cât și popularul „MONOPOLY“, la care, cu noroc, oricine poate deveni un magnat. Era competitiv la jocul de cărți cu sora lui, făceau concurs cine construia mai repede un puzzle, se întreceau la schi, la navigație, la orice. În fiecare vară, familia Gates mergea la casa din Hood Canal, Cheerio. Bill, sora lui mai mică Libby și restul familiei au organizat acolo propriile lor Jocuri Olimpice.
Când s-a deschis Târgul Mondial din Seattle, în 1962, familia Gates s-a grăbit să vadă minunile prezise pentru secolul XX, inclusiv computerele. Bill se întorcea adesea să revadă realizările high-tech din expoziție. Deja era evident talentul său nativ pentru matematică și știință, dar a început să devină și cam singuratic, dând semne de rebeliune adolescentină, care i-au tensionat relația cu mama sa. La școală nu se simțea în largul său. Nu știa cum să-și petreacă timpul. Era cam pierdut. Deși credeau în sistemul de educație public, părinții lui Bill au simțit că va găsi o direcție mai bună și mai multă disciplină la Lakeside, cea mai bună școală primară privată din Seattle. La Lakeside, Bill a înflorit. Era un elev excelent la matematică, era foarte bun și la literatură.
Când Bill a început liceul, în 1969, programul spațial american era în plină vervă. Nava „Apollo 11“ a dus oameni pe Lună în luna iulie. Dar computerele care au făcut totul posibil erau încă niște giganți electronici, care costau milioane de dolari și necesitau o armată de oameni care să le opereze. Pe atunci, majoritatea școlilor nu își imaginau să cumpere un computer mare. Dar Lakeside a făcut o afacere extraordinară, care îi va pecetlui detinul lui Bill Gates. O companie din Seattle a oferit școlii acces la computerul său, printr-o tele-legătură. Tânărul Gates a fost captivat de posibilitățile mașinăriei pimitive și a început să-și petreacă tot timpul liber în sala computerului. Adeseori, se furișa noaptea din dormitor și mergea la computer, iar familia nici nu știa. Bill împărtășea această dependență cu colegul său mai mare Paul Allen, care era total diferit de Gates. Nu doar că era cu doi ani mai mare, dar era și mult mai solid. În timp ce Allen avea o fire liniștită și contemplativă, Bill era profund și combativ. Totuși, acest cuplu ciudat avea să scrie istorie împreună. Ei s-au împrietenit scriind coduri software împreună, iar în același timp erau în competiție. Din când în când, se mai certau. La un moment dat, Paul l-a eliminat pe Bill din grupul lor de softiști, dar apoi și-a dat seama că avea nevoie de Gates, fiindcă nu se descurca fară el. Gates a spus: „Mă întorc bucuros, dar de data asta eu voi fi șeful.“
În 1970, când Bill avea doar 15 ani, împreună cu Paul Allen s-au apucat de afaceri. Cei doi au încasat 20 000 de dolari pentru „Traf-O-Data“, un program computerizat pe care l-au creat pentru a măsura fluxul de trafic din zona Seattle. Deși Bill avea o situație financiară bună în familie, era hotărât încă de la început să-și facă propria avere. În vara lui 1972, la 17 ani, Bill a plecat la Washington, să lucreze ca funcționar în Senat. Această întâlnire cu politica și administrația îi va folosi mai târziu. Întors acasă, în toamnă, s-a învoit de la școală când el și Paul Allen au primit primele slujbe serioase la o companie de computere. Au început să se gândească să își deschidă propria companie, dar soții Gates au insistat ca fiul lor să-și termine întâi liceul și să meargă la facultate. Mama sa își făcea griji că Bill era cam ciudat, social vorbind. Poate că așa era, dar el avea alte gânduri și nu era deloc nepoliticos sau necioplit. Doar se îndrepta spre o altă direcție, conform genialității sale.
În 1973, Bill Gates a absolvit Lakeside, iar părinții s-au mândrit că a fost acceptat la Universitatea Harvard. A plecat din Seattle, îndreptându-se spre est, în Cambridge, Massachusetts. În primul an la Harvard s-a gândit să aleagă o carieră în Drept, dar nici un curs nu i-a stârnit imaginația, precum computerele. Bill era mereu foarte hotărât să facă exact ceea ce-l interesa. Nu excela în viața socială, deși a legat multe prietenii, iar în compania femeilor nu prea se descurca. El excela la matematică, iar când a descoperit că nu era cel mai bun student la matematică de la Harvard, s-a hotărât să nu devină matematician. Avea mai multe alternative academice, dar a deprins ceva abilități și în afara cursurilor. Își petrecea mult timp cu jocuri video, pinball și mai ales cu poker-ul.
Paul Allen, fostul coleg de școală și partener de afaceri al lui Bill, a fost cel care i-a furnizat șansa cea mare. Allen se mutase din Seattle, la Boston, pentru o slujbă. În decembrie 1974, a cumpărat o revistă în Harvard Square. Pe coperta „Popular Electronics“ se anunța sosirea primului mini-computer din lume, modelul ALTAIR 8800. S-a grăbit să-i arate lui Bill. Allen și Gates au știut imediat că sosise vremea computerelor personale. Și-au dat astfel seama că vor fi o mare forță, o dinamică incredibilă în societate. Modelul ALTAIR era fabricat de o companie mică din Albuquerque, New Mexico, nu departe de zona de teste atomice Alamogordo. Ed Roberts, președintele companiei, căuta pe cineva care să creeze software-ul pentru micul său computer. Gates și Allen l-au convins că erau aceia. Au lucrat zi și noapte în centrul Harvard, timp de două luni. În februarie 1975, Paul Allen a plecat în Albuquerque să testeze programul pe care el și Gates îl terminaseră. Când a instalat pe ALTAIR programul pe care Gates îl intitulase „cel mai tare cod pe care l-am scris vreodată“, a funcționat. Importanța acelui moment avea să schimbe pentru totdeauna și pe Bill Gates, și industria software.
În vara anului 1975, Bill Gates, de 19 ani, și partenerul său, Paul Allen, înființau compania Microsoft. Munca pentru compania de computere ALTAIR a lui Ed Roberts devenise atât de intensă, încât Bill a renunțat la Harvard, chiar înaintea ultimului an, și s-a mutata în Albuquerque. Mary Gates a fost foarte dezamagită de decizia fiului ei. Bill însă era sigur că luase o hotărâre bună, deși succesul în industria software nu se arăta a veni ușor. Pe atunci scena computerelor personale era populată de utilizatori dornici să împărtășească noi informații și software, fără să plătească pentru ele. Această practică l-a dus pe Bill în conflict cu colegii săi. Erau o mulțime de puști de liceu și facultate, care făceau ceva anormal. Bill nu era popular deloc, fiindcă nu le permitea să fure, ei făcuseră programele, ei erau proprietarii lor. El era omul de afaceri în masa de hackeri tocilari. Gates a adresat o scrisoare deschisă pasionaților de computere, criticându-i pentru copierea programului Microsoft: „Cum probabil majoritatea pasionaților știu, cei mai mulți dintre voi fură software-urile. Pentru hardware trebuie să plătiți, dar software-ul îl împărțiți. Cui îi pasă dacă oamenii care au muncit la el sunt plătiți sau nu ? Dar e cinstit ? Până la urmă tot cei care au fost denunțați vor avea de pierdut.“ Bill era considerat un renegat, deoarece pe atunci predomina o altă etică: nu putea fi crezut că industria software ar fi evoluat la fel, dacă nu ar fi existat cineva care să aibă curajul să spună aceste lucruri. Bill s-a luptat și cu Ed Roberts, care-l considera răsfățat și enervant. Cei doi nu erau de acord în aproape nicio privință, iar Roberts era un adversar redutabil. Ultima confruntare cu masivul Roberts a fost în 1977, când acesta și-a vândut afacerea, iar Gates a trebuit să intenteze proces, pentru a păstra software-ul pe care el și Paul Alen îl creaseră pentru companie. Gates a câștigat.
Microsoft s-a extins spre noi limbaje de programare, iar Gates și Allen au început să vândă și altor companii de computere. La sfârșitul anului 1978, când vânzările se apropiau de pragul de un milion de dolari, Microsoft s-a mutat din Albuqerque în Seattle. Bill era bucuros să fie din nou acasă și a accelerat promovarea companiei din orașul său natal. „Noi proiectăm întotdeauna gândindu-ne la viitor. Cercetătorii noștri, în pasul cu noile tehnologii hardware și software.“, se putea auzi vocea lui Bill Gates în publicitate la televizor. El era geniul din spatele marketingului companiei Microsoft. La început, Bill a fost cel care mergea pe teren și își vindea compania și software-urile, iar adesea o lua și pe mama sa cu el. Mama lui Bill, foarte respectată și cunoscută, avea să joace un rol esențial la începutul carierei sale. Ea făcea parte din consiliile mai multor corporații, inclusiv al Universității din Wshington. Prin mama sa, Bill a ajuns să-l cunoască pe președintele IBM.
În noiembrie 1980, IBM bătea la poarta novicei companii Microsoft. Cel mai mare producător de computere din lume voia să negocieze cu Gates și Allen crearea unui sistem de operare pentru noua lor linie de computere personale. Încă de la prima întâlnire, IBM i-au subestimat pe cei doi. Bill arăta ca un copil. Era slab, cu părul zburlit, foarte insignifiant. Oamenii nu-l luau în serios ca om de afaceri. Dar IBM avea să descopere curând că Gates nu era un amator. I-a convins rapid că Microsoft putea să le livreze noul software. Mai întâi, a cumpărat un sistem de operare existent, pe care apoi l-au adoptat pentru computerele personale IBM, denumindu-l MS-DOS. Bill Gates a fost întotdeauna un om de afaceri abil. A știut de unde să găsească un sistem de operare, a ieșit în stardă și l-a cumpărat cu 50.000 de dolari. Dar partea spectaculoasă a fost că atunci când a dezvoltat sistemul de operare pentru IBM, IBM a vrut să cumpere codul sursă, care le-ar fi oferit control asupra discului sistemului de operare, cunoscut sub numele de DOS. Fiindcă nu deținea drepturile asupra sistemului de operare, IBM era obligat să plătească o taxă de licență către Microsoft pentru fiecare exemplar DOS instalat pentru un computer IBM. IBM era pe punctul să piardă marele avans în vânzarea de computere. În timp ce alte companii începuseră să lanseze computere personale mai ieftine decât modelele IBM, Microsoft le putea vinde tuturor același sistem de operare. În vremea aceea, se produceau tot felul de computere și nu se știa cine va învinge în industria hardware, însă Microsoft avea mari șanse să câștige în industria software. Înte 1978 și 1981, Microsoft a cunoscut o creștere uluitoare. Personalul a crescut de la 13 angajați la 128, iar veniturile au crescut de la 4 la 16 milioane de dolari. În 1983, 30% din computerele personale din lume funcționau cu software Microsoft. Totuși Bill Gates nu și-a schimbat niciodată stilul de viață simplu. Nu a zburat niciodată cu clasa întâi, decât dacă era absolut necesar. Adesea stătea la clasa economic, cu o pătură în cap, să poată dormi. Iar, după cum mărturisesc biografii săi, părinții l-au educat bine –l-au învățat valoarea banului și munca serioasă. Acestea s-au văzut mai târziu, în viața sa, nu doar în viața personală, dar și în cum conducea compania Microsoft.
Începutul anilor ’80, era o perioadă interesantă pentru industria condusă aproape exclusiv de oameni sub 30 de ani. Microsoft a început să creeze software pentru companii inovatoare precum Apple și gurul său, Steve Jobs. Computerul lor Macintosh și software-ul său erau considerate de mulți ca fiind cele mai ingenioase din industrie, fiind calea viitorului. „Pentru a crea un nou standard, e nevoie de ceva cu adevărat novator, care să stimuleze imaginația oamenilor. Computerul Macintosh, dintre toate mașinăriile pe care le-am văzut, e singurul care se ridică la acest standard“, declara Bill Gates publicității. Dar curând Microsoft și Apple aveau să intre într-o luptă acerbă pe drepturile asupra viitoarei generații de software, iar Bill Gates avea să primească vești ce vor zgudui Microsoft din temelii.
În 1983, viitorul era cât se poate de promițător pentru Bill Gates, de 28 de ani, și Microsoft. Industria computerelor personale înflorea, iar cererea de software era tot mai mare. Bill Gates și Paul Allen erau regii epocii computerelor personale. În toiul ascensiunii companiei lor, erau loviți de vești teribile. Paul Allen, prietenul și partenerul lui Bill încă din liceu, a fost diagnosticat cu boala Hodgkin, o formă de cancer. Biografii au mărturisit, în acest sens, că lui Bill i s-a oferit o perspectivă nouă. Întotdeauna muncise foarte mult și așteptase foarte mult din partea celorlalți. Acest lucru l-a ajutat să înțeleagă mai bine suferințele altora. Un an mai târziu, boala lui Allen s-a retras, dar el nu s-a mai implicat niciodată pe deplin în afacerile Microsoft. Pentru cei doi bărbați în deceniul trei al vârstei lor, care creaseră o companie de talie globală și câștigaseră milioane de doari, era sfârșitul unei epoci. Urmărind dinamismul lor, biografii au menționat că pot fi asociați cu John Lennon și Paul McCartney, piesele pe care le-au scris împreună fiind cele pe care ni le amintim cel mai bine și pe care le ascultăm tot mereu.
În 1984, Bill Gates a rămas singur în spatele Microsoft, în luna aprilie revista „Time“ îl numea reprezentantul noii specii de oameni de afaceri care se pricepea și la partea tehnică și la strategia corporatistă. Când cineva își propunea să lucreze cu Bill, în orice întâlnire sau discuție, i se prezenta imediat toate scenariile tehnice posibile. Adesea, se făcea referire la Microsoft ca la o tabără de matematică în care stilul solicitant de management al lui Gates menținea viu procesul creativ, iar uneori stârnea confruntări aprinse. El găsea ca nesesară testarea constantă a ideilor, pentru a rămâne în vârf într-o industrie în continuă schimbare, de aceea s-a înconjurat de o echipă care-i împărtășea o deontologie neîndurătoare de muncă. Astfel, Miriam Lovou, asistenta lui Bill, a povestit că, fiind nouă în compania lui Bill, a venit într-o dimineață și n-a știut dacă să cheme poliția sau nu, văzând un tip care dormea sub un birou. Tipul era Bill.
În 1985, Microsoft a avut vânzări de peste 140 miloane de dolari. În 1986, Gates a introdus programul Microsoft Windows. Avea să devină programul simbol al companiei. Criticii au observat imediat că modul de folosire a mouse-ului și iconițelor seamănă foarte mult cu sistemul de operare Apple Macintosh, considerat cel mai prietenos pentru utilizator. Apple îi acordase lui Gates acces deplin la tehnologia sa, pe când lucra la un nou software pentru computerul Macintosh. Gates i-a sfătuit pe cei de la Apple să-și înregistreze software-ul, dar sugestia i-a fost ignorată. Din nou, Gates a profitat din plin de șansa ce i-a fost oferită. „În această industrie, suntem în același timp concurenți și colaboratori“, îi plăcea lui Gates să spună. Totuși, Apple nu voia să-l lase pe Gates să pună mâna pe o parte din afacerea lor și a hotărât să-l dea în judecată pentru Windows. Gates, la rândul său, controla software-ul Microsoft pe care Apple avea nevoie disperată pentru computerele sale. Până la urmă, Microsoft a învins Apple, în tribunal. Microsoft a câștigat, dovedind că, deși existau asemănări în modul de operare al celor două computere, fiecare funcție individuală a Windows era diferită de fiecare funcție individuală a Macintosh. Deși prima versiune Windows era departe de a fi perfectă, a oferit Microsoft o nouă bază financiară și creativă.
În 1986, Bill Gates și-a cotat compania la bursă. Controla 45% din acțiuni, devenind miliardar la 31 de ani. Însă, el nu s-a simțit niciodată sigur pe statutul companiei. Nu voia să dea greș. Când exista o astfel de temere, că cineva ar putea distruge cândva Microsoft, pur și simplu îl consuma. Aceasta l-a motivat cu intensitate unică să fie cel mai competitiv om din industria computerelor personale. De aici și dobândirea reputației de om lipsit de scrupule, forțe puternice începând să se ralieze împotriva lui. Computerele personale progresau, iar IBM încerca să își creeze propriul sistem de operare, să înlocuiască DOS, care avea licență Microsoft. Programul a fost numit OS2. Era astfel o îngrijorare dacă se putea ține piept unei furtuni IBM, o companie foarte puternică, mulți softiști, mulți bani, multă hotărâre de a scoate Microsoft de pe piața sistemelor de operare. În mod ironic, Microsoft a fost implicat în dezvoltarea programului OS2, dar Bill Gates nu se gândea să își abandoneze propriul software. A hotărât să arunce în joc viitorul companiei și propria reputație, pentru programul Windows, pe care echipa sa continua să îl actualizeze. Chiar dacă însemna pierderea IBM, cel mai mare client al său.
La 22 mai 1990, Microsoft lansa Windows 3.0. Această versiune nouă și îmbunătățită a devenit un „best-seller“. Programul OS2 a eșuat pe piață, Microsoft deținând monopol pe piața sistemelor de operare pentru PC-uri. Comisia Federală a Comerțului a început anchetarea unor acuzați, cum că Gates se folosea de această dominare pe piața sistemelor de operare pentru a îndepărta concurența, micșorând prețurile produselor Microsoft. Președintele moderat al Microsoft își crease o imagine de distrugător. Bill Gates nu e un tip brutal. Dorința sa este doar de a câștiga, într-un mod grațios sau nu, victoria fiind victorie, după cum au declarat analiștii media din preajma sa.
Politica de dumping al prețurilor nu era singura acuzație împotriva Microsoft. În 1993, Ministerul Justiției iniția o nouă anchetă. Gates avea să își înfrunte un adversar de mare teamă, guvernul S.U.A. Erau anchetate plângeri cum că Microsoft solicita producătorilor de computere o taxă de licență în funcție de numărul de computere vândute, inclusiv cele care nu utilizau software Microsoft. Aceasta ducea la împiedicarea concurenților să intre pe piață. În iulie 1994, Microsoft a acceptat să oprească perceperea acelor taxe, iar Ministerul de Justiție a închis cazul. Gates nu a recunoscut niciodată că Microsoft ar fi deținut monopolul, susținând că doar oferea programe mai bune, la prețuri mai mici. „Nu sunt asemenea unui aligator, nu devorăm pe nimeni. Noi scoatem pe piață aceste mini-cutii, aceste frumoase pachete de programe pe care le instalați în computer și fie vă distrați folosindu-le și vă ajută să vă rezolvați problemele, fie nu“, a declarat Gates în mass-media. Dar pentru investitori nu era atât de simplu. Disputele cu guvernul și luptele cu IBM și Apple au făcut ca valoarea acțiunilor Microsoft să scadă. Presiunea era mai mare ca oricând să lanseze noua versiune Windows. Gates a găsit soluții inventive pentru a slăbi tensiunea: apărea în reclamele companiei sale alături de șeful de la Microsoft, Steve Ballmer. Apoi, își făcea intrări dramatice promovându-și compania la convenții pe teme de software. Odată a apărut costumat în Mr. Spock, din filmul serial Star Trek. A inițiat, de asemenea, și concursul „Microgames“, o competiție între micro-softiști, foarte asemănătoare cu jocurile din copilăria sa, din Hood Canal.
Pe 1 ianuarie 1994, Bill Gates se căsătorește, în Hawaii, cu Melinda, în care a găsit un partener ce îi oferea fericirea personală căutată. Ea, fiindcă lucra în același domeniu cu Bill, înțelegea și solicitările profesionale ale afacerii. Însă, la doar câteva luni după căsătorie, bucuria pe care Bill o împărtășea alături de famile avea să se transforme în suferință. Mama sa, Mary, cel mai devotat aliat, a murit de cancer la sân pe 10 iunie 1994. În anii următori, Bill a dus mai departe acțiunile începute de mama lui. A creat o fundație filantropică care realiza proiecte de sănătate și educație. Totuși, toată bogăția și puterea nu-l puteau proteja de criza prin care el și Microsoft urmau să treacă.
În 1995, Bill Gates, de 39 ani, își ducea viața de bărbat căsătorit. Același an a fost și anul de cotitură pentru Microsoft: a fost lansat cu mare tam-tam Windows ’95.
În timp ce viața personală a lui Bill Gates era tot mai plină, având și o fetiță pe nume Jennifer, viața sa profesională era tot mai frustrantă. În 1997, a descoperit că rămăsese în urma exploziei pieței Internetului. O companie numită Netscape domina vânzările de programe de navigare pe Internet, necesare pentru a accesa diferitele site-uri. Gates a încercat să restrângă decalajul, introducând Internet Explorer, soft-ul său de navigare, la fiecare exemplar Microsoft Windows. Acest fapt a fost considerat de mulți o manevră necinstită, o încercare de a-și elimina principalul rival. În acest caz, eliminarea competitorului însemna nelăsarea consumatorului să aleagă cinstit, rezultatul in extremis fiind funcționarea ineficientă a pieței. În 1998, Gates a fost chemat în Senat, unde fusese cândva funcționar, și acuzat de deținerea unui monopol ilegal. Ministerul de Justiție al președintelui Bill Clinton, alături de 19 state, au intentat un proces antitrust împotriva Microsoft. Era cel mai amplu proces de acest gen din istoria industriei computerelor. În 2000, un judecător federal a decis că Microsoft trebuia împărțită în două. După două decenii de nestăvilit, aceasta era o lovitură uriașă pentru Bill Gates. Procesul antitrust, care a ținut patru ani și a costat Microsoft milioane de dolari pentru taxe juridice, l-a afectat foarte mult pe Gates. În cele din urmă, în 2002, Ministerul Justiției condus de președintele George Bush a decis în favoarea Microsoft. A fost un moment frustrant, de data aceasta pentru criticii Microsoft, dar un triumf pentru Bill Gates și compania sa. În toiul procesului Bill Gates s-a retras din poziția de președinte executiv al Microsoft, numindu-se președinte și proiectant șef de software. Postul de președinte executiv i-a revenit prietenului său de la Harvard, Steve Ballmer. Bill Gates a vrut să fie de acestă dată doar omul cu idei. În ultimul deceniu, Bill Gates a pornit o adevărată misiune, de a-și împărtăși bogăția. În 2000, a înființat Fundația Bill și Melinda Gates, care investește anual sute de milioane de dolari în computere, vaccinuri și medicamente pentru cei care au cea mai mare nevoie de ele. A declarat public că nu își va lăsa imensa avere copiilor, ci 90% din ea va fi donată. Bill Gates a devenit un simbol global. Cartea sa, „Afaceri cu viteza gândului“, a fost publicată în 25 de limbi și e disponibilă în peste 60 de state. În martie 2005, Bill Gates a primit titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, de la regina Elisabeta a II-a pentru contribuția lui remarcabilă în țările Commonwealth-ului. Cîteva luni mai târziu, Bill și-a continuat campania pentru ajutorarea săracilor din lumea întreagă, gestul său fiind înțeles ca necesitate de ajutor interuman și ca anulare a mentalității că sărăcia din lume e un subiect închis.
Privind spre viitor, vizionarul Bill Gates investește multă energie în extinderea pieței Microsoft spre teritorii precum Orientul Mijlociu și China. Misunea principală a lui, este de a accelera și întări dezvoltarea și implementarea tehnologiei Microsoft în aceste zone. Gates și compania lui se confruntă mereu cu competitori. De la Apple, la Google, Microsoft pariază pe următoarea versiune a sistemului de operare Windows: Longhorn, redenumit apoi Windows Vista. Apariția cestuia, după câteva amânări, reprezintă un pas înainte de la Windows ’95 încoace. Vista se vrea o bază pe care industria să lanseze o nouă tehnologie. Între timp, Bill Gates și Microsoft încearcă să își îmbunătățească programele, să le protejeze împotriva virușilor și a mesajelor spam. Indiferent dacă va rămâne în memoria oamenilor drept un baron jecmănitor, un filantrop sau un tip care pur și simplu a construit un mixer de bucătărie mai performant, nimeni nu va putea nega vreodată că Bill Gates și compania lui nu vor avea succes și în secolul 21.