Astăzi lumea se îndreaptă spre o societate demasificată radical. Nu mai putem vorbi despre un public compact, oamenii aleg din ce în ce mai rar să urmeze curentul social. Și nu pentru că s-au transformat peste noapte în rebeli, ci pentru că multitudinea de variante existente duce la o cristalizare ideatică aproape imposibil de realizat. Întotdeauna apare o variantă aparent mai bună, de aceea este din ce în ce mai greu să mizezi astăzi pe utilizatori fideli.
Statele occidentale, mai bine zis sistemul ideologic occidental a apărut ca un răspuns, ca o variantă alternativă la totalitarismul specific altor zone geografice. Și astăzi mulți occidentali își justifică sistemul antagonic, prin opoziție. Musulmanii ucid, deci varianta creștină e mai bună, totalitarismul încalcă drepturile omului, deci capitalismul e varianta optimă.
Nu este greșit să vedem avantajele unui sistem, problema este atunci când devenim orbiți de acestea și nu observăm și punctele slabe. Acestea există de fiecare dată, perfecțiunea este doar un sofism filosofic. Democrația are puncte slabe, la fel cum regimurile totalitare au avut și puncte forte. Pentru a reuși să descoperim sistemul cel mai potrivit pentru societatea actuală, trebuie să analizăm detașat și să găsim atuuri. Filosofia viitorului va fi o filosofie pozitivă. Vremea nihiliștilor a trecut, oamenii vor astăzi soluții.
Problema principală a democrațiilor occidentale este însăși definirea lor în raport antagonic cu statele totalitariste. Dacă în acestea din urmă puterea este concentrată de câțiva indivizi, statele occidentale, tocmai pentru a evita aceste probleme, mizează pe o descentralizare generală. Creăm regulamente de protecție, organigramele devin din ce în ce mai stufoase, iar asta duce la o îngreunare a mecanismelor sociale.
Avem astăzi legi pentru orice, aproape nimic nu mai rămâne la latitudinea individizilor. Înmulțirea actelor antisociale este o consecință a acestor legi pe care factorii decizionali încearcă de multe ori să le impună cu forța, irațional. Ne împiedicăm de hârtii, nu reușim să acționăm rapid. Birocrația sufocă democrațiile occidentale, pentru că doar prin birocrație și prin legi aparent absurde se poate asigura egalitatea șanselor.
În momentul în care încerci să egalizezi, nu poți să o faci decât în jos. Niciodată nu vei reuși să îi ridici pe indivizi la un nivel maxim de performanță, de aceea pentru a le oferi șanse egale trebuie să scazi nivelul general. Iată capcana ascunsă a democrațiilor occidentale, care se încăpățânează să le ofere cetățenilor șanse egale în absolut toate domeniile, când de fapt asta este absurd.
Pentru că lumea încă fuge de spectrul marilor dictatori, pentru că ne temem de putere, refuzăm astăzi să ne mai asumăm propriile acțiuni. Niciodată un conducător nu va fi considerat responsabil pentru un eșec atâta timp cât între acel conducător și acțiunea propriu-zisă se află un aparat executiv imens, care filtrează orice decizie. Degeaba încearcă liderul ales democratic să imprime o atitudine puternică, până la acțiune această putere va fi diluată de fiecare angajat, care o va transforma după propriile percepții.
Exemplul economiei mondiale este grăitor, iar cei care analizează fenomenul observă că în spatele fiecărei reușite se ascunde o personalitate puternică, un om sau un grup restrâns de oameni care a ales la un moment dat să treacă peste limitele democratice pentru a își impune punctul de vedere, pentru a își asuma un risc și pentru a avea astfel șansa unui câștig. Dacă trebuie să te consulți cu 1000 de oameni înainte de a putea să spui un cuvânt, nu vei reuși niciodată să te impui, pentru că nu vei putea vorbi niciodată de propriul tău ego, nedisimulat. O companie nu poate funcționa în absența unui individ sau a unui grup mic care să decidă și să-și asume responsabilitățile.
Aceasta este cea mai mare problemă a statelor occidentale. Din cauza aparatului birocratic extins, deciziile se iau foarte greu. Și iată cum ajungem să fim în imposibilitatea exercitării unor măsuri evidente. Teroriștii acționează într-o singură secundă, la cererea unui lider pe care îl ascultă orbește. Pentru a îi condamna pe acei teroriști, sistemele occidentale au nevoie de zeci de ani, împiedicându-se în fiecare moment de piedici ascunse născute din însăși geneza lor. Iată de ce sistemul occidental nu este de multe ori capabil să ofere soluții optime, iată de ce oamenii din Occident se simt presați de societate, obligați în fiecare zi să treacă prin site. Doar când evidența trebuie demonstrată, doare când ai nevoie de o hârtie ca să exiști!
În loc să acționăm rapid, să folosim la maximum oportunitățile care apar, noi facem rapoarte, hârtii peste hârtii, simțim nevoia să ne justificăm în fiecare moment. Societatea noastră este capabilă să acorde șanse egale, dar nu știe să își răsplătească imediat campionii, societatea noastră dispune de resurse incredibile, dar nu le poate debloca, societatea occidentală deține o putere imensă, însă face eforturi imense pentru a se constrânge pe sine.
Un exemplu evident este situația caricaturilor care au inflamat lumea musulmană. În timp ce fanaticii au acționat imediat, au amenințat cu violența, au comis acte brutale, societățile occidentale au demarat discuțiile, încercând să contextualizeze problema și să vadă până unde poate merge libertatea.
Polaritatea pare astăzi că s-a schimbat, iar lumea orientală a devenit mult mai practică. Cei de acolo trăiesc, în timp ce Occidentul își bate capul cu drepturile omului și cu rasismul. Semănăm teribil de mult cu acei călăreți medievali în armuri care țineau la etichetă și la blazon și erau uciși înainte să apuce să lupte de niște “tipi” care nu se sfiau să călărească în chiloți...
Este timpul ca Occidentul să învețe să nu se mai teamă de propria putere. Nu trebuie să demonstrăm nimic! Să înțelegem că avem dreptul să ne impunem, să înțelegem că avem nevoie de lideri puternici, de personalități marcante. Nu putem să gestionăm prin talente disipate, avem nevoie de persoane care să managerieze aceste talente. Nu aparatul este cel mai important, ci oamenii care se află în fruntea aparatului.
Să nu confundăm democrația cu lipsa acțiunii, să nu trăim cu impresia că suntem egali. Visul acesta este o simplă utopie, iar Occidentul trebuie să mizeze pe vârfurile sale pentru că doar acestea îl pot ajuta să se impună. Nu, nu un elitism, ci o selecție naturală care să țină cont de talentele native ale fiecăruia. Nu există oameni mai proști, există doar domenii diferite și alegeri de viață proaste. Să îi lăsăm să greșească, pentru că nu putem să hotărâm toți. Să nu încercăm să aplatizăm, ci să le respectăm individualitatea celor de lângă noi, chiar dacă această individualitate le dictează să urmeze orbește grupul. 100 de fanatici care au ales singuri acest drum este un grup mai puternic decât o adunare de 1000 de oameni de știință care visează în fiecare moment să facă altceva.
Este timpul să ne asumăm propria condiție. Dacă vom rata, nu este nicio problemă, nu toți trebuie să fie învingători. Ar trebui însă în fiecare moment să ne dorim să fim naturali. Doar așa vom reuși să fim cu adevărat puternici. Până la urmă e simplu, avem nevoie de dictatori democratici!