Wenn jedes Land so etwas wie einen eigenen genetischen Code habe, sagen die Russen, dann sei es bei ihnen die Sehnsucht nach einer ungeteilten Macht. – Dacă fiecare țară are un fel de cod genetic propriu, spun rușii, atunci la ei este dorul după o putere neîmpărțită.

Christian Neef a publicat în DER SPIEGEL din 25 februarie 2008 un eseu despre alegerile din Rusia. Anticipând situația creată după scrutinul de duminica trecută, autorul afirmă curajos și convins că la 2 martie va „alege numai unul singur: Valdimir Putin.” Alesul lui Putin se numește Dmitri Medwedew care până acum a ocupat postul de primul locțiitor al președintelui de miniștrii.

Neef crede că rădăcinile democrației originale din Rusia trebuie căutate chiar în sistemul de schimbare a puterii. Istoria arată că această țară imensă a trăit întotdeauna crize de stat când s-a confruntat cu schimbări neașteptate de puteri. Rușilor le place să aibă situații politice clare, indiferent de felul guvernării. Asta a fost așa pe timpul țarilor, a dictaturii comuniste și nu s-a schimbat nici în zilele noastre, când Rusia practică un sistem de democrație ordonată de sus în jos. Acest lucru este posibil numai prin prezența unei personalități carismatice la putere, crede autorul eseului.

Enumerând cele trei principii pe care se bazează politica rusească - conform unei expuner a ideologului șef al lui Putin, Wladislaw Surkow, acestea ar fi: aspirația după centralizarea tuturor funcțiilor de putere, după idealizarea țelurilor în lupta politică și în sfârșit după personificarea instituțiilor politice –, Christian Neef vorbește de o imagine înspăimântător de scurilă a lumii (Weltbild). Și totuși, ministrul de externe german Frank-Walter Steinmeier este convins că mișcările de macaz din Moscova sunt un semn de stabilitate, convingere cu care întărește de fapt teoria lui Neef a mâinii puternice din Kremlin.

Politologul Ingmar Niemann are o explicație foarte pragmatică pentru simpatia care predomină la ora actuală relațiile dintre Berlin și Moscova: „De la Katharina cea Mare n-a existat nimenea la Kremlin care să fi fost orientat atât de german ca Putin.” Normal, dacă ne gândim că la întâlnirile Putin – Merckel (cancelarul german) cei doi pot comunica fără translator în ambele limbi, germana și rusa.

Iată cum putem observa situația ciudată în care intelectuali germani caută explicări pentru un sistem politic, diametral opus simțului și înțelesului lor democratic. Germanii au crescut, mai ales după 1945, într-un sistem politic care se definește prin instalarea și controlul puterii de jos în sus, deci tocmai invers sistemului practicat de Moscova. Această osteneală, depusă pentru înțelegerea celuilalt, este însă baza oricărei păci trainice. Ea, osteneala, trebuie să ne fie un însoțitor permanent.

Rămâne de văzut cum activează Putin pe viitor din rîndul doi al politicii ruse. Casa Albă rusească, unde probabil va rezida de acum încolo Putin pe postul de prim-ministru, stă fără doar și poate în umbra Kremlinului, de acum încolo centrul de putere(!?) al încă tânărului jurist Medwedew (42). Pentru Christian Neef apele nu sunt de loc limpezite: „Ambii pășesc cu ideea unui vîrf dublu (Doppelspitze) pe teren nou – din acest punct de vedere este vorba într-adevăr despre o incizie istorică. Dar nimeni nu știe cum se va termina acest experiment. Nu este exclus ca unul dintre cei doi să devină o victimă a acestei reguli de succesiune. Și Putin groparul propriului său sistem.”