Ich persönlich würde sehr gern lesen, woran Nabokov am Ende gearbeitet hat, auch wenn meine Erwartungen nicht übermäßig hoch wären. – Eu personal aș citi cu mare plăcere la ce a lucrat Nabokov la sfârșit, chiar dacă așteptările mele n-ar fi extrem de mari.

Scriitorul irlandez John Banville (*1945) este astfel citat de cotidianul german DIE WELT (versiunea online din 22 aprilie 2008). Acum va avea ocazia, după ce acest lucru a fost din 1977 - anul morții lui Vladimir Nabokov - încoace foarte incert. Multă zarvă pentru ca. 30 de pagini de carte, s-ar putea spune. Trecutul apropiat a arătat însă convingător că așa se poate pregăti de minune lansarea unei cărți. Înseamnă că de azi încolo lumea literară așteaptă cu sufletul la gură apariția ultimului text de proză al marelui scriitor rus. „Laura” se numește acest roman neterminat, sau mai corect, abia început. Nici nu se știe exact ce urma să devină acest fragment, poate numai o nuvelă sau și mai scurt, o povestire.

Cert este că Vladimir Nabokov a vrut ca acest ultim fragment al său să fie ars după moartea sa. Dar nici nevasta sa Vera (†), nici fiul său n-au reușit să-i îndeplinească ultima dorință în privința acestui fragment. Oficialitatea literară știe însă de mult de existența textului neterminat. Curiozitatea în literatură nu este cu nimic mai mică decât în alte sfere ale vieții, așa că au apărut în ultimii ani mereu apeluri pentru publicarea acestui material literar. Urmașii lui Nabokov au fost puși în fața dilemei de a alege între ultima dorință declarată a unui artist și interesul unui public cu afinități culturale.

Acum fiul Dimitri Nabokov, în etate de 73 de ani, a luat o hotărâre definitivă, cum anunță magazinul DER SPIEGEL. „Laura” nu va sfârși în flăcări, ci va fi publicat cândva.

O veste bună, în săptămâna în care am sărbătorit ziua mondială a cărții, 23 aprilie, ziua de naștere a lui William Shakespeare (1564 – 1616) și cea de moarte a lui Migual de Cervantes (1547 – 1616). Chiar dacă așteptările lui John Banville în acest text târziu nu sunt prea mari – Nabokov depășise într-adevăr zenitul său literar –, avem toate motivele să ne bucurăm de orice text literar, care nu devine o victimă a flăcărilor. Cărți au ars destule, mai ales pe meleagurile germane, cu 75 de ani în urmă.

Din fericire au desconsiderat și alții ultimele dorințe ale unor scriitori de a distrugere manuscrisele lor. Dacă Max Brod ar fi îndeplinit cerința prietenului său Franz Kafka, nimeni n-ar fi citit opere ale canonului literar universal cum ar fi „Procesul”, „America” sau „Castelul”.