Teoria speciilor informaționale (TIS)



Prezentarea unei cărți noi, Teoria speciilor informaționale (TIS),
editura IRECSON, colecția Spirit și cunoaștere.

Motto: Dacă am vedea mult mai bine, dar nu depășind acuratețea
unui micron - a mia parte dintr-un milimetru, nu am vedea în jur
decât celule și molecule. Așa că, într-un anume fel, bine socotit,
în realitate suntem niște orbi.

Nicolae Florean Pinte sare în valurile științei cu cea mai ieșită din comun (formidabilă!) carte ce s-a tipărit la noi, la români, în domeniul cunoașterii minții umane. Alte moduri de a o califica necesită din partea mea o punere în temă și o minimă dezvoltare.

Cine este acest om? Nu pot spune. Pe 1 martie, la Păltiniș, mă întâlnesc la schi cu un prieten, Marius Oltean, prieten de-al autorului, care îmi spune despre o carte și prin grija căruia primesc apoi un exemplar.

Pe prima pagină domnul Pinte dedică astfel:
,, Închin această carte satului românesc; păstrătorilor de frumos ai satului- fără de-ale căror atotcuprinzătore, neasemuite și înțelepte vorbe și povești, mituri și străvechi obiceiuri nu știu zău dacă era vreodată posibilă apariția acestei teorii.,,
Și spune bine, pentru că înțelegând, îi este dator satului (natal) și minții comune a sătenilor, ce renaște și se coace acolo generație după generație, de când e lumea.

Care este esența teoriei specilor informaționale?
Tot ceea ce se petrece cu noi, tot ceea ce este supus simțurilor noastre, formează nevoit cu noi, în permanență, o buclă informațională automată prin care ne situăm în noi înșine și în exteriorul nostru și prin care reacționăm. Spun buclă de automatizare pentru că mă alătur astfel autorului și profesiei lui, prin care a căutat, găsit și elaborat în final TIS, ( Theory of Informational Species )- teoria speciilor informaționale.

Revin: Orice pe lumea aceasta are o aceeași formă de ființare:
1. actul ( exterior sau interior nouă)
2. observarea actului
3. pătrunderea în propria noastră minte și căutarea unui model, a unui
tipar, a unui mod prin care:
4. înțelegem actul, îi dăm o semnificație informațională și:
5. răspundem actului printr-o formă proprie, a minții noastre, de a
înțelege și de a exista prin act sau alături de acesta și:
6. ca atare, reacționăm.

după care,

1. actul se reașează exterior sau interior nouă apoi,
2. îl observăm prin simțuri și ....
ciclul se repetă, de la afirmația 1 la afirmația 6, de miliarde de ori, formând în fapt viețile noastre.
Această înșiruire de faze este în fond trăirea relației omului cu sine, cu semenii, cu natura înconjurătoare, prin procesele și fenomenele ei proprii sau tehnice, regăsite în oricare dintre științe.

Toate aceste trepte ale cunoașterii sunt, fie instantanee, momentane, când e vorba de fiecare secundă pe care o trăim și trebuie să facem
(față!) parte din mediul ce ne înconjoară, incluzându-ne, fie mai largi și mai anevoioase, cănd vorbim despre sistemele ștințifice și tehnice, sau chiar despre problemele noastre, de o anvegură mai mare, pe care vrem să le înțelegem și să le găsim un răspuns.

Acolo, în mintea umană, acel drum de la punctul 3. pe care îl facem în mintea noastră în fiecare milisecundă, ne îndrumă Pinte să ajungem, bazându-se pe afirmații cutremurătoare:
- Informațiile ascunse acolo sunt vii într-un anume fel, au o viață a lor, sunt structurate în specii.
- Aceste specii sunt regăsite în întregul naturii, indiferent de forma de reprezentare, minerală, vegetală, fiziologică, culturală, materială, în tehnică sau oriunde altundeva.

Îșî subîntitulează cartea: ,,Drumul minții între conștient și subconștient,, fără a exista însă în text nici măcar un rând scris despre o posibilă metafizică sau metodă paranormală, cum riscă acest subtitlu, ușor neinspirat, să dea de înțeles asupra conținutului cărții.

În nevoia de a elucida și controla un fenomen regăsit într-un proces de cunoaștere, acesta fiind de fapt firul explicativ al cărții, aceste faze le regăsin sub forma de mai jos:
1. Abordarea unui fenomen cunoscut prin manifestare dar necunoscut in miez și căutarea unor uși de intrare în:
- observarea controlată, sistematică a fenomenului
- explicarea fenomenului
- înțelegerea fenomenului
2. Găsirea acelor mărimi de stare, a acelor caracteristici informaționale care se constituie în specii, informații fundamentale, ce dau viață fenomenului.
3. Căutarea, găsirea, obținerea unor relații între aceste mărimi și între acestea și întregul informațional pe care îl formează, îl reprezintă, constituind fenomenul.
4. Monitorizarea informațională a fenomenului ( măsurare), a acelor mărimi de stare, a căror modalitate de control este esențială dar NECUNOSCUTÃ
5. Pătrunderea în zona ,,adevărului de nepătruns,, acolo în mintea speciilor informationale, printr-un miraculos dar riguros drum ștințific ca mod de înțelegere, pe cărări ale logicii și intuiției minții umane și aducerea în realitatea noastră a ideii care face CUNOSCUTA soluția.
6. Coabitarea cu fenomenul, acum controlat, cunoscut și înțeles.

Mintea umană are o zonă despre care noi spunem apreciind ceea ce ne dă singură de acolo:
- am ghicit !
- am fost inspirat !
- mi-a căzut fisa !
- pur și simplu este așa !
- mi-a venit ideea !
Aceea zonă a minții nu ne aparține, fiind de fapt o mare împărăție, formată în miliardele de ani de existență a întregii lumi, nu doar a noastră ( milioane de ani), a oamenilor. Însă am dori să ni se întâmple cât mai des să ni se facă de acolo cu ochiul ! Domnul Pinte a primit din mintea TIS niște invenții minunate.

Aceasta este mintea pe care o descoperă TIS.

Pentru a înțelege cartea și deci teoria, în întreaga sa expunere, sunt necesare și câteva cunoștinte tehnice, de fizică, de matematică și filozofie dar în cea mai mare parte a textului autorul știe să transfere, poate chiar prea însistent, dezvoltat si repetat, ideile necesare înțelegerii. Prin stilul original și apropiat, cu un talent remarcabil, cititorul se află în lunga și sinuoasa călătorie a propriei minți prin cea a cărții, alături de un vechi și bun prieten, autorul. Nici poezia nu lipseste din carte, intr-un capitol aparte poeziile lui Eminescu sunt privite cu mintea TIS.
În acest sens, singura greșeală pe care o găsesc cărții este că nu conține o fotografie a autorului.

Nu este posibil ca prin spațiul pe care îl cuprinde un articol sau un eseu să explicitez ceea ce autorul face în 350 pagini de carte de format mare.

Prezint, prin cuvintele și mintea mea, câteva relații de gândire prezente în carte:

Numele- șirul de semne ce transferă lumea în mintea noastră.
Limbajul - drumul înțelesului între minți
Jocul de limbaj - împletitura între nume și înțelesuri ascunse de nume (Wittgenstein)
Întrebarea – încercarea dificilă de a trece în lumea răspunsurilor
(maeutica)
Forma culturală - obiceiul permanent al minții de a uita și de a-și reaminti
Conștiința întregului- modul prin care din cuprindere se trădează necuprinderea
Cheile- secretele minții păstrate pentru alte minți, (clenciuri)
Înțelesul- acel ceva, ce nu se arată oricui
Semnificația - împrumutul unei haine
Sensul – restituirea acelei haine

...de pe drumul prin care se ajunge în lumea minții TIS.

Însușirea teoriei și capacitatea ulterioară de a o aplica este un câștig substanțial al fiecărui cititor. Dar nu este suficient ca menirea cărții și deci a Teoriei speciilor informaționale să se estompeze la acest nivel, ci trebuie să se dezvolte prin recunoaștere și preluare de către forurile culturii românești și sistemul universitar, prin rescrirea sub forma unui manual, curs, etc. Acest mod de gândire, odată însușit, are darul de a multiplica inteligența, ceea ce este un miracol.

Consider că această teorie este un dar pentru patrimonul nostru cultural și ștințific pentru care dar, în modul cel mai sincer mă văd și eu mulțumind satului nostru, alături de domnul Pinte dar și domniei sale.

Și ca atare, trebuie să dăruim Teoria speciillor informaționale întregii lumi, prin traducere și difuzare pe banii autorilor, adică a sătenilor, așa cum au făcut țarii cu marea cultură rusă.