Anul IV, Nr. 03 noiembrie 2004, ziarul INDEPENDENT

“Nu mă implic în stabilirea Premiilor USR”
interviu cu Eugen Uricaru, președintele „Uniunii Scriitorilor din România”

- Domnule Eugen Uricaru, cum se desfășoară pregătirile pentru decernarea premiilor din acest an?
- Decernarea premiilor este un eveniment important pentru USR, în care eu mă implic. Premiile sunt date de un juriu și n-am intervenit niciodată, nici măcar în camera în care își desfășoară lucrările. Știu doar că Eugen Negrici este președintele juriului. Consider că este normal ca juriul să aibă autonomie, să judece fără nici un fel de influențe. Anul acesta vom avea surprize, se va da câte un singur premiu pentru fiecare gen, ceea ce este o noutate, dar și “Premiul Național de Literatură” și “Opera Omnia”, plus alte premii speciale.

- Cum ajută USR scriitorii aflați în dificultate?
- Avem un program social, care este destul de complex. Comisia socială din cadrul USR-ului acordă aproximativ 40-50 de milioane pe lună, nerambursabile, care se împart în funcție de gravitate, scriitorilor cu reale probleme sociale. Mai avem programul prin care 130-140 de scriitori din toată țara iau masa gratuit la diferite restaurante cu care am realizat contracte. Pentru cei care se deplasează greu, valabil doar în București, din păcate, o mașină le duce zilnic mâncarea acasă.

- Ca președinte al Uniunii, ați făcut compromisuri?
- În viață, în general, da. Nu cred că ne-am născut Feți-Frumoși sau cavaleri fără pată. Dar, am încercat să pun în cumpănă, ce se obține și ce se pierde. Þin foarte mult la literatură și atunci când am făcut un compromis, l-am făcut în favoarea ei, în ideea că este mai importantă decât orice altceva.

- Ce regretă cel mai mult scriitorul Eugen Uricaru?
- Că nu am reușit să-i fac pe toți colegii mei să înțeleagă că suntem singuri și cauza noastră este greu de înțeles, că ar trebui să fim uniți în așa fel încât literatura pe care o facem să nu fie citită doar de noi, dar mai ales să ne recâștigăm publicul. El nu se recâștigă prin certuri, scandaluri, acuzații mai mult sau mai puțin fondate, ci prin valoare reală și difuzarea acestei valori.

- Există persoane cu un talent relativ care au obținut ușor statutul de membru al Uniunii. Este subiectivă selecția pentru unii și restrictivă pentru alții?
- Nu cred. Conform statutului, cu două cărți poți intra în Uniune. A fi scriitor nu înseamnă să fii membru USR. Trebuie să scrii cărți, să ai un public și să reușești să-l convingi prin talent și muncă.

- Contează imaginea de vedetă a persoanei, pentru a accede mai ușor în USR?
- Da. S-ar putea să aveți dreptate că oameni suntem, supuși greșelii. Eu sunt foarte nemulțumit de comisia de primire a USR. Nu fac parte din ea și nu mă amestec în treburile ei. Pentru viitoarea conferință națională de modificare a statutului am propus ideea de a avea un control mai mare asupra modalităților de primire în Uniune. Nu există nici un fel de problemă în publicarea a două-trei cărți de către un scriitor. Înainte de revoluție exista o grilă destul de aspră în care și politicul își vâra coada, dar nu cred că au rămas autori importanți în afara Uniunii, înainte de ‘89. Și Uniunea reprezenta atunci și o comunitate de interese. Eu am intrat în Uniune în 1990, fără nici un fel de împrumut făcut vreodată la Fondul literar. Sunt un om care nu a avut nici un avantaj de la
USR.

- Cei care vă atacă în presă credeți că vor să vă ia locul de președinte al USR?
- Chiar îi rog să vină și să-mi ia locul. Aș fi foarte curios să văd cu ce se prezintă cei care vor asta. Am câștigat prin competiție și sper că și în mai, anul viitor, să fie tot competiție. De fapt, în tot acest timp mi-am pierdut patru ani din scrisul meu. De ce? Ca să fac bine. Dacă voi considera că mai am ceva de făcut o să mai candidez și la anul. Colegii o să-mi spună dacă merită sau nu, să termin ce am început. Unii cred că știu mai bine decât mine ce trebuie făcut la USR. Îi invit să arate ce au de oferit. Eu nu am făcut contract cu Uniunea Scriitorilor că o să mor aici în birou pentru niște oameni care habar n-au despre ce e vorba.

- La ce lucrați acum?
- Am în curs de finalizare romanul “Supunerea”. Sper să fie o carte agreabilă, ca lectură, dar și foarte deranjantă, prin conținut. O carte despre supunerea noastră a tuturor. Acțiunea romanului începe în 1945 și se termină în timpurile noastre. Mai am în pregătire un volum de nuvele despre români celebri și un proiect despre Avram Iancu, primul caz de psihiatrie politică.

interviu realizat de Gabriel Dragnea