Născut în 1951 în com. Bursuceni, județul Bălți. In 1975 a absolvit Facultatea de Medicină Militară din Kuibîșev (azi, Samara) URSS. A dus o viață de zbucium și căutări. A pribegit prin numeroase regiuni și ținuturi, a trăit în sânul mai multor popoare înglobate în imperiul sovietic, de la Volga și Ural, până la Polul Nord și Extremul Orient rusesc. În timpul restructurării, fascinat de amploarea deșteptării românilor basarabeni, capturat de șansa salvării naționale, a abandonat un timp practica medicală și a lucrat câțiva ani la revista «Glasul», pe atunci prima publicație editată cu caractere latine. Colaborează la ziarele «Literatura și arta», «Tineretul Moldovei», «Viața satului» ș.a. În prezent lucrează la Centrul de Medicină Preventivă al municipiului Chișinău.


Recent, în incinta bibliotecii publice „Târgoviște” din sectorul Buiucani a avut loc lansarea noului volum de poeme, poezii, eseuri "O lume rătăcită”, semnat de Nicolae Bălțescu și apărut zilele acestea la editura «Prometeu» din Chișinău.

La ședința cenaclului literar „La Târgoviște”, condusă de medicul și scriitorul Ion Cuzuioc, au venit cei îndrăgostiți de poezie: oameni de cultură și artă, studenți, elevi și evident, prieteni, rude și colegi de școală ai lui N. Bălțescu. Printre ei: ex-ministrul Culturii și Cultelor Ion Ungureanu, scriitorii Claudia Partole, Ion Diviza, Alexandru Horațiu Frișcu, criticul de artă Larisa Ungureanu, directorul revistei «Chipăruș» (serie nouă) Vasile Rusu, ziarista Raia Rohac, actorul Cupcea Sandu Aristid, interpretul Iulian Caranfil ș.a.

Cuvinte frumoase pe marginea volumului lansat au rostit mai mulți vorbitori. Am spicuit pentru cititor câteva din ele:

Ion Ungureanu:

- Pentru a turna cuvintele în versuri trebuie să ai experiență. Această muză vine la un om matur și este o enigmă. Ce l-a impus să facă acest lucru? Citindu-i cartea, înțelegi, vezi de unde vine impulsul. Pricipalul ce mișcă natura lui poetică este boala, sindromul creației, care naște lucrări de valoare. Iar cel care nu are o astfel de boală, naște lucruri banale.
Nicolae Bălțescu, trăind „sub tăișul tristeții”, are antene sensibile și reacționează la problemele ce ne frământă, prin versul său exorcizează răul din noi. Cartea are un destin biblic, trezește spiritul din somnul cel de veacuri, pe care ni l-a adus dușmanul. După cum menționează autorul, trezindu-se, «cel ce luptă pentru dreptate, acela luptă pentru Dumnezeu».

Claudaia Partole:

- Nicolae scrie inedit și captivant. Creațiile lui sunt pătrunse de speranță și încredere în Bine și Adevăr, iar atmosfera care ne este inoculată se transmite fluidic și celui care o citește. Aparent, poeziile și eseurile sunt nostalgice, pesimiste, însă lumina revărsată prin gândul metaforic, inspiră versurilor optimism și putere de a trece frumos și cu demnitate prin această lume rătăcită. Este o poezie care vrea să îmblânzească lumea.

Larisa Ungureanu:

- Nicolae Bălțescu este un poet de vocație. Poezia scrisă de el te mișcă, te doare, deoarece autorul acestor rânduri spune adevărul ce vizează neamul nostru.. El este un Sisif care își duce povara spre culmi, ca să fie văzută și auzită de toți, pentru a schimba cumva spre bine destinul acestui popor nedreptățit.


Ion Cuzuioc:

- Colegul meu, autorul vizat astăzi, de specialitate este medic, însă are un suflet mare de poet. A răbufnit ca un vulcan, iar cuvintele sincere și fierbinți, ca lava, ating inima cititorului. Poezia lui îndeamnă ca lumea să fie mai bună, mai frumoasă.

Ion Diviza :

- Nicolae este un suflet sensibil, simte și se exprimă românește. El este unul din acei eroi ai literelor românești din Basarabia, care și-au cultivat vocabularul, limbajul poetic, deoarece limba vorbită între Prut și Nistru este plină de barbarisme. În opera sa poetul ne comunică stări specifice, simțite, trăite numai de el, comunică incomunicabilul, pentru a ne spune adevărul care ne doare.

Au înviorat publicul epigramele lui Ion Diviza și Alexandru Horațiu Frișcu, dedicate sărbătoritului.

Ion Diviza:

LUME RATÃCITÃ

Vin timpuri noi, și iar se duc
Și viața merge înainte;
Iar cei ce lumea o conduc
Sunt tot mai rătăciți la minte.

LUME NE-RÃTÃCITÃ

În sărăcie țări se bălăcesc,
Vedem azi și imperii care cad,
Doar comuniștii nu se rătăcesc:
Ei știu prea bine drumul înspre aд*.
-------------------
*aд – rus. – iad, infern


Alexandru Horațiu Frișcu:

UNOR MEDICI POEÞI

Schimbând din mers macazul meseriei,
Rugăm să fiți cu rima mai atenți:
Să nu scurtați și viața poeziei,
Cum o scurtați voi unor pacienți.

Nicolae Bălțescu:

- Am scris acest volum la îndemnul sufletului, fiindcă nu-mi este indeiferent destinul lumii, nu-s indiferent de soarta poporului din care fac parte. Vreau ca omul să tindă spre noblețe, spre perfecțiune, și sunt cu speranța că aceast fapt ne va duce spre o lume mai blândă, mai curată, plină de dragoste și adevăr. Deoarece omul fără Dumnezeu este nimeni, vine din nicăieri și pleacă nu știe unde.
Exprim sincere mulțumiri Centrului de Medicină Preventivă al municipiului Chișinău și îndeosebi medicului-șef, doctorului Iurie Pînzaru, pentru sprijinul acordat la apariția acestei lucrări, cât și celor prezenți la lansare – pentru susținere și încurajare.

In continuare, actorul Sandu Aristid Cupcea a recitit câteva poezii ale sărbătoritului, iar cântărețul Iulian Caranfil a interpretat din suflet canțonete în limbile română, italiană și engleză, care au fost apreciate cu aplauze de audiență.
Directoarea bibliotecii publice "Târgoviște” Ludmila Plopa, conform tradiției, i-a înmânat lui N. Bălțescu o Diplomă de mențiune, iar cei prezenți s-au ales cu câte un volum cu autograf din partea autorului.

Am selectat pentru cititorii site-ului câteva poezii din volumul lansat.
Lectură plăcută.


Nicolae BALÞESCU:

NOSTALGIE

Frumoasă-i veșnicia,
Frumos este pământul,
Dar nu așa precum a fost odat”,
Pe când era copil nevinovat,
Pe când domnea și ordinea, și armonia,
Și nu era de oameni populat.

RUGÃ

O, Doamne, de unde
Să iau atâta răbdare
Față de cei al căror
Neam de secole
Iubesc moarte și sunt
Îndrăgostiți de moarte?
De moartea altora.
Ei aduc
De secole pe aceste meleaguri
Moartea din dragoste, moartea
Tânără, moartea în floare.
Mă scutură fiorii de pacea
Meleagului ucis din dragoste.
Până la disperare mă tulbură
Liniștea lui.

O, Doamne, trimite-le ura
Pentru dragostea lor de moarte,
De moartea altora.
Tulbură, Doamne, pacea și liniștea
Meleagului ucis.

VIS

Cândva voi merge într-o Primăvară
Pe verdele veșmânt pășind, ce va renaște
O Lume Nouă, o înviere, un proaspăt răsărit de soare
Și voi simți că Timpul clipe nu mai paște.

Voi alerga desculț pe iarba nou-născută.
Îmi voi scălda picioarele în roua veșniciei,
Destinul o să-mi cânte din lăută
Iar Necuprinsul capu-o să-mi mângâie.

Am să perind întinderi de câmpie
Și voi simți că am cuprins pământul,
Eu voi pluti ca-n vis de bucurie,
Prieteni îmi vor fi doar stelele și vântul.