Was ich mir immer eingebildet hatte, nämlich dass die Wurzeln dorthin irgendwie gekappt sind, das stimmt überhaupt nicht und es ist sehr angenehm, muss ich sagen, zuzulassen, dass man sich damit wieder beschäftigt; und das tu ich. - Ceea ce mi-am închipuit întotdeauna, și anume că rădăcinile într- acolo sunt cumva tăiate, nu este nicidecum adevărul și este foarte plăcut, trebuie să spun, de a accepta să te ocup din nou cu acest lucru; și asta o fac.

Peter Maffay, cel mai mare interpret de muzică rock din Germania, a făcut această afirmație pe „canapeaua albastră” de la postul de radio BAYERN 1, duminica trecută, între orele 12 și 14, deci la una din cele mai audiate ore de emisie. Moderatoarea Gabi Fischer îl întrebase dacă România ar fi pentru el un loc unde ar putea să se stabilească definitiv. Scopul întrebării a fost pe de o parte vârsta muzicianului și pe de altă parte locul lui de naștere.

Maffay a infirmat această posibilitate, confirmând însă legătura sa emoțională cu România în general și cu Brașovul, unde s-a născut la 30 august 1949, în special. Acum trăiește alternativ la Tutzing, o localitate lângă lacul Starnberg în Bavaria, și pe insula Malorca. Cu cei 59 de ani ai săi, renumitul și foarte apreciatul cântăreți nu se gândește la un sfârșit apropiat a carierei sale muzicale, dar nici nu refuză să se gândească la un timp - inevitabil - „după”. Atunci își va stabili punctul fix de viață – din perspectiva prezentului – probabil la Tutzing.

Numele Peter Maffay este un nume de artist, numele de familie al său fiind de fapt Makkay. Postul de televiziune ARD a prezentat la 28 aprilie 2008 un film despre originia etnică a lui Peter Alexander Makkay, astăzi renumitul Peter Maffay. Din partea mamei strămoșii săi provin din comunele Bod și Prejmer, fiind de etnie germană, pe când cei din partea tatălui au trăit la Sfântu Gheorghe și Coșeni; ei au fost secui. Iată un tablou cît se poate de expresiv despre diversitatea etnică a Transilvaniei, dacă ne gândim că azi toată lumea muzicală vorbește de România, când e vorba de biografia „legendei de rock”, cum îl numesc mulți critici pe Peter Maffay.

Dar dacă vorbim de el nu putem vorbi numai de muzică, ci trebuie să amintim în orice caz și activitățile sociale pe care le-a inițiat și pe care le întreține. Se angajează în diferite proiecte în Spania și Germania, dar și în România. Întotdeauna stau copii traumatizați sau handicapați în centrul atenției asociațiilor care au căpătat între timp un renume mondial: Asociația Peter Maffay și Asociația Tabaluga, denumirea celei de a doa rezultând din renumita operă rock pentru copii „Tabaluga”.

Palmaresul albumelor lui Peter Maffay este el însuși o singură poveste de succes. Și totuși nu a înregistrat nimic, timp de trei ani. Acum a apărut un nou album cu titlul „Ewig” (Veșnic). Primul concert de prezentare a albumului cu „doar” – cum scriu unele ziare – 13 titluri s-a bucurat de un succes extraordinar. Maffay însuși s-a arătat plăcut surprins, constatând că publicul din Circul Krone din München a cântat deja toate piesele prezentate, cu toate că discul CD-ul este abia de șapte zile pe piață.

„Veșnic”. Un titlu de meditație. Altmeister – meșterul în vârstă, îl numesc criticii de muzică în Germania. 59 de ani. Evident, starul, dar și omul Peter Maffay s-a schimbat cu trecerea anilor. Și bineînțeles și muzica sa. Textele sale au căpătat un meandru filozofic, fără a-și pierde însă tonul de critică socială, cunoscut din totdeauna la muzica sa. Chiar și felul concertelor s-a schimbat. Cel puțin pentru anul viitor stadioanele și piețele din metropolele vor face loc sălilor și halelor de concerte mai mici. Artistul caută apropierea publicului, încearcă să creeze o atmosferă mai intimă.

Și preocuparea tot mai intensivă cu propriile rădăcini este de obicei rezultatul unui proces de maturizare care are de a face cu vârsta. La cântărețul de muzică rock Peter Maffay acest proces a început deja cu ani în urmă. La vârsta de 14 ani a emigrat cu părinții săi în Germania. 36 de ani mai târziu a vizitat pentru prima dată locurile băștinașe. Ziarului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG din München a spus atunci:La Brașov m-am înghesuit într-o bancă de școală, care mai era aceeași ca atunci. Asta a fost frumos și totodată emoționant. Era în martie 1998.