Ajutor pentru tovarășul Voronin*


Pentru că tot e sigur tovarășul Voronin de faptul că manifestațiile din Chișinău au fost provocate și orchestrate de România, o să-i mai dau și eu câteva dovezi, pe lângă cele pe care pretinde că le-ar avea, în sprijinul acestei obsesii care nu-l lasă să doarmă și să viseze rusește. Prima dovadă ar fi, iată, colaborarea de aproape nouă ani a mai multor autori basarabeni, în frunte cu dl Academician Mihai Cimpoi, diriguitor al obștei scriitoricești din Republica păstorită cu atâta vigilență de zisul tovarăș (pe care-l voi numi, în continuare, domn), la revista „Litere”. Apoi, în micuța (dar obraznica) publicație târgovișteană și-a făcut sălașul, de peste opt ani, subversiva rubrică „Poezia Acasă”, îngrijită de poetul Iulian Filip. Titlul acestei rubrici este, evident, incitator la violență, al doilea cuvânt al sintagmei (care în limba moldovenească se traduce exact ca în limba română – „Poezia Acasă” –, ceea ce este și mai periculos) căutând să nască anume nostalgii, sau, măcar, să întrețină ideea că Eminescu nu vorbește în română când e citit la Târgoviște și în moldovenească atunci când e citit la Chișinău. Și tot așa Sadoveanu, Creangă sau Grigore Vieru. Domnul Voronin și ai săi ar trebui să fie și mai îngrijorați, având în vedere că, pe baza rubricii de care vorbesc, inclusă în „Litere” cu o perseverență demnă de o cauză mai bună, comunistă, au luat naștere cele două ediții ale antologiei „Poezia Acasă. Poeți contemporani din Basarabia”, îngrijită de un moldovean (Iulian Filip) și de un român (Mihai Stan), asociere care incită și ea la violență și la dezordine. Figurează în această antologie 60 de poeți, sunt 60 de posibili agenți și organizatori ai revoltelor de la Chișinău, care ar trebui puși sub o supraveghere mai atentă, pentru ca asemenea lucruri să nu se mai repete. Cu atât mai mult cu cât, această destabilizatoare antologie a primit, la Salonul Internațional de Carte Chișinău, ediția a XVII-a, din 2008, Diploma pentru locul 2 între cele mai citite cărți editate în 2007. Ceea ce nu știe, în plus, domnul Voronin este că, în unul din textele ce însoțesc ediția a doua, se află următoarea propoziție primejdioasă pentru stabilitatea Statului de peste Prut: „Poezia basarabeană este stafia tatălui lui Hamlet”. Nu dau numele celui care a făcut această afirmație, spre a avea plăcerea secretă de a-i ști pe milițienii culturali ai domnului Voronin (sau ai urmașului său la cârma Moldovei) asudând peste pagini, ca să-l dibuiască, așa cum a făcut-o cu cei bănuiți a fi (fost) provocatori. Precizez însă faptul scandalos că, pe foaia de titlu a antologiei, tipărită la Târgoviște, în Editura Bibliotheca, nu figurează, așa cum recomandă, în asemenea cazuri, domnul Voronin-lingvistul, precizarea că ea e, de fapt, o traducere din limba moldovenească în limba română. Ceea ce este, iarăși, un act subversiv și incitator. În sfârșit, ca să fie tacâmul complet, trebuie să mai precizez că micuța revistă literară târgovișteană are o redacție și la Chișinău, iar pe ușa unui birou de la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, o plăcuță atrage atenția asupra acestui fapt.
Dar cum nimic nu este (sau nu poate fi crezut) întâmplător, orice lucru având explicația lui, trebuie să aduc și ultima relevantă dovadă, legată chiar de mine, directorul acestei primejdioase reviste: bunicii mei după mamă au fost basarabeni, familia s-a refugiat în România de teama sovieticilor, iar copilăria mea a fost legănată de amintirile celei care mi-a dat viață și de imaginile din caseta cu fotografii, înfățișând niște doamne frumoase, îmbrăcate după moda anilor 30-40, sau casa (noastră) de vacanță de la Bugaz, cu niște domnișoare splendide, în costume de plajă, între care o distingeam cu încântare pe ea. Mama nu mai este, dar caseta cu fotografii a rămas.
De ce alte dovezi ar mai avea, acum, nevoie domnul Voronin pentru a demonstra că, într-adevăr, noi ne-am aflat la originea revoltelor de peste Prut?
__________________

* Text apărut ca editorial în revista târgovișteană „Litere”
(www.bibliotheca.ro/reviste/litere), nr. 4 (109), aprilie 2009 , sub titlul „Caseta cu dovezi”