agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-30 | |
Duminică 4 iunie 2006, ora 14, vor citi Gelu Bogdan Marin și Adrian Georgescu.
Gelu Bogdan Marin este ziarist profesionist. A scris și publicat poezii, povestiri, eseuri și materiale jurnalistice. Adrian Georgescu este elev în clasa a XI-a a Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Ploiești. A cîștigat premii la mai multe concursuri literare, cele mai recente fiind Premiul I la Secțiunea Poezie și Marele premiu la Concursul Literatur@ de la Constanța. Puteți comenta textele aici sau trimițînd comentariile pe adresa [email protected]. GELU BOGDAN MARIN 1. Ascuns sub haine mincinoase Exilat dincolo de perdeaua de ploi Îmi usuc morții cu palme goale În jurul unei lumânări Un spasm nocturn Se revarsă peste somnul meu În aerul rarefiat al visului Mă zbat între zeu și fiară Voi trăi cât o pasăre Între două migrații Între un strigăt și ecoul lui O moarte firavă Mi se strecoară pe sub ușă Ca și cum ar fi știrea zilei A sosit momentul să fiu înlocuit 2. Înveșmântat în ultima mângâiere Am sperat la o piele nouă Mai clară... ca o aripă de covor zburător Dar… Mângâierea naște o altă mângâiere Un fel de matrice a unei iluzii Prin care lucrurile par mai bune Iar... Lucrurile mai bune conțin în cenușa lor Doar spirit îmbătat de sentimente Ce în carnea mea... și a voastră... Inoculează cele mai toxice miresme Și atunci... Printr-o banală mângâiere Mințim cu voia Ori fără voia noastră 3. rostogolit printre lacrimi îngerul fără o aripă scoate zeul de după linia orizontului am izbucnit în rîs... cînd acest înger ca un bufon... călătorind către inima mea și-a aruncat trupul în stradă pasăre tăiată și împăiată din care s-a scos doar zgomotul... urîtă bufonerie... dezgolită pînă la os vremea cumplitei rememorări trece pe lîngă mine în vîrful picioarelor și-l zăresc doar pe cel din fața mea... golul din ochi umbra bufonului ce mă trage de mînecă atunci cînd mă trece strada holograma unui gînd mă așteaptă pe trotuarul de vis-a-vis... cu straiele smulse fragila imagine a fericirii cu sufletul și mîna firavei mele puteri lovitura venită să mă aleagă... ce vorbă magică să pronunț să pot trece teafăr peste acest pachet de gînduri urît mirositoare... un angajament cu Dumnezeu ? ultima respirare a lui Don Quijote ca o plată pentru luxul de a umbla cu capul în nori și doar citisem întîmplarea cu fluturele orb cui să-i fie milă de o efemeridă ? 4. niște umbre reci reflectînd... ca într-un vitraliu lumina exotică... misterioasă încărcată de o anumită melancolie ...jubilație stranie... ca un călător oarecare aștept în liniște ziua cînd merii vor fi încărcați cu îngeri mi-am pierdut frăgezimea sentimentelor o lumină ca de început de lume un cavaler în armură înmormîntat cu cal cu tot trăisem o viață falsificată îngropat în mine tresăream din mormîntul meu abstract ori de cîte ori în suflet izbucnea un conflict și eram gata să părăsesc lînceda existență pe care mi-o alesesem amurgul unei zile înghițit de o altă lumină îmi trimite o șoaptă în exil pe undeva pe aici am rătăcit securea gîdelui... 5. într-o primăvară ce-și usucă lumina piezișă în bărbile cerșetorilor pustiiți de foame moare un vierme în fructul putrezit sub pom un gînd mă pătrunde cu zgomot cruzime inutilă această căldură lividă ce cade ca un torent de cinism vînt amestecat cu miresme ard răsuflările muritorilor chiar și cîinii par mai blînzi umbră de emoție a sufletelor umile încă mai descopăr instincte ce trăiesc mai departe în trupul meu amant trimis cu dedicație m-am oprit și mă prefac aceasta este aleea pe care aș putea fi violat de carnea ta sălbăticită de feminitate... aruncat în străfundurile tale ca o strigătură mă voi întoarce doar o lacrimă duh de amiază plutitoare totul dispărut unul în celălalt mecanică suspectă ce ne acoperă sub pleava unor fluturi scurși dintr-un măr voluptatea unui sinucigaș cameleonică împreunare două lacrimi de rășină sînii tăi topiți într-un șamanic joc cu mărgele timpanele plesnesc în vuietul invaziei de muguri se țese o dragoste în spațiul de deasupra noastră cînd noi o vom percepe ne vom întîlni într-o anumită zi la o anumită oră dar locul? 6. plouă... jalnică nerozie otrava felină perversă se cuibărește în limfa ultimului strigăt orașul acesta este construit în vîrful unui munte de cadavre ce importanță ar putea să mai aibă unul... sau cîteva în plus dezamăgirea se destramă în apa care curge enervant frămînt cu mîinile înfrîngerea șiroaiele lunecă peste melcii plictisiți într-o devălmășie a regnurilor purificatoare aventură ar spune unii fie de capul lor această jelanie ce se stinge într-un fîlfîit de aripi pînă și îngerii se mineralizează sîngele trece prin mine tot mai greu sfîrtecîndu-mi ultima senzație de liniște 7. Din spuma cuvintelor rostite dimineața își clădește viața iasomia din trupul femeii bună de sărutat pînă nu se trezește soarele degetele înmuiate în izbucnirea ei vijelioasă îmi încarcă sufletul cu libelule străvezii șoim sleit de puteri la vînătoare prind vînt puternic sub aripi ca în poeziile lui Kipling despre dragostea dintre un caporal englez și fata din Malabar... jefuiesc fără încetare carnea goală ce mi se dăruia dumnezeiește... ochii îi las pradă păsărilor să mi-i țină închiși ca imaginea ta să nu mai iasă niciodată în lume... 8. ...gladiator rătăcesc prin lume lăsîndu-mi viscerele la vedere atins de lumini subterane perverse apucături de muritor vraiște morbidă pînza unui păianjen cleios îmi ocupă cotloanele într-o demonică greață de mine însumi primejdia vine sub chipul celor mai blînde impresii străpunge bezna un sunet mai puțin uman urletul afon al unui travestit cînd femeia se prostește din prea multă iubire o bestialitate... ce mă lovește în piept ca o apă curgătoare cînd norii se fac pietre și pietrele nori... elanuri frînte sărmane pretenții trufașe prestigii de atîta oboseală se răcește carnea pe mine 9. ... voi rămîne în carnea unui vis cînd toate aceste frunze roșii macerate de întîmplări se vor scurge sub pămînt trăgînd după ele toamna... 10. vine o vreme cînd nu mai există nici pradă nici prădător botul umed al unui vis soarbe lacrima luminii de pe zidurile unei zile focul prin lemnul de măr arde fără conversații inutile îmi scot cămașa degetele mele te frămîntă deja viciul infidelității se colorează în verde magnoliile strigă dîndu-și poalele peste cap te înfrupți din poftele mele într-o plăcută nerușinare zvon de primăvară mărgăritare în ochii femeilor carne dulce... 11. îmi pierd propria umilință în fața necunoscutului tău grai refuz să te ating ca pe ceva încă nespus imatură strîngerea ta de mînă va rodi pe ascuns sterilizantă privire îmi arunci ermeticul zîmbet violent sau blînd mă amăgesc cu o acceptare îmi închipui o conversație cu zeii un hohot de rîs un spiriduș năuc să fiu și totuși voi spune acele cuvinte sortit să dau greș preliminara-ți plăcere va cădea în genunchi cerșind o repetare ignorant... înțelept inventez întrebări cum să te provoc să te înțeleg diletant... să te iubesc ezoteric oracol înlănțuit golul din munte învolburare obscură pios ecou 12. acum este vremea cînd femeile se plictisesc de cei ce le iubesc fluturi zăpăciți ce zboară între stîlpii felinarelor e seară stelele crapă în ochii cailor în drum spre hanul cu vinuri vechi unde voi bea lîngă păsări de o senzualitate lîncedă cu mișcări nevăzute prea discrete dar vai... atît de letale nimeni nu-mi cere un ban zîmbetul lor seamănă a spaimă năpîrlesc șerpii nebunii joacă bradul logodnei nevasta hangiului umblă în pivniță după alte pahare iasomie în vin insomnie de-a valma inima zvîcnește ca roata norocului acum cînd mi se înscenează iubiri înșelătoare derutat de lumina felinarelor nu ghicesc locul de unde răsare luna... ADRIAN GEORGESCU Eraser and you're still fuckin' here.... era un poem simplu un poem de dragoste scris în grabă în timp ce tu nu dormeai ca de obicei iar eu zăceam gol ca o sticlă de bere sub pat nu făceam nimic toată ziua nu mai aveam nici televizor pierdusem orice scurtătură lumea se dilatase odată cu numele tău stupid în pupilele mele scelerate în care la naiba eu nu îmi mai găseam loc hohoteam isteric în conducte cu ecou regulat prelins în toalete abject eram gol gol cum tu nu puteai să înțelegi distanța își juca metrii la poker eu mă rugam cu degetele șiroind a limfă și număram mai sunt șanse de viață sau nu apoi rupeam totul în așchii subțiri și mă răsturnam instantaneu tu mă găseai de fiecare dată inert cu cearșaful în jurul gâtului zâmbet de cârtiță în soare eram îndesat într-o cutie de pantofi așa mică de-mi rămâneau degetele pe-afară să nu mai scriu ce naiba uită-te în jurul meu încă te mai vezi aici e un întuneric ciudat mă agăț de tot peste tot mă împiedic ca-ntr-o pânză de nylon nu mai caut ieșirea e același lucru în definitiv aș vrea doar să pot pleca să sar definitiv din tine Underneath nu nu eram imun și iar s-a făcut luni și merg bezmetic la școală ca și cum până acolo ar fi un drum îngrozitor de lung dau cu capu' de stâlpi mai mult din plictiseală drumul nu e așa de lung la dracu poate o fi doar nebunia mea la mijloc starea aia de care-ți vorbeam aseară la telefon pe jumătate adormit jumate mort era a mea de fapt a mea cu totul și mă înghițea ca o explozie dinăuntru înțelegi asta cu tot cu amintirile mele pe care n-ai dat niciodată doi bani amintirile mele cu gust de limfă acum nu mai sunt imun nu înghit nici una din pastilele tale și ce dacă noi avem o altă construcție tu singură ai spus noi suntem diferiți altfel în planuri separate complet suntem divizibili niciodată legați de realitate noi diferit de noi noi suntem tu plecăm mereu din puncte diferite ca și cum n-am vrea să găsim un loc comun eu înnebunesc căutând singur de fapt înnebunesc în general trântit la pământ arătând ca o groapă comună iar în tine nu e loc nu e loc nu e loc a fost vreodată azi-noapte n-am dormit aproape deloc de când ai plecat am încercat să înțeleg ceva din distanța asta bizară dacă tot nu reușesc să mă împac pur și simplu cu ea "you should be my unintended... the one.." în urechile mele asurzite deja îmi simt pașii intrând în parchet florin zicea că vrea să moară și să se nască din nou sau măcar să moară până la urmă doar asta mai era de fapt asta conta eu n-am știut ce să-i spun cum dracu în definitiv și eu eram în același punct doar că uitam mai ușor mă obișnuisem cu tot mess-ul în care ne învârteam păream de neatins în fine lui i-am spus să aștepte ca un fake de parcă aș fi crezut măcar o clipă că asta era soluția numai că eram prea gol și cuvintele îmi treceau prin epidermă ca niște lame încinse peste degetele zburând aiurea pe tastatură întuneric în cameră și deasupra Free nu că ar fi ceva nou nu mă mai uit pe geam nu acolo e o pată mare și neagră cât strada cu fața vecinilor așezată prost în peisaj peste tot cât vezi cu ochii închiși de dimineață am tot umblat prin oraș cică după cadouri adi și cu mine pomi de crăciun rătăciți printre gunoaie umane de-atunci mi-era somn și mă întorceam în scaunul cu rotile în care mă pusesem pe post de marfă adi nu bănuia nimic totul era deschis mă uitam cu coada ochiului la nota de plată sufocat de aerul de periferie din jur la noi e bine e cel mai bine din lume mamă așa își scot nefututele plozii la expoziție scoate mă canalie mâna din nas când îți spun uite așa uite așa tot în fiecare dimineață fac exerciții de uitare calc strâmb fără cea mai mică superstiție mama îmi pregătește sandwichuri ca să încălzească atmosfera apoi eu încep să uit ca la carte mă îmbrac altfel merg altfel strig altfel din spatele fotoliului unde îmi ascund zi de zi banii frate-miu nu se sperie niciodată când mă aude/mă vede trecând prin cameră numai că el n-are aceleași urechi astupate cu scrum cum au toți deci eu rămân un freak indiferent de situație nu că ar fi ceva nou adi îmi scrie din ce în ce mai rar uită chiar și fără să-și dea seama uneori eu schimb prefixul zilelor rămase cu aceeași precizie aici nu mai e loc de rabat și ea se repetă poate și I don't give a shit about it oricum acum e departe nu că ar fi ceva nou îmi pun aceleași haine îmi ascult vocile din minte ca pe niște prieteni pe care nu i-am avut niciodată la televizor se anunță alte morți mâna legată de tastatură și eu în sfârșit uitând să respir Snapshot/ Instantaneu experiment/ automatism am pus capăt demente obsesii fum peste tot în margine tălpile pline de jeg nu tac aș vrea să tac înăuntru nimeni nu înțelege asta e mă uit în urmă sau sparg paharele de cristal ale mamei explodez nu mă contrazice când spun am înnebunit și pacea nu-i nicăieri râs isteric departe sunt zilele departe nopțile ardem cu mâini de chibrit fețele șterse movile nu dune de nisip presăm cerul mecanic grăbește-te să reinventezi totul eu l-am uitat deja ai uitat deschide geamul nu arde iarba spune-mi că ai să râzi fă-o în spasme și aruncă perții în aer prea multe ziduri tristeții mele i s-au albit dinții mai mult din plictiseală ar fi așa aiurea să săriți pe fereastră am scârțâitul în urechi e o alarmă undeva îmi zboară genele pe covor grăbiți-vă sau pierdeți artificiile va trebui să rămânem n-o să ne trădăm, nu? ziua judecății e tot o noapte să știi m-am antrenat pentru orice eșec nu și pentru viață retează-mi degetul mare aprinde cortina sunt numai imagini, semne și garduri căi furate și bolți electrice în loc de .. răpăitul de tobe nemișcat inerție=existență sau scopul scuză-mi mijloacele trageți dracu odată de ce vă opriți? în patru părți în patru colțuri în patru fețe venin în toate venim porțile cad la primul asalt ochii soldatului cu gloanțe în păr copacii prinși în rădăcini de metal spirale din puncte de ceară flăcări pe ventilatorul de masă cântăresc oasele fără carne miroase ciudat aici eu va trebui să scriu să scriu peste tot stinge lumina am pus capăt Zenit sau no man's land I pur și simplu 1. plouă la mine în baie țevile se sparg mai ca niște sticksuri andrei strigă la geamul din spate sunt diminețile alea goale când ți se urcă pereții în cap cu miros de cafea proastă și fețe încinse de somn 2. azi-noapte s-a tras chiulul la dormit pe coridor andrei bate ca apucatul în uși și rânjește ăia îl înjură la întrecere de sub paturi câte-o sticlă se mai rostogolește ciudat în rest pace 3. la dracu nu găsesc nimic în șifonierul ăsta de doi bani cui îi pasă ăștia fac mereu schimb de haine alerg gândacii de ciudă trebuia să fi plecat deja gabi mă așteaptă jos de zece minute întregi are covrigi în ghiozdan the time goes tic-tac îmi trag pantalonii pe mine și fug 4. afară mocirlă clasa întâi de fapt și înăuntru andrei face mișto de noi suntem uzi până-n dinți semne obscene din autobuz gabi s-a făcut mică pe scaunul de la geam 5. aglomerație de nu ne vedem capetele lumea se urcă de parcă aici ar fi mașină de tocat visez încă în lipsă de forme concrete mă tai pe sub banchetă nimeni nu se mai uită stație gabi coboară eu rămân 6. nu-i nimeni pe-aici în mod obișnuit trec de nebun ca și cum aș merge nicăieri azi nu sunt adormit poate pentru că sunt mort îmi zbârnâie telefonu'-n buzunar înăuntru e mai frig ca afară și totuși 7. aștept fără sens mă întreb de parcă aș fi cu mult în spatele meu nimeni n-a văzut-o dar eu sunt mereu cel care pleacă pașii înțepeniți în beznă fără loc de întoarcere 8. stau legat de un stâlp sau el mă ține în spate după ce a căzut curentul pe trotuar aici e capătul drumului îmi spune o voce la telefon 9. urlu de plictiseală think twice sau măcar think for God's sake nu o să vină cineva să mă dezlege îl întreb și câinele fuge ca lovit de memorie mie îmi cad în continuare pereții 10. din lipsă de viață Tango celor care nu au un oras nu îmi mai salut vecinii de bloc de câteva zile ei se îmbracă în metale se spar valuri de pereții garsonierei fumează uneori din curentul electric nealternativ îmi hrănesc șerpii flămânzi de războaie cu toții se împart în categorii în clase subclase subspecii privirile lor viermănoase care tot scormonesc tencuiala de ce (n)-avem tablouri cu volți și amperi în loc de suflet? slogan pe scara blocului meu gri acoperit de cenușă Bungee personal dead toată lumea se uită la mine:::vorbește cu mine ca și cum n-aș fi mai mult decât un everybody's fool ca și cum ar fi totul ok::::așa de ok încât ajunge de fiecare dată să doară în general îmi propun să uit totul noi nu ne vedem decât pe mess de la un timp și atunci doar ca să nu ratăm plăcerea unei certe dintr-o singură răsuflare tu doar stai vezi și nu-mi asculți vorbele ca printr-o mască de gaze am avut niște zile infecte:::ți-am spus ultima oară:::ăștia au tras de la mică distanță:::acum nu le-a mai păsat de nimic:::era o simplă serie de figurine pictate bizar sculptate bizar închise bizar în spatele minții mele ca o tonetă ruginită de ziare nu adi:::de data asta sunt altele la mijloc de data asta o să pleci definitiv:::așa ai spus doar în fond eu nu-s decât un punct așezat prost într-un desen prost care stă să se destrame punct:::și fără nici un sens:::e pur și simplul joc pe care nu reușești să-l înțelegi :::joc de nebuni:::mi-e atât de somn:::aici nu e loc de stat:::mă împing în tine ca într-un parapet de formula unu:::de fapt aș putea sări și singur :::::::::::::::::::::::::::rupt din decor::::::::::::::::::: de-acum o să tac și atât 1518 days left alte zile aceeași nevoie de a șterge totul în față altă cale absurdă de a-mi arăta că merg pe un val prea bine definit ca să mă mai zbat să mă schimb da adi tu o sa fii acolo o sa aștepți ca fiecare momentul când se lasă un spațiu liber apoi o să zbori direct fără să privești în jur da adi tu n-o să fii un fake cum spun toți idioții ratat și închis în cuvintele lor nerostite doar pentru că nu respiri la fel și de altfel tu poți să înghiți mai mult să deschizi ochii sub mitraliera de vorbe a mamei când te întorci cu rictusul obișnuit de la școală și masa e pusă patul făcut nu de tine desigur izbești ușa cu o putere care nu e a ta poate a urii ascunse în colțurile zâmbetului de-acum n-o să se mai schimbe nimic e numai un drum rătăcit ori un geam spart între degetele tale care scapă tot și în definitiv 1518 zile care se taie una pe alta din cale tocite ca palmele ei mici aducând a cadavru 1518 rânduri pătate de sânge 1518 bătăi scurte în gong cu fiecare dimineață placidă în care mă trezesc înecat în propria-mi limfă ca și cum niciodată nimic n-ar fi de ajuns Flick-flack priveliște cu blocuri și săli închise de cinema crăpate la colțuri e deja toamnă înăuntru și tot ce-mi doresc e să fugim din noi numai că eu nu mă pot ascunde decât în tine între degetele tale mici și umflate aducând a cadavru sau poate ar fi mai ușor să nu plecăm nicăieri aici e un oraș gol fermentează singurătatea la soare oamenii sunt plecați definitiv din cuștile lor îmi spuneai că n-o să uiți nimic e doar un pas lateral de parcă în dragoste ar fi nevoie de exercițiu mie îmi trebuiau lobotomii consecutive ca să înțeleg ceva oricum imaginea nu se răsturna suficient și eu trăisem cu capul în jos prea multă vreme dar vremea urma să se schimbe nori de moloz rupți alungindu-se în spasme deasupra feței lui stoluri de cuțite perfect aprinse tu îți simțiseși zborul în tălpi cartușe de libertate aruncate pe geam nu mă mai auzeai strigam înecat de furtună pielea se desprindea de trupul hidos abia atins în atins în tăișul lamelor el era încă în spate tu alergai ținându-ți respirația celulele ți se descompuneau prinse în fluxul electric se făcuse aproape noaptea zăceai invizibilă pe podea rictusul lui metalic ocupa deja tot ecranul și acum încercam să mă ascund de mine nu era decât o stare îmi spuneam retezându-mi câte un deget ochii mei în intervale egale palmele tale tocite până la os Post scriptum I'm sorry mom, I'm so sorry mamă, nu privi pe geam or să te doară ochii de la atâta scotocit prin buzunarele mele după marijuana sau banii furați ieri din pușculiță tu habar n-ai că-n Jamaica fumatul e ceva sfânt, nu? ești întotdeauna prea obosită să întorci capul de la televizor ai exact atâta energie cât să schimbi canalele la timp și să-mi scrii liste infinite de cumpărături punct am deja o colecție întreagă în sertarul de la birou o să le vând într-o zi când o să fii celebră numai și numai să fii mândră că nu sunt un ratat ca prietenii mei da, mamă, o să plouă peste tot cu bomboane de ciocolată albastre și roz vezi, n-am uitat nici acum culorile tale preferate n-o să uit nici să arunc toți vecinii cu japca din bloc sigur, sigur, o să fie și aer condiționat și vopsea lavabilă pe pereții din sufragerie sprayul de țânțari o să plutească și n-o să fie colț fără geam termopan mamă, nu râde, (de ce râzi?) o să cânte Julio Iglesias și Frankie Sinatra de mașini nici n-o să se mai știe pe lume, doar avioane de hârtie zburând bezmetic în pomi tu o să fii mereu cu un Snickers în mână, asta pe post de sceptru în vârf pe canapeaua cu figuri strâmbe de pești și sirene dacă ție îți plac, nu contează ce spun alții mamă , e o epocă postmodernă, (unii spun că e fracturistă), să știi înțeleg atât de bine că nu dai doi bani pe nimic (și asta nu doar pentru că nu-i ai) înțeleg că trăiești doar pentru emisiunile TV și pentru coca-cola mamă, desfă-ți jos ochelarii de soare și lasă-mă să urc lângă tine crezi că dacă o să dormim restul vieții o să pierdem ceva? haide să haidem |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate