Debutul epocii moderne îl constituie revoluția de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. După sosirea la București, acesta și- a așezat tabăra în jurul mănăstirii Cotroceni, făcând din ea principala bază militară a acțiunilor sale. Tabăra de la Cotroceni nu și- a îndeplinit funcția militară, întrucât Tudor Vladimirescu, după dezavuarea acțiunii sale de către țarul Alexandru I, amenințat de invazia otomană, a părăsit capitala pentru a o feri de devastarea forțelor invadatoare. Incendiată în 1821, mănăstirea este descrisă, la 14 august aceluiași an, ca aflându- se "într- o ticăloasă stare". În timpul războiului ruso- turc, din 1828- 1829, degradarea bisericii și a celorlalte construcții ale mănăstirii s- a agravat datorită staționării trupelor ruse. Răgazul oferit de domniile regulamentare a îngăduit unele lucrări de reparații care au înlăturat, în parte, stricăciunile și degradările. În 1848, oastea otomană, condusă de Raud- Efendi, destinată să reprime revoluția din Þara Românească, a ocupat mănăstirea Cotroceni. Aici sunt arestați și deținuți, în încăperile mănăstirii, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu și frații Golești, care încearcă să- l convingă de legitimitatea noii cârmuiri.
Prima parte a domniei lui Barbu Știrbei(1849- 1853) a fost benefică zonei Cotrocenilor. Domnul a făcut din casa domnească reședința sa de vară, a tăiat drum nou, care a secționat marele parc al mănăstirii, despărțind zona domnească de cea a viitoarei Grădini botanice, ale cărei începuturi datează din 1860.
Un moment de referință în istoria Cotrocenilor l- a reprezentat perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Din toamna anului 1862, casele domnești refăcute de arhitectul Scarlat Beneș, în perioada aprilie- august 1862, devin reședință de vară.
Reședința domnească de la Cotroceni a devenit cadru discuțiilor și deciziilor care au marcat această domnie. Secularizarea averilor mănăstirești, lovitura de stat din mai 1864, reforma agrară din același an, au fost gândite și discutate de domnitor și în încăperile de la Cotroceni.
În februarie 1866, la Cotroceni este ultimul pas al domnului în drumul său spre exil.
Prin urcarea lui Carol I de Hohenzollern- Sigmaringen pe tronul României începe o nouă perioadă a istoriei moderne. Reședință a regalității din România, palatul Cotroceni este locul unde s- au luat decizii importante pentru istoria României.
La 3/15 noiembrie 1869, Carol I s- a căsătorit cu Elisabeta Paulina Otilia- Luiza de Wied. Cei doi suverani au locuit la Cotroceni până la terminarea reconstruirii palatului regal din oraș. Singurul copil rezultat din această căsătorie, Maria, născută la 27 august/8 septembrie 1870, moare la aproape 4 ani, fiind îngropată în grădina palatului, unde, în anii 1894- 1895, i s- a ridicat un mausoleu. Regina Elisabeta(Carmen Sylva), creatoare și iubitoare de artă și literatură, a fost bună amfitrioană pentru muzicienii, pictorii și scriitorii români: G. Enescu,
Gr. Dinicu, N. Grigorescu, Al. Vlahuță, V. Alecsandri, T. Maiorescu și M. Eminescu.
Obținerea independenței României și recunoașterea ei de către marile puteri, în urma războiului de independență din 1877- 1878, au marcat afirmarea țării noastre pe scena politică europeană. La 10 mai 1881, România este proclamată regat. După ceremonialul încoronării, procesiunea de la Mitropolie și sărbătorirea de la palatul din Calea Victoriei, regii și invitații lor s- au întors la casele domnești de la Cotroceni.


va urma