(Văzând că aveți în "rafturile" librăriei virtuale două titluri ale scriitorului din Moldova, definit în spațiul teleormănean, și consacrat - iată și prin "Agonia".ro - în convulsionata literatură națională (chiar dacă la Cluj nu se știe de scriitorul de la Galați, or de cel de la Slatina sau de la Giurgiu ș.a.m.d. - cred că înțelegeți că este vorba de (ne)circulația cărții -, m-am gândit să scot de la naftalină un interviu din anul 2000, care îl definește pe cel care, unii dintre cei care vor citi, l-ați întâlnit la recentele cenacluri Agonia.ro)



O scurtă descriere ... fără ștaif.

"Uneori mă gândesc că în fiecare dintre noi trebuie să zacă un Vasile Blendea, pentru a putea surprinde clipa trecerii în Kosmos a "apelului " unui moromete muntenizat.
Constantin T. Ciubotaru, căci despre domnia sa este vorba, mustăciosul cu pălărie ce călărește o bicicletă neagră, omul ce joacă teatru, căci ce este viața decât o piesă de teatru?, se pregătește să schimbe valuta tinereții pe un pardesiu de pensionar, ros la guler, oare de unde mi-a venit ideea asta?, pe care să-l poarte prin săli de teatru, visând la "capitalismul endemic" propus de guvernanți".

interviu cu scriitorul Constantin T. Ciubotaru


Domnule Constantin Ciubotaru, vă place să povestiți despre Eusebiu Camilar. Care este legătura și ce implicații a avut în viața dumneavoastră scriitorul Camilar?

Mama mea se numea Camilar și era vară primară cu domnul Eusebiu. Celebritatea dânsului năștea dorința de a fi cineva. Din mimetism am fost tentat să iau și eu numele mamei.(O mai făcuseră și alții, unii au recunoscut-o: Creangă, alții, nu: Marin Preda). Credeam că acest nume îmi va deschide toate ușile. I-am spus-o și unchiului. "M-ar bucura, mi-a răspuns, dacă s-ar dovedi că și reușești să spui ceva în literatură. Dar dacă nu ?! În context o întâmplare: La admiterea în facultate am fost 17 Ciubotari, dintre care 7 cu inițiala T., dar singurul care a reușit să stea de vorbă cu dumneata , așa că-mi port numele...

La Udești, satul natal, vi se spune oltean. La Roșiori sunteți perceput ca moldovean. De ce această reacție? Vi s-a imputat faptul că sunteți alogen?

Am 34 de ani de teleormănism, fapt care m-a marcat și în vorbire. Sunt anume pronunții care nu se pot corecta, care scapă și celui mai riguros autocontrol. Acasă par oltean nu pentru făcui și dresei, ci pentru limba literară. Aici o dau ca pe acasă când primează primul sistem de semnalizare. Reproșuri? Din nefericire, destule. Ele sunt dovada lipsei de argumente, de aceea pentru ei mai păstrez pronunția de acasă:"Jîgodie"! N-am putut să mă integrez "specificului" zonal și cread că nici nu voi reuși, lucru care mă bucură.

Ce a însemnat momentul Turnu Măgurele pentru definirea culturală a tânărului profesor?

Momentul Turnu? Ha! Ca să "uit " pronunț Măgurele cu doi de "ă". Se zice că Turnu ar avea etimon cuvântul "negru". Cultural? Păstrez cel mai mare și profund respect pentru fostul director de la "Unirea" Florian Crețeanu.: "Tinere, se vede că un vânt potrivnic voinței tale te-a adus aici. Caută să zbori oriunde vezi cu ochii, dacă vrei să rămâi un Moromete muntenizat... Nu te prinde lor tovarăș..." De la dumnealui am aflat că am ceva de spus ca profesor și că nu proza, ci teatrul mă va impune. A trebuit să treacă decenii ca să i se confirme prevestirea. Am ființat la Turnu un cenaclu, unde l-am descoperit pe Fl. Burtan, dar el nu-și mai amintește...
Puțini știu că in anul 1980 monumentala "Istorie a literaturii române de la origini..." a lui George Călinescu apărea reeditată in Italia, prin tehnică fotografică. Odată cu această retipărire a apărut și suplimentul "Călinescu, mit și realitate", în aceleași condiții grafice, în care vedea lumina tiparului și un articol semnat de dumneavoastră.
Și mai puțini știu că după apariția cărții am fost nevoit s-o pitesc un timp, că am fost solicitat de cei din capitala politică și ideologică a județului să dau câteva lămuriri și mi s-a dat câteva ghionturi pe care le mai simt și acum într-una din coaste, că m-au scăpat de funcția de director de la Liceul Economic (adjunct), pentru care le-am mulțumit și atunci și le amintesc unora că invidia n-o să facă niciodată casă bună cu mine, deși-i salut și azi tot eu...

Acum aparțineți unui spațiu cultural (teleormănean) încărcat de convulsii și căutări. Care sunt personalitățile care v-au intersectat "cărarile" literare?



Unu: Domnul cu "D" mare Florin Crețeanu. Doi: Dumitreu Mercaș. Trei:Florea Răgălie. Patru: Dr. Cornel Matei. De la toți am învățat că singurul prieten adevărat îți rămâne CARTEA și VERTICALITATEA. Iar ca profesor cel care te va aprecia va fi elevul.
Vorbeam de Turnu, de la care am zburat doar cu o aripă, așa se face că nu am ajuns decât la Roșiori.Din '65 m-am zbătut să-i adun pe cei ce iubesc literatura. Soarta a adunat la Roșiori destui, orgoliile îi mai țin dezbinați. Păcat.
Exact! În județul nostru s-au format trei poli culturali. Unul gravitează în jurul cotidianului "Teleormanul Liber", cu editură. Altul, la Videle cu "Placebo", revistă și Editură Euro Vida M. Plus tot trâmbițații, dar neoficializații sau nenăscuții de la Asociația Culturală "Drum". De ce trei direcții, ca-n fabula știută?
Alexăndrenilor li se potrivește de minune Știuca, dar noi? O trăsătură a acestui însorit și bogat petic de țară moștenită de pe când a fost raia turcească este ORGOLIUL nemăsurat și... nejustificat. Toți se cred și vor să fie buricul pământului. Cum așa ceva nu se poate fiecare încearcă să-și facă un drum sau... renunță. Cum n-am avut pămătuf, nici vertebre de cauciuc nu m-am lipit de Teleormanul. În domnul Ștefan Marinescu am văzut un prieten, colegul de care m-am apropiat,care m-a editat. Este știut că editura Euro Vida a pornit ca o replică la cea a Teleormanului, realizată NUMAI de o persoană. Ce va fi, cel ce va decide va fi TIMPUL. "Nenăscuții" de la "Drum" care ființează de doi ani fără acte de identitate sunt un ciudat amestec de alogeni cu băștinași. Cu riscul că-i voi supăra, dintre toți cei care fac și au făcut parte din colectivul de redacție sunt singurul născut în afara zonei de câmpie.

Voiam să vă mai întreb, în context, care sunt figurile reprezentative din acest spațiu cu trei poli culturali...

Cinstit? Toți sunt niște "figuri", dar n-aș putea spune care-i mai figură decât celălalt, care-i reprezentativ, care nu.

Aveți o teorie despre literatura de sertar?

Lui Sadoveanu, despre care se știe că-și scria opera în minte i-au trebuit zece zile să "retranscrie" "Baltagul", Eminescu sau Rebreanu se știe că lucrau cu variante, care zăceau în sertar.
Sunt de sertar scrierile pe care autorul nu vrea încă să le încredințeze tiparului? Cele care nu pot fi acceptate(au fost sau nu sunt acum) de regim? Sau care, din lipsa milioanelor nu le putem publica în zilele noastre.
Există o vastă polemică legată de postmodernism și implicațiile sale. Se poate atribui optzeciștilor meritul de a-l fi promovat în România, deci de a fi reductibili acestui cuvânt? Există el ca un curent cultural, pot fi asimilați "șaizeciștii", "șaptezeciștii", modernismului?
În cei aproape 38 de ani , cât am fost profesor, numai la liceu, unde am predat preponderrent literatura, polemica despre modernism și postmodernism, despre numirea sau încadrarea unui autor cu un termen, cu o noțiune legată de vârsta debutului sau a vieții este la fel de actuală. Mie mi se pare că mai corect ar fi să vedem la care orientare se înscrie opera. A negat acesta tradiția? Tare mi-i teamă că puțini au curajul să o recunoască, sau mai clar, că au realizat-o. Au adus aceștia noi principii de creație revelatoare? Arată-mi unul și-i fac statuie pe banii mei! Cred că la un deceniu după găselnița "optzeciști" nu putem vorbi de un lider autentic. Dar mă refer la creator, nu la critica de gașcă, care vrea să ne impună nume. Unde e poetul, prozatorul sau dramaturgul de pe buzele tuturor? O să-mi vorbiți de Nedelciu sau Cărtărescu? O, dar mușchii mei nu vor să-i accepte în această ipostază... am impresia că atunci când vrei să lauzi pe cineva celor mai puțini inițiați, când vrei să epatezi îl vâri în numerale sau postmodernism și l-ai făcut clasic pe viață.



De ce n-avem un premiu Nobel, de ce Blaga nu a fost nominalizat?

În primul rând din vina noastră, drăguții de orgolioși fii atent, unul teleormănean, Zaharia Stancu, altul ardelean, Beniuc. S-au autopropus și ne-am autoexclus.

Există o criză a romanului românesc?

Nu știu și nici nu cunosc cine m-ar putea lămuri: Se zice că numărul editurilor trece de trei sute. Ce apare într-o zonă nu-i cunoscut în alta: Poate au apărut romane epocale. Presa de specialitate nu le-a remarcat, iar eu nu-mi permit să cumpăr.

Ce reprezintă dramaturgia pe care o scrieți? Ce ne propuneți editorial?

Un alt fel de a vedea realitatea. O încercare de replică: Cu haz la atât de mult necaz. Editorial? Vă sugerez să-mi găsiți un sponsor, sau mai mulți, nu fac mofturi, pentru două volume de teatru, trei romane și un volum de "vise", anunțat în antologia "Drum". Modest, nu? Întrebați și de dramaturgia originală actuală. Aș vrea să citesc. Ceea ce văd pe scene e o caricatură sau noi am rămas la Caragiale, Ciprian?

Aveți o arborare în oniric...

Întrebare cu schepsis: păi dacă nici acolo, în vis nu poți să te visezi în capitalismul endenic propus de guvernanți, apoi...

Există un nou val în cultura roșioreană? Argumentați și exemplificați.
Inspirat spus:Val! Căci ce-i în orașul nostru se poate numi UN VAL. Și se știe "ce e val, ca valul trece". Dar, vorbind serios, da, există un val. Am propus 19 nume pentru Antologia "Drum". Mai menționăm încă trei, care nu ne-au onorat, care sunt deja "Nume": Paul Amet, Gh. Stroe, Stan V. Cristea. Nu vorbim de cei plecați care s-au aciuiat prin alte locuri. Ce observăm? Peste zece au oricând material pentru unul sau mai multe volume. Nu l-am numit pe amicul Gâdea, el se și consideră deja scriitor național.
Poate fi aliniată publicația "Drum" la presa teleormăneană actuală? Se poate vorbi de un diletantism în presă? se poate vorbi de substituirea gazetăriei litelaturii?
Teoretic se poate orice. Normal ar fi invers, aici existând cu mult mai multă "vână". Vorbeați de diletantism? Poate e cuvântul cel mai edificator pentru întreg sistemul nostru de viață actual, începând cu șeful statului, pseudosenatorii și mulți pseudopoliticieni. Când din cele peste două duzine de oameni care ar putea scrie cu talent un articol s-ar putea vorbi de 2-3...

Cum vă explicați lipsa dumneavoastre din "Dicționarul Cristea"?

Nimeni nu-i contestă enciclopedismul autorului. Din miile de fișe nu era omenește scuzabil să se fi rătăcit una? Vorbind serios n-am lipsit, ci am chiulit.