agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-11 | |
N-am incotro, zi de zi trebuie sa ma bag in conserva asta cu nr."34"
Cineva cu imaginatie schimba bentita conservei mobile: uneori scrie "mocheta ...", alteori "fumatul dauneaza ...", ba chiar si "modifica-ti ...". Dupa ce se inchide capacul, devin sardea ganditoare. Pe dinlauntru circula o pustoaica recitatoare de Eminescu, o alta ce canta sansonete - ambele la concurenta cu orice radio FM - si nu am de ce sa ma plang. Mai sunt si alte astfel de creaturi sau purtatoare de "culture pub" in recipientul asta, dar nu simt nevoia sa se exteriorizeze. Mare pacat! Altminteri, pamantul are o faima buna. Au spus-o niste savanti, care stiu sa faca diferenta dintre etern si efemer. N-am nici o indoiala. Mai mult, Pamantul nu este o planeta oarecare, pentru ca pe el sunt nenumarati conducatori si alti asemenea "importanti" ce se straduiesc sa-si bizuie autoritatea pe ratiune. Ar mai fi si niste vanitosi, cam cateva miliarde de oameni mari. Pe langa astia trudeste o armata de lampagii, neobositi in respectarea consemnelor. Vor mai fi fiind si multi turmentati - niste rataciti - si, evident, businessmanii, care nu prea au timp sa se tina de baliverne, preocupati fiind sa administreze, sa socoteasca, etc. Vatmanul, care daca nu ar fi suspect, poate fi chiar interesant, zice ca numai copiii stiu ce cauta. Cred ca e comerciant ala ce a spus sa economisim timpul. Vedeti ca nu am nici o jena? Rememorez "Micul print". ... cu toate pacatele lor, cele doua, trei sau sase miliarde de oameni, nu pot fi vorbite/ti de rau nici in gluma. Nu de alta, dar cei ce nu ne cunosc s-ar putea sa-si faca o parere gresita despre noi si planeta noastra. Micul print, vizitatorul nostru, zice ca trebuie sa cautam cu inima, sa dialogam, sa ne imblanzim, sa ne facem legaturi, sa avem nevoie unul de altul. Apoi va fi minunat, pentru ca ne vom aminti unii de altii, vom descoperi cat pretuieste fericirea si nimic nu va mai fi intamplator. In fond, ceea ce cautam ar putea fi gasit intr-o singura floare sau intr-un singur strop de apa. Faceti loc Micului print sa coboare. Se duce pe asteroidul sau, caci are acolo o floare plapanda si nestiutoare de care e raspunzator. In locul ramas gol poate oricand sa vina un copil care rade, are parul de aur, nu raspunde la intrebari, dar interpreteaza desenele. Domnul de Saint-Exupery se va bucura nespus, daca il vom anunta cand urca in vehicol copilul asta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate