Note de lectură
Omul de langa noi
Când începi să citești o carte de biografii, te aștepți să te întâlnești cu personalități ieșite din comun, mari leaderi politici sau spirituali. Volumul autorilor chișinăueni este, însă, o excepție : prezintă cititorului destinele unor oameni obișnuiți – țărani, meseriași, intelectuali – legați o trăsătură comună : patriotismul, dragostea pentru pământul lor : Basarabia românească.
Volumul este structurat în două părți, reprezentând contribuțiile separate ale celor doi autori.
Jumătatea de carte realizată de Vadim Pirogan ne face cunoștință cu Basarabia românească de după Marea Unire, cu gradul său de dezvoltare economică și socială, totul răsturnând-se dramatic odată cu ocupația sovietică din 1940, urmare a pactului secret încheiat între Hitler și Stalin. Pentru o scurtă perioadă, destinul țării pare să revină în matca sa normală, după eliberarea din 1941, dar războiul este câștigat de sovietici, iar soarta românilor basarabeni devine crudă. Personajele lui Vadim Pirogan, care au vina vorbirii și simțirii românești, sunt victimele unui regim politic nedrept, reprezentat, în Basarabia sovietizată, de niște zbiri primitivi, inculți, și de acoliții lor. Patrioții sunt deportați în Siberia, obligați să renunțe la tot ce au, inclusiv la identitatea lor națională. Mulți dintre ei nu au rezistat acestui calvar, pierind pe pământ străin, iar cei mai puternici din punct de vedere fizic au revenit după mulți ani în țara pe care o credeau a lor pentru a se simți străini în mijlocul celor de același sânge, dar prelucrați ideologic de un partid aservit intereselor conducătorilor de la Moscova.
În partea a doua, Boris Movilă propune o colecție de articole publicate de-a lungul timpului în revista « Literatura și arta ». Citindu-le, te revolți în fața unei realități ciudate. Deși Republica Moldova este, încă din 1991, o țară independentă (ne amintim cu câtă bucurie am salutat desprinderea ei din U.R.S.S.), ea este, încă, o victimă a lungii perioade de ocupație sovietică. Cel mai de preț bun al națiunii, limba română, este ignorată nu numai de minoritatea rusă, urmașă a forței de ocupație, ci chiar de liderii politici ai țării, care își țin discursurile în limba rusă. Se face o comparație cu situația altor foste componente ale imperiului sovietic, cum ar fi țările baltice, acum membre ale Uniunii Europene, ai căror conducători au avut curajul și au știut s-o rupă cu stăpânii moscoviți, în timp ce basarabenii mai sunt încă dependenți de toanele și disprețul Kremlinului.
Cartea se citește cu mare interes, iar limba românească (nu moldovenească, așa cum autorii subliniază în repetate rânduri) folosită este frumoasă și armonioasă, dând un farmec aparte lecturii.