Multe arme sunt aduse in razboiul dintre poet, cititor si critic – dintre ele cea mai sangeroasa, cu mai multe taisuri si mai des folosita este cea a intelegerii.
Respectiv neintelegerii.

Teoreticienii comunicarii vorbesc despre codificare, transmitere si decodificare a mesajului. Poezia, literatura mai general, este tot o forma de comunicare. Totusi, in cazul ei cele trei elemente se amesteca, se intrepatrund si se ascund, iar ca sa o spunem mai pe sleau, totul e relativ. Spre exemplu, iata-l pe poet chinuindu-se sa decodifice versuri care ii raman necunoscute, iata-l si pe critic codificand alte versuri la un nivel superior de complexitate fata de cel gandit de bietul autor, si nu putea sa lipseasca nici tertul cititor ce transmite mai departe versurile sale preferate, folosind de pilda serviciile unui poezie.ro.

Citesti o poezie. Vine un altul si-ti arunca intrebarea capcana: “Ai inteles-o, ma?” Ei bine, ce poti sa raspunzi? Ridici poate din umeri si dai pagina.

Scroll down.

Din punctul meu de vedere, exista trei feluri de poezie: poezia inchisa, cea deschisa si cea ermetica. In primul caz, intentia si intelesul sunt clare, evidente. In al doilea, ti le poti alege tu (dupa simtire, dupa nevoi...). In schimb, in cel de-al treilea caz nu-ti este oferit nici un punct de plecare, nu ai nici o cheie cu care sa incerci sa descui intelesurile poeziei.
Sa fie bine inteles, aceasta nu este o judecata de valoare. Marea poezie poate fi oricare dintre acestea. Dar e adevarat ca atat o poezie inchisa, cat si una ermetica (sau percepute ca atare) pot fi riscante: prima pentru ca e posibil sa nu il “nimeresti” pe cel care te citeste; a doua pentru ca la prima vedere nu ii transmiti acestuia nimic, iar el te poate respinge inainte ca tu sa ai prilejul de a o face.

Reversul medaliei: o poezie inchisa te poate defini si il poate defini si pe cititor. O poezie ermetica poate fi supraestimata tocmai din cauza lipsei sale de inteles vizibil. Cel care tace poate fi considerat cu usurinta profund.

E greu sa faci cu adevarat poezie atunci cand alegi sa scrii ermetic. Cu poeziile inchise e altceva – nu prea ai de ales, pe ele trebuie sa le scrii, pentru ca din cand in cand TREBUIE sa te exprimi si TREBUIE sa-ti asumi o atitudine.
Dar adevarata provocare este poezia lasata deschisa.
Poezia la care te intorci mereu, poezia lipsa de raspuns, cea care este cautare si surpriza in acelasi ghemotoc cu pene si zbor, poezia bagheta, poezia joben, poezia mantie de vrajitor.

Nu stiu care sunt intelesurile si neintelesurile poeziei – voi sunteti aceia care va trebui sa le gasiti.

Scroll up!