agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-23 | |
Societății civile
mulțumiri redacției "Adevărul" Nu am fost surprins când am citit lista acelora care susțin inițiativa domnului filosof Emil Moise de a elimina icoanele din școli, am fost doar nedumerit de misiunea însușită de o parte a presei. Parcă ne-am afla într-o campanie organizată de scriitori și jurnaliști nihiliști care susțin teoria bolnăvicioasă a unui… filosof. Printre ei se numără: -Doina Jelea, Asociația Jurnaliștilor independenți din România, -Gabriel Andreescu, Centrul de Studii Internaționale, -Ioana Avădani, Centru pentru Jurnalism Independent, -Ioan Bogdan Lefter... -Mihaela Miroiu, -Mircea Toma, Agenția de Monitorizare a Presei, -Renate Weber..., -Smaranda Enache, Liga Pro Europa, -Romanița Iordache, ACCEPT, -Ruxandra Costescu, membră Indymedia România... Nu m-ar mira nici dacă demersul lor ar avea succes. În România post-revoluționară totul este posibil datorită servilismului voluntar, propriu unilor politicieni români, dornici să se alăture forțelor militare (NATO) și economice (UE) fără ca aceste forțe să pretindă sacrificiile la care ei îi supun pe români. Ignorând principiul „unitate în diversitate”, promovat de UE, politicienii noștri sunt gata de a demola orice valoare națională, de a strânge cureaua românului până la asfixiere, pentru ideea de aliniere la standardele Europei, pe principiul „imită ca să fii inclus”. Trei exemple (ce aparțin unor sfere diferite a expresiei politice), de servilism politic gratuit: -oferirea spațiului aerian către SUA în conflictul din ex-Iugoslavia; -condițiile drastice de aderare la UE; -eliminarea icoanelor din școli după modelul francez al interzicerii însemnelor religioase în școli. Am să mă opresc asupra ultimului gest care vine nu pe fondul acceptării constituționale a sintagmei de „stat laic”, ci, în fapt, pe fondul existenței unui stat ateu post-revoluționar. Îmi bazez afirmația pe acțiunile politice desfășurate din decembrie 1989 până astăzi și am să creionez următoarele: Conducerea Ion Iliescu a scos din cadrul parlamentar Biserica. Dacă de la începuturile conștiente ale regiunilor românești Biserica s-a aflat întotdeauna în Sfatul Þării, Parlament (Legea cultelor religioase a lui N. Iorga 1928), Marea Adunare Națională (în perioada comunistă), Ion Iliescu a desființat statutul de senator de drept al șefilor de cult, transferând puterea legislativă în cadrul minorităților etnice, inexistente ca for parlamentar înainte de 1989. Nu am să fac referire la neînțelegerile patrimoniale și financiare survenite între Biserici (totalitatea apartenenților la unui cult și patrimoniul mobil și imobil al acestora) și organizațiile minoritare parlamentare, ci doar la unele efecte ale acestei măsuri. 1. Nu există, până în prezent, o Lege de funcționare a cultelor religioase; 2. Se promulgă legi discriminatorii (paralelă între Legea 10/2001, de redobândire pe cale administrativă a bunurilor imobiliare și OUG 94/2000, nefuncțională datorită neconstituirii comisiei speciale și modificată prin nenumărate intervenții parlamentare până la forma finală L 263/2006 prin care, de exemplu, cultele nu primesc despăgubiri pentru imobilele demolate cu toate că Legea 10/2001 acordă despăgubiri persoanelor fizice și… exclude în mod expres cultele religioase din incidența Legii 10) 3. Promulgarea unor legi care desfid caracterul național, profund creștin, așa cum este cazul „noului curent jurnalistico-filosofic iconoclast”. Am să închei filosofând, căci filosofia se pare că salvează România. Domnul Emil Moise se dorește a fi un vajnic apărător al drepturilor copiilor atei, dar însuși conceptul de ateu nu-i susține teza. Ateul este indiferent, neutru, în ceea ce privește simbolurile divine, el îl neagă pe Dumnezeu, nu îl combate. Doar dracul fuge de icoane și, eventual, de tămâie, fiind potrivnic lui Dumnezeu. Iată o mică speculație, pe care unii ar putea-o considera un mega-adevăr: Moise Emil; Moise [egipteana] mes = fiu, Emil [latina] aemulus = rival… fiul rivalului. Pr. Paul Bogdan Vicar Eparhial al Arhiepiscopiei Armene din România Pictură de Jan Matejko, "Triumful Satanei" |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate