Poezia înălțimilor

Compozitorul, poetul și Aviatorul Ionel Fernic

Printre personalitățile cele mai cunoscute ale istoriei aviaței române, compozitorul și poetul Ionel Fernic ocupă un loc de seamă, datorită notorității sale ca artist pe de-o parte, dar și performanțelor realizate în zborul cu motor sau în parașutism .
S-a nascut nascut la Targoviste, la 29 mai 1901. Încă din primii ani de liceu (pe care l-a urmat la colegiul “Vasile Alecsandri” din Galați), Ionel și-a arătat pasiunea pentru muzică și pentru mașinile de zburat. De la profesorul său, Teodor Fuchs, a învățat să cânte la pian și chitară, dobândind și primele cunoștințe de armonie și compoziție. Se pare că sub îndrumarea lui Fuchs a realizat Fernic prima sa compoziție: “Cruce albă de mesteacăn”.
Atunci când nu exersa la instrumentele sale favorite, Ionel, împreună cu vărul său, George Fernic, construia avioane. Erau anii când amintirea zborurilor lui Aurel Vlaicu era încă vie în conștiința românilor. Avioanele inventate de Fernic erau “cutii goale de portocale” (…). “Elicea era o scândură pusă în vârful unei frigărui de fript pui, care traversa lada de la un capăt la celălalt”, (fragmente dintr-o scrisoare a lui Ionel Fernic).
Părinții au încurajat pasiunea lui Ionel pentru muzică, pe care o vedeau ca pe un hobby pentru viitor. Cariera pe care o visau pentru fiul lor era ingineria, dar tânărul i-a deziluzionat: a ales actoria. A reușit primul la examenul de admitere la Consevatorul din București, secția de artă dramatică, unde, bursier fiind, a studiat și a jucat cu marii actori ai timpului: Aristide Demetriad, Ion Manolescu, Mișu Fotino ș.a. Obligativitatea satisfacerii stagiului militar l-a despărțit de scenă. A făcut Școala de ofițeri în rezervă la Ploiești, oraș în care a rămas apoi mulți ani. A început o viață boemă, cunoscând oameni din toate mediile sociale. În această perioadă și-a redescoperit vechea pasiune pentru muzica ușoară. A devenit compozitor, iar cântecele sale cucereau instantaneu statutul de slagăre, multe dintre ele rămânând și azi în patrimoniul cultural românesc. Nu sunt necunoscute nici tinerei generații unele dintre frumoasele sale tangouri și romanțe: “Adio doamnă”, “Beau”, “Iubesc femeia”, “Minciuna”, “Minte-mă”, “Scrisoare de amor”. Împreună cu Nicolae Kirițescu, care i-a oferit textul, în varianta franceză, Fernic a dăruit ascultătorilor nemuritorul cântec “Pe boltă când apare Luna”.
În anul 1927, Ionel Fernic a publicat volumul de schițe “Misterele din Mizil”, iar în cel următor a dat la tipar poeziile reunite sub titlul “Prăștii”. Tot în anii petrecuți la Ploiești, el a fondat revista satirică “ Să nu te superi că te-njur” dovedindu-se la fel de talentat ca scriitor și gazetar pe cât era ca muzician.
Conștient că Bucureștiul îi poate oferi mai multe posibilități de afirmare, Ionel Fernic părăsește boema și Ploieștiul, stabilindu-se în capitală la începutul deceniului patru. Aici își continuă activitatea artistică, dar începe să frecventeze și Școala de pilotaj de la Băneasa. Este de remarcat de instructorii săi pentru conștinciozitate, poate suprinzătoare pentru firea sa visătoare. A parcurs , pas cu pas, toate etapele de pregătire, ajungând să efectueze primul zbor în “simplă” (singur la bordul avionului), pe care l-a descris astfel: “Prima simplă comandă, câtă fericire …..Cât de măreț este, singur, pentru prima oară, într-o lume fără hotare, în care singura lege e visul, și singurul stăpân, destinul.”
Ionel Fernic a absolvit școala de pilotaj în 1935, obținând brevetul de “pilot de turism și sport”. După acest succes, veșnic în căutare de noi aventuri, compozitorul a început să se intereseze de parașutism. “Este divină și fantastică această călătorie în misterioasa tăcere a oceanului de azur”, scrie el despre coborârea în parașută. Un accident suferit la o aterizare îl obligă să abandoneze acest sport. Nu însă și aviația, devenind director al Școlii de pilotaj de la Cernăuți. Pentru activitatea sa de zburător, Ionel Fernic primește înalte distincții din mâna regelui Carol al II –lea.
La 22 iulie 1938, pe când se afla la Cernăuți, Fernic este convocat în interes de serviciu la București. Alege deplasarea pe calea aerului și reușește cu mare greutate să-l convingă pe prietenul său, avocatul Lelius Popescu, să-i cedeze locul reținut la zborul L.O.T (Companie poloneză), pe linia Varșovia-Cernăuți-București. Din păcate, avionul s-a prăbușit lângă satul Stulpicani, între Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc. Accidentul ar putea avea o legătură cu prezența la bordul avionul a atașatului militar al Japoniei la Varșovia. Toți pasagerii, între care și Ionel Fernic, și-au pierdut viața.
Ceremonia funebră a avut loc la București. Ionel Fernic a fost condus pe ultimul drum de o mare mulțime de oameni, iar taraful care l-a însoțit a interpretat fără întrerupere cântecele sale.
Ionel Fernic nu a fost uitat. Cântecele compuse de el mai sunt transmise de posturile românești de radio. Personalitatea sa a fost evocată în sedința comună din 31 mai 2001 a Asociației Aviatorilor Brașoveni (ASAB) Și a Ligii Aeriene Romăne.