culture pub
Imponderabilitate

Vă semnalam “o voltă” pe care tramvaiul “34” o face la intrarea în Piața Obor. Mișcarea tramvaiului este lentă, expozitivă, în locul acesta. Ieri însă, “34” a urcat ușor în sus, de parcă îngerii l-ar fi ridicat de subsuori ca să-l poarte cu ei. N-am avut nici-un moment de panică. Mă și așteptam ca odată și odată miracolul să se înâmple și mi-am continuat lectura – pe furate – din ziarul celui așezat pe scaunul din fața mea:
“… Apartamentul lui Horia Roman Patapievici, de pe Calea Moșilor, a fost prădat. Eseistul se află plecat în concediu de mai multe zile și habar nu are.”
Ziarul foarte bine informat, de la care mi-am început ancheta personală, scrie că s-a furat “din interiorul camerelor răvășite”: un calculator în care erau stocate informații economice ale soției scriitorului, două telefoane mobile, un telefon fix, bijuterii din argint, o combină muzicală, 800 000 de lei și, probabil, alte obiecte neidentificabile. Cu totul 55 de milioane de lei pagubă.
După amiază nici nu am mai trecut pe acasă. M-am dus glonț în piață în căutarea mutrelor numiților Pleșu și Dinescu, suspectați de IGP că ar fi autorii furtului. Eu voiam să verific numai ipoteza că ei sunt făptuitorii, pornind de la faptul că nici unul, nici altul nu utilizează computerul, deci PC-ul ar fi fost prima piesă de care s-ar debarasa ei pe “piața liberă”. Comunicatul IGP, deși este cam sibilinic: ferește-mă Doamne de prieteni, că de hoți/dușmani mă feresc singur; m-a atins imponderabil la rădăcinile rațiunii. Așa este domnule! Cine altcineva să fie interesat de afacerile economice ale soției lui Patapievici decât Pleșu și Dinescu? Păi nu!
Dintr-o dată lucrurile au devenit gravitaționale. Păsările și avioanele nu zbară ele după legile gravitației? Ba da! Zborul este o cădere în sus. Gândurile și ideile zboară. La fel și cu pistele unei anchete, ele zboară. La fel și psiho-patologia procurorului Panait – numai că “asta” a zburat în jos, accidental și fatal totodată.
Confirmarea am avut-o de la polițiștii secției 8, care instrumentează cazul: “Domnule, nu puteam să luăm în calcul varianta că inamicii declarați ai lui Patapievici, Buruiană și Stan, ar fi făcut așa ceva ținând cont de anturajul profesioinal al lui Patapievici. Nu putem să dăm mai multe detalii pentru că îngreunăm ancheta, căci s-a luat numai hardul computerului și telefoanele pentru a stabili cercul de suspecți și este fals că s-a produs dezordine, pentru că vecinii spun că nu au identificat nici cel mai nesemnificativ zgomot, iar yala este la locul ei.”
O lovitură, fie ea și de grație, dată gândirii este benefică. Tramvaiul meu își continuă liniștit planarea și observ apariția unor tuleie, ceea ce probabil că vor fi viitoarele aripi ale lui “34”.
Am relatat întâmplarea pentru că “Moșilor” este o stradă aflată, totuși, la granița cartierului meu și e bine să știu ce mai zboară prin vecini și dacă sunt valabile și pe acolo legile gravitației.