Nu e prima oară când se neagă fundamentele creștinismului. Dar niciodată nu s-a ajuns atât de departe. Contestările nu s-au bazat niciodată pe dovezi. De data aceasta, se întrece măsura. A pretinde că ai descoperit mormântul lui Iisus Hristos și al familiei sale depășește orice putere de înțelegere.
A face din istoria creștinătății spectacol mediatic e imposibil de admis. Am acceptat ficțiunea din „Codul lui Da Vinci”, am acceptat „romanul”, deși mulți au pus semnul egalității între adevăr și ficțiune. Am trecut și peste documentarul „Evangheliei după Iuda”. Dar a mai accepta negarea Învierii Mântuitorului înseamnă că ne-am pierdut uzul… rațiunii.
James Cameron a produs un film memorabil. Memorabil nu prin marea lui artă, cât prin dimensiunea emoțională a unei tragedii care a marcat lumea. Deși nu aceasta este culmea tragediilor umane. Ne-a fost exploatată sensibilitatea pentru a da certificate de excelență („Oscaruri”) unui film.
Simcha Jacobovici, arheolog-cineast sau cineast-arheolog, iertată-mi fie ignoranța, nu-mi spune nimic. „Mormântul pierdut al lui Iisus” e documentarul său de struțo-cămilă. Despre priceperea sa, putem vorbi în termenii cu care „tratăm” dublele specializări: e cineast în arheologie și arheolog în cinematografie.
Cei doi, James Cameron și Simcha Jacobovici, și-au propus, nici mai mult, nici mai puțin, să conteste două milenii de istorie. De credință. Nu știu care este religia celor doi. Dacă au vreo religie!?
Toți marii sfinți părinți, istoricii, cercetătorii etc. s-au înșelat. Vin cei doi și cred că dețin adevărul absolut. Suprem. Invocă și probe ADN! Și susțin că au descoperit un șase sicrie în care s-ar afla rămășițe pământești ale Sfintei Familii: Iisus, Maria și Iosif, părinții săi, Jofah, fratele mai mic al lui Iisus, și Iuda, considerat fiu al lui Iisus. Ceea ce se vrea și o teză a căsătoriei lui Iisus cu Maria Magdalena.
E halucinant! Nu să crezi, ci doar să susții o astfel de teză!
Cu siguranță, ne aflăm în fața unei provocări fără precedent. Firesc, te întrebi, ce se află în spatele ei? E o provocare și pentru atei și pentru credincioși. Care nu poate fi tratată cu superficialitate, oricât am fi de convinși că există un singur adevăr al nașterii, vieții, morții și Învierii Mântuitorului. E timpul să se pună în mișcare acele energii care să limpezească odată pentru totdeauna lucrurile. Până acolo unde puterea cunoașterii și mărturisirii poate ajunge.
Biserica creștină are nevoie acum de argumentele ei teologice și științifice, pentru a potoli elanurile unor setoși de senzațional. Teologia și știința pot depăși acest prag al devenirii umane. Cu calm, cu răbdare, cu înțelegere pentru cei care sunt rătăcitori. În credință și în viață. Nu e nevoie de încrâncenare, nu trebuie declanșat un război furibund împotriva celor doi.
Trebuie aduse dovezile care au stat la temelia creștinismului. Cele din care s-a hrănit de mai bine de două milenii creștinătatea.
Cei doi nu vor reuși să-i smintească pe cei tari în credință. Dimpotrivă, îi vor întări. Pentru că există o firească reacție de apărare, din care biserica va ieși mai puternică.
Cât despre cei doi – iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!