Semnalăm apariția unui nou volum de povestiri semnat de Cristian Ghinea și intitulat „Intra Muros” - o conotație cât se poate de potrivită cu ceea ce face subiectul cărții. Autorul este un jurnalist remarcat și în mediile de la centru, nu numai în Banat, argumentul primar fiind premiile de care se poate face vorbire oricând .
În literatură, Cristian Ghinea vine acum cu acest volum de proză scurtă de sorginte gazetărească , în care accentele de expresie modernă și documentul prelucrat fac nota particulară. „Intra Muros” cuprinde 36 de povestiri ca niște cadre cinematografice în care încape o întreagă lume a vechiului burg lugojean. Farmecul vetust al clădirilor devenite puncte referențiale pentru istoria orașului și mai ales destinele umane, foste personalități care și-au însemnat numele în existența Lugojului, dau cărții dreptul de „restitutio culturale” pentru această parte de țară.
De la heraldică la garnizoana franceză fostă pe aceste locuri, de la icoane pe sticlă semnate de artiști ai zonei în alte vremi, la generali imperiali sau la coordonatele impuse de Marea Unire, spectacolul se diversifică mereu, iar cititorul are motive să se creadă spectator și totodată participant afectiv la acest demers existențial, în care viața se derulează cu accente dramatice sau meditativ –reconfortante. Din document și imaginar, se încheagă o lume agitată, vetustă și plină de farmec: oameni ai locului au construit din proprii creițari sau florini, o biserică, două turnuri de lăcaș sfânt ce se vor prăbuși într-un fatidic 11 septembrie din alt calendar decât cel contemporan, un spaniol construiește o moară, dar pe un loc blestemat, se pare, lăsând să se perpetueze firul tragic al legendei până în zilele noastre. În meandrele
existențiale din vechiul burg, se întâlnesc artiști demni de Hollywood (Bela Lugosi), generali băștinași (Alexandru Lupu) despre care se știe până în capitala chezaro-craiască, Viena, nu mai vorbim de poștalionul - „inter-city” de epocă, unde mai pui că părintele bombei cu hidrogen (Edward Teller) a copilărit la Lugoj, pe străzile căruia, în plin comunism, putea fi admirat un Cadillac negociat și cumpărat de la… Ambasada Americană.
Echilibrul păstrat în pagini între remeber, vis și real, este bine construit. Paginile sunt un flux psihologic al unor vremi punctate cu întâmplări marcante și care au o anume greutate simbolistică. Viața în vechiul burg nu-i un hățis de întâmplări cărora să nu le vezi rolul și rostul. Dimpotrivă! Construcția povestirilor este eșafodată pe o candoare cumpătată și pe un bine strunit orgoliu bănățean. Sunt pagini cu accente de introspecție și rigoare afectivă, asocieri de varii destine umane și persuasiuni ale istoriei. Într-o lume a vacarmului cotidian, cartea oferă un echilibru între acordurile afective ale unei foste lumi despre care trebuie să știm că ne aparține și nouă într-o oarecare măsură, iar fair-play-ul , onestitatea sunt valori de la care nu ar trebui să abdicăm dacă vrem să știm și ce a fost în urma noastră.

Veronica Balaj, redactor cultural, Radio Timișoara


"Uneori gândesc că, de fapt, orașul m-a ales pentru a mă naște în sânul lui și a mă hrăni, de timpuriu, cu farmecul legendelor locului, alteori îmi spun că ar fi mai nimerit să ridic pur și simplu din umeri, invocând destinul. Un lucru e însă sigur : locuind la Lugoj, nu m-am simțit niciodată provincial. Ba chiar m-am considerat norocos să cresc în micul burg bănățean, pe care mi l-am imaginat dintotdeauna protejat de un soi de energie pozitivă, pe care o simte orice om cu capacitatea de a rezona la atmosfera din jur. Am crescut, din fericire, într-o casă cu bibliotecă mare, având șansa să-l înlocuiesc de timpuriu pe Ispirescu cu Ionescu, fără a face din asta cine știe ce filozofie. Pe atunci, lucrurile se întrupau ușor, precum adunam timbrele în clasor sau inventam jocuri de strategie cu tancuri și vaporașe modelate din cretă… Așa cum în copilărie zgâriam cu un bănuț balstrada podului de fier, ca semn al trecerii mele peste apa Timișului, așa s-au înșirat, firesc, poveștile de mai târziu, adunate cu gelozie, înșiruite în lacră, cu patimă de colecționar, rescrise mereu, aievea sau doar în minte. Cetatea de ieri, de azi, de mâine, este pentru mine o perpetuă sursă de fascinație".

Cristian Ghinea (coperta IV)

C. Ghinea "Intra muros" Ed Anthropos Timisoara 2007
ISBN 978-973-7985-29-3
148 de pagini format 12x20