Constantin C. Gheorghiu
Motto: Dios mio!
Que solos se quedan los muertos !
(o, Doamne, cât de singuri sunt lăsați morții !)
Federico Garcia Lorca

Stimați domni,
Este destul de dificil să îndrăznești a face istoria unui istoric.
Mai ales a unui istoric din domeniul aviației. Dar nu am pretenția de a face istorie, ci de a vă prezenta acest eseu inedit ca un gir moral venit din partea cuiva a cărui bună credință este de netăgăduit.
Iată, deci, că în această lună vom comemora trecerea în rândurile celor drepți a domnului inginer Constantin C. Gheorghiu, membru al Asociației Internaționale a Istoricilor Aviației, al Comisiei de Astronautică a Academiei Române, membru al Aeroclubului Franței și pilot-aviator, de la a cărui plecare în văzduh se împlinesc 12 ani.
Domnul inginer Constantin C. Gheorghiu provine dintr-o familie din Transilvania, țara de dincolo de păduri ; s-a născut în anul 1907 la Deva, sceastă cetate finnd la origini un vechi castru roman, legată, deci, de istoria neamului nostru.
Poate datorită acestui fapt moștenit din moșistrămoși, cât șia educației alese în care a crescut, primind învățături familiale și scolastice despre originile noastre daco-romane, cât și dragostei față de neam și ță, tânărul Constantin C. Gheorghiu obține diploma de inginer cu specializare în aeronautică, ramură nouă în tehnica românească.
Prima etapă din cariera de inginer este marcată de activitatea sa în cadrul « Industriei Aeronautice Române »- I.A.R. Brașov, unde domnia sa a activat încă de la începuturile acesteia, fiind cooptat la Fabrica de Motoare de Avion.
Personal, l-am cunoscut târziu pe domnul inginer Gheorghiu, auzind despre dânsul până atunci numai vorbe frumoase, relatate de foștii colegi ai domniei sale din vechiul I.A.R. Brașov, unde, peste ani, aveam să fiu angajat, în cetatea brașoveană a tehnicii aviatice, vechiul I.A.R. transformat în Uzina de Tractoare U.T.B. Brașov.
Nu mi-a venit să cred că aici au fost construite în serie primele avioane ale țării, de tipurile : Morane-Saulnier 35, Lorraine-Dietrich, Potez 25, P.Z.L., Fleet, bombardierul Savoia-Marchetti 79, seriile I.A.R., de la I.A.R. 11 la I.A.R. 80 – 81, și în final Messerschmitt 109 G.
Dintre acestea, ultimile 60 de aparate au fost executate începând cu anul 1943, până la 17 aprilie 1944, când uzina a fost bombardată de către americani cu avioane Liberator B-24 și Fortărețe Zburătaore B 17.
Cei care aveau să fie autorii acestor minunate și de necrezut realizări au acționat sub conducerea academicianului Elie Carafoli, director general al uzinei în perioada 1928 – 1935 ; inginer Aurel Persu, director 1938 – 40 ; inginer Grosu Ioan, director 1940 – 44 ; directorii fabricii de Motoare au fost ing. Silviu Crișan în intervalul 1939 – 44 și ing. Ovidiu Cionca.
Aici a funcționat în calitate de șef al Atelierelor de Montaj, Încercări și Reparații a Motoarelor de Avion inginerul Constantin C. Gheorghiu, care era în același timp, pilot al Fabricii de Motoare.
Concomitent trebuie să fie amintiți ca șefi de servicii, birouri și ateliere inginerii : Radu Manicatide, Ion Wallner, Vladimit Timoșenko, Dumitru Bredau, Konradt Wicenz, Dumitru Barbier, Mihai Marinescu I+II, iar la secțiile calde Ing. Iulian Cazacu, dar și, ca specialiști, domnii : Ionescu Gavrilă, Verdeș Pavel, Râșnoveanu, Zaharcu și mulți alții.
Mai târziu, din rândurile acestor ingineri și specialiști aiu I.A.R. s-au ridicat cei care aveau să pună bazele învățământului tehnic superior, prin crearea în 1945 – 50 A Institutului Politehnic Brașov în locul Academiei Comerciale, evacuate de la Cluj în timpul Războiului, remarcându-se în mod deosebit inginerii : Crișan Silviu, Radu Mărdărașu, Ion Coșereanu, Gheorghe Munteanu, Ion P. Florescu și alții, de nde vor fi ieșit în anii următori zecile și sutele de ingineri necesari celor peste treizeci de întreprinderi de interes republican din industria Brașovului și a zonelor arondate.
Totți acești specialiști, care au participat la crearea industriei aeronautice, prin preocupările lor, având contactul cu țările străine, prin tehnologii avansate atât franceze, cât și germane, aplicate chiar de la începuturile I.A.R., au creat în această perioadă de 20 de ani dintre 1925 – 1945, o elită a tehnicii aviatice românești, realizând avioane care clasau România pe locul al IV-lea în lume, prin apariția avionului I.A.R. 80, ce realiza o viteză de 510 km/h.
Cei mai buni piloți afirmau chiar că I.A.R. 80 era mai maniabil, raportat la Messerschmitt 109-G, după cum s-a constatat la analizarea zborului, care s-a făcut prin vizxionarea filmului.
În acest mediu, în această atmosferă de preocupări permanente a participat efectiv și inginerul Constantin C. Gheorghiu, care, în afară de conducerea secției Motoare, a efectuat direct experimentarea pe bancul de probă și standuri de experimentare a unor metode de pornire relativ ușoară la temperaturi de -350 C pentru motoarele I.A.R. 1000A, de 1040 CP, precum și directa realizare a unui motor nou, tip I.A.R. 7M de 360 CP, produs în două exempalre, din care s-a mpontat o bucată, celălalt finnd mai târziu trimis tot de domnul inginer Constantin C. Gheorghiu la Muzeul Militar Central din București. Desiugur, succesele repurtate s-au alăturat parțial și pregătirilor tehnice, precum și specializării domniei sale la firmele franceze și germane, în cadrul contractelor de licență încheiate de I.A.R. cu acestea.
Bombardarea uzinei din Brașov de către americani impune dispersarea acesteia în 7 localități ; fabrica de motoare, care chiar și în aceste condiții, producea lunar 60 de motoare de avion, din care 30 noi și 30 în reparații, se mută la Colibași, lângă Pitești, aceasta devenind mai tărziu uzina de automobile Dacia.
Legătura între fabrici se făcea cu un avion Fleet, pilotat e inginerul Constantin C. Gheorghiu, ce zbura peste munții Făgăraș la Uea, unde era contabilitatea uzinei.
Iată deci că, prin faptele lor, acești ingineri și specialiști ai I.A.R., atât în uzină cât și în viața intelectuală a orașului, au devenit vclasa « high life »-ului brașovean, luând locul fostei protipendade comerciale, care, în anii de după război, au luat o altă întorsătură, Brașovul devenind, dintr-un mare centru comercial și meșteșugăresc o a doua cetate a industriei românești, după capitală.
Dar iată că timpurile au trecut și, după vreo 25 de ani, avea să înceapă o a două perioadă a activității de inginer-aviator a domnului Constantin C. Gheorghiu.
Pe parcursul timpului, aveam să cunosc aici, la Întreprinderea de Construcții Aeronautice I.C.A. Ghimbav, în anul 1970, pe domnul inginer Constantin C. Gheorghiu, ce făcea parte din grupul de ingineri și specialiști reangajați din foștii membri ai I.A.R. de către domnul inginer-șef Iosif Șilimon, pentru a pune bazele noii fabrici de elicoptere, urmând a transmite experiența lor cadrelor mai tinere. Dintre aceștia erau : ing. Bredau Dumitru, ing. Constantin C. Gheorghiu, maiștri și specialiști : Otto Schmellas, Vasile Tănase, Râșnoveanu și domnii Verdeș Pavel, Chirteș Grațian, Eufimie Zaharcu și mulți alții.
Dintre aceștia, am colaborat îndeaproape cu domnul inginer Constantin C. Gheorghiu la adaptarea documentațiilor și tehnologiilor franceze pentru elementele sistemelor hidraulice ale elicopterului ALOUETTE III.
Dânsul se remarca dintre mulți alții ca fiind un adevărat domn, atât prin ținută, câț și prin educație ; de statură mijlocie, arbora un zâmbet atrăgător. Era comunicativ, atent și sensibil, iar conversația sa plăcută era adesea punctată de un zâmbet tineresc, plin de sensibilitate.
Conversațiile dânsului despre întâmplări din timpul celui de-al doilea Război Mondial erau pline de observații pătrunzătoare asupra evenimentelor pe care le-a trăit.
Spre sfârșitul anilor ’70, domnul inginer Constantin C. Gheorghiu, fiind recunoscut ca o personalitate a aviației române, atât ca inginer constructor de motoare de avion, care în timpul activității a avut o bună colaborare cu firme franceze, câț și ca istoric al aviației, în calitatea sa de membru al Aeroclubului Franței, a fost invitat la Congresul Aviatorilor Fracnezi, care a avut loc în Ile d’Olééron, din Oceanul Atlantic, unde a fost apreciat pentru întreaga sa activitate, fiind premiat cu diplôme, ordine și medalii, în semn de recunoștință din partea autorităților franceze, pentru merite deosebite în domeniul aviației.
A treia perioadă din activitatea inginerească a domnului Constantin C. Gheorghiu s-a desfășurat între aii 1974 – 77, la Fabrica de Motoare cu Reacție Brașov.
Spre sfârșitul anului 1973 se hotărăște construirea, la uzina Tractorul din Brașov, a motoarelor cu reacție pentru noul avion de luptă de tip I.A.R. 93, ce urma a fi asamblat la Fabrica de Avioane din Craiova, unde se construia celula și se executa apoi echiparea și încercarea aparatului. Conform înțelegerilor convenite cu Iugoslavia în cadrul programului YUROM, motoarele urmau a fi realizate în colaborare cu Fabrica de Motoare din Zagreb.
Astfel, s-au purtat tratative la Londra, Bristol și Coventry cu firma ROLLS-ROYCE pentru cumpărarea licenței și fabricarea de către partea română a turboreactorului VIPER MK-632-41; în acest scop, în luna mai a anului 1974 a fost constituit colectivul de conducere a aFabricii de Motoare Turboreactoare în cadrul Uzinei Tractorul, ocazie cu care subsemnatul am propus angajarea în această fabrică a unor specialiști care mai lucraseră în domeniul aviației, printre aceștia fiind, binențeles, domnul inginer Constantin C. Gheorghiu, cu care colaborasem la I.C.A. Ghiombav șcția de coordinator al Colectivului de Documewntare Tehnică, având sarcina de prelucrare, clasificare, traducere în limba română a proiectelor motorului, primate de la firmele licențiatoare.
După ce a fost asamblat primul motor turboreactor și au fost effectuate primele probe pe bancul de încercări de la U.R.A Bacău, a fost ordonată transferarea fabricației preseriei la întreprinderea TURBO-MECANICA București; în acest mod colaborarea încetează, iar domnul Gheorghiu se retrage definitive, la pensie. Asta nu înseamnă însă că activitatea san u mai continua, ci chiar își continuă publicațiile sale, ca autor al multor lucrări din domeniul aviației.
Astfel, ca istoric, publică o serie de cărți, lucrări, conferințe, referate, în colaborare cu Editura Tehnică București, cum ar fi: Fabricile de avioane românești în perioada interbelică în anul 1982, portretul Generalului Aviator Andrei Popovici, Editura Militară, 1978 și multe altele. De asmenea, în calitatea sa de membru al Asociației Internaționale a Istoricilor Aviației, sunt evocate monografiile marilor personalități ale aviației române : Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, care și-au adus o contribuție importanță și în plan mondial pe tărâmul aviaței, plasând țara noastră printre fruntașele în domeniu. Lucrările domnului inginer Constantin C. Gheorghiu ne-au rămas ca un bun de neprețuit al istoriografiei aviației și ele se vor citi și reciti mereu, în dorința de a găsi amănunte care să lumineze orice problemă controversată. Documentarea de care vom dispune ne va ajuta să pătrundem mai adânc în laboratorul acestui scriitor de elită.
Lucrările sale vor trebui să fie cercetate pentru a scoate la lumină tot ceea ce interesează în domeniul istoriei aviației.
După un număr de ani, la 13 ianuarie 1991, s-a stins din viață și neuitatul nostru coleg, domnul inginer Constantin C. Gheorghiu.
Am pierdut un om atât de cumpătat, de înțelept, de nespectaculos în gloria lui, încât îți evocă ceea ce știai, de fapt, că este : un foarte mare om !
Propun să păstrăm un moment de reculegere.

Brașov, 24.01.2003