Oltea Șerban-Pârău salută în ADEVÃRUL LITERAR & ARTISTIC nr. 13 din 28 martie apariția în peisajul muzical românesc a primei formații de instrumente de alamă. Romanian Brass pășește de fapt pe un drum deja explorat de nenumărate formații renumite din vestul Europei. Se poate vorbi fără jenă de explorare, fiindcă ne aflăm într-un domeniu muzical în care bucuria de a experimenta este deosebit de mare. Formațiile suflătorilor de alamă concertează în cele mai diferite combinații, cuprinzând de la trei membri până peste douăzeci de instrumentiști.

Acitivitatea în aceste ansambluri de suflători este un hobby pentru muzicienii care se recrutează din orchestre sinfonice, fanfare militare și din muzicieni liberi profesioniști. În Germania acest gen de artă muzicală are o veche tradiție, mai ales în muzica sacră. În ultimul timp se poate constata însă o abordare mai lejeră, s-ar putea spune chiar obraznică, a repertoriului clasic. Acest lucru aduce o prospețime tinerească în angrenajul programelor de concerte. Marea majoritate a aranjamentelor muzicale se bazează în continuare pe fundamentele melodice și armonice ale literaturii clasice dar sunt ornamentate tot mai des cu elemente din jazz și chiar din repertoriul internațional al muzicii pop și rock.

Multe piese interpretate de aceste ansambluri de suflători de alamă sunt transcripții după opere compuse pentru instrumente de coardă sau chiar orga. Pentru suflători aceste aranjamente muzicale conțin o deosebită dificultate tehnică, ceea ce presupune o virtuozitate de excepție la cei care practică genul brass. Bineînțeles că există și literatură originală pentru diferitele combinații din spectrul larg al brass-bandurilor.

Pe când acest gen de muzică începe abia acum să-și cucerească un public entuziasmat și devotat în România, o piesă românească constituie de mult o mărime constantă, s-ar putea spune chiar una de referință, în repertoriul suflătorilor de elită din Germania. Este vorba de piesa lui Grigoraș Dinicu „Hora staccato”, compusă în anul 1906. Un suflător la un instrument de alamă trebuie să posede o virtuozitate tehnică deosebită pentru a interpreta această piesă, scrisă pentru vioară și fiind de găsit între timp și în repertoriul multor violoniști de renume mondial. Astfel este cunoscută o înregistrare remarcabilă a duoului Gidon Kremer, vioară, și Oleg Meisenberg, pian. Acum trompetistul Hans Jürgen Huber a aranjat „Hora staccato” pentru cvintetul său de suflători de alamă.

La biserica Maria de Victoria din Ingolstadt are loc în fiecare duminică (din aprilie până în septembrie) la ora prânzului un concert matinal. Pe treptele altarului sau pe corul bisericii se perindă în cursul unui an orchestre de cameră, orchestre sinfonice, coruri, organiști, soliști vocali și instrumentali și bineînțeles formații de suflători de alamă (Blechbläser). Au fost interpretate în cei 17 ani, de când există această serie de concerte, un număr enorm de opere din literatura muzicală clasică și mai ales bisericească.



BlechBläserQuintett Schutzblech (Cvintetul de Suflători de Alamă - Tablă de Siguranță) a interpretat la concertul său din biserica Maria de Victoria două piese de Georg Friedrich Händel (1685-1759), câte una de Aram Chatschaturian (1903-1978) și Johann Sebastian Bach (1685-1750) și „Hora staccato” de Grigoraș Dinicu (1889-1949). Protagoniștii acestui concert, Hans Jürgen Huber –trompetă, Harald Eckert – trompetă, Alexander Boruvka – corn, Erwin Gaulhofer – trombon și Herbert Hornig – tubă, au cântat piesa românească într-un ritm infernal și cu o virtuozitate demnă de admirație. Aplauzele furtunoase ale sutelor de spectatori care au umplut biserica până în ultimul colț – mulți trebuind să urmărească concertul în picioare – au fost o dovadă a receptivității melomanilor germani pentru tezaurul muzical românesc, în cazul de față pentru deosebita frumusețe a elementului folcloric din muzica românească, dar și pentru măiestria artistică cu care concertează cvintetul condus de Hans Jürgen Huber (în dreapta fotografiei care arată cvintetul la repetiția principală înaintea concertului).

În programul acestui concert matinal din 29 aprilie 2007 se putea citi: „Prelucrări sunt de obicei tot atât de vechi ca operele originale care le stau la bază. Ele vorbesc de popularitatea unei compoziții și sublinează o fațetă deosebită – mai ales dacă concertează un virtuos cvintet de suflători de alamă.”


fotografie: Biroul de Cultură Ingolstadt


(o versiune germană a textului:

http://deutsch.agonia.net/index.php/article/246641/index.html

)