Astazi 17.03.2003 a avut loc la sediul NOVA-SARM,
Colegiul National Ferdinand I, Bacau, manifestarea
dedicata Zilei Mondiale a Poeziei, "Rugaciune spre
stele", realizata in parteneriat de cele doua
asociatii.
La manifestare au participat tineri din liceele
bacauane: Colegiul National "V. Alecsandri", Colegiul
National "Ferdinand I", Colegiul National "Gh.
Vranceanu", Grupul Scolar "D. Mangeron", Grupul Scolar
"Ioan Ghica" si organizatorii: Dan Mitrut si
Ionel-Catalin Diaconu.
S-au recitat poezii din creatia proprie pe
acompaniamentul si muzica astro-folk a cantautorului
Dan Mitrut.
In timpul manifestarii a fost scrisa o poezie in
lant cu participare colectiva de versuri a celor
prezenti, pe care o veti regasi la finalul acestui
comunicat.
Multumim din inima pentru participarea la acest
moment cu adevarat unic pentru poezia lumii.

Strănut fosforescent

În noapte, strănut fosforescent de artificii
Se pierde-n cer, păstrând în stele
Ecou ciobit de-argint, iluminând
Frânturi gravate în inele.

Sejur de vis în zări îndepărtate
Þâșnesc din orizonturi licurici
Își sting scânteile, și-ating în taină
Eternul stadiu de nimic.

Andreea Albu, NOVA Bacău


Sarcasm

Cerul
s-a scobit printre nori
și ne-a scuipat
în cap
dorințe-albastre

Mihaela Roman, NOVA


Prozem
(Viziune)

Seară în iarba cosită, eu, tu, crucificați Pământului.
Cine a înțepat bolta? Se scurge lumina pe noi!
Să vină!
Să vină! Să ne scoată cuiele! Strecura-ne-vom prin Uriașul Ciur spre Lumină.
Þârâit de greier, timp trecând, eu, tu, seară în iarba cosită.

Ionel-Cătălin Diaconu, NOVA






Psalm
(Ce bine-i, Doamne…)

Ce bine-i, Doamne, că suntem muritori
Și viața ne-o trăim între clipite,
De ne-ai fi dat Tu viață cât trei sori
Păcatul ne-ar fi fost prea mare, Sfinte!
Am fi crezut că Cerul e o pradă,
Lumina ne-ar fi fost un scurt răgaz,
Planete-am fi jertfit ca la paradă
Și-am fi făcut din Tine doar un ceas.

N-am fi simțit aroma dimineții,
Nici cântecul de greier nu-l vedeam,
Prin galaxii trăiam tot restul vieții,
Săraci de Tine și de noi eram.

Mă simt bogat în lumea asta mică,
Sunt plin de dragoste, iubire și de dor,
Mi-e Cosmosul un as-de-pică,
Ce bine-i, Doamne, că sunt un muritor!

Ionel-Cătălin Diaconu, NOVA



Din gaură
-fără ecou-

În adâncul cerului
Se zbate un cuvânt.

La margine de umbră
N-am găsit lumina!

Înălțimea privirii mele
Nu e mai mare de 1.73 metri

Sunetul vibrației
Dă senzații de primăvară

Ochii nevăzutului
Pătrund adânc în lumină.

Pe un vârf de munte
Se află acum cerul
Unei omeniri.

Alin Ivența, SARM



Apocalips

Nici lemne de cruce, nici loc în morminte,
Nici preoți, nici cuie, nici aer n-aveam,
Și toate scindau în dovezi ruginite,
Din blidul sfârșelii acidul mâncam.

Copii-și jertfeau pe altare părinții,
În biserici mocnea un bordel de păgâni,
Icoanele-ardeau în flamura minții,
Iar Hristosul Cuvânt nu-ncăpea în plămâni.

Grote din inimi rămaseră hrube
Și-apoi, într-un ultim și frivol minut,
După ce-n spirite făcuserăm bube,
Universu-a tăcut la zero absolut.

Carmen Macovei, NOVA



Dor astral

Mistuie-mi sufletul cu flacăra ta
Lasă-mă doar să trăiesc printre stele
Să le simt lumina pe piept apăsând
…trăind printre stele.

Lasă-mă să zbor pe o cometă,
Să prind inimi din zboru-mi
Inimi de gheață țesute cu-argint
…din ale mele doruri.

Târăște-mă în paradisul tău
Genunchii să-mi julesc de inima ta,
Sărută-mă, scufundă-mă în ochii tăi
…iubirea mea.

Ioana Lovin, NOVA





Marea călătorie

Privesc înspre stele
Pentru fiecare
Un alt Soare
O altă Lună
Un alt Pământ
Mi-au crescut aripi

Visez sau deja am plecat?

Tania Tilici, SARM


Ce e Lumina?

Ce e lumina unei stele?
E, poate, sufletul de înger,
Ce a căzut atunci din cer?
Sau poate e doar
Visul unui meteor în noapte?
Ce-i nemurirea, infinitul
Și viața stelei moarte?
E suflet sfâșiat
Pe altarul tristeții.

Elena Mădălina Pârâiac, NOVA


Restituiri

Au răstignit un filosof sintetic
Că a gândit pe o fițuică de CD:
Suntem pierduți.
I-am ucis pe oameni, le-am stors inimile,
pastă contra ruginei.
Tot ce era viu in galaxie acum e gri metalic și rece.

Suntem pierduți. Există gravitația
Cineva ascuns, nepătruns

mai iubește încă pe-ascuns.
Dan Mitruț, SARM



Ziua Mondială a Poeziei
17.03.2003-18h 44m TLR

Moto: „La început a fost cuvântul…”

Am învățat să fiu gând de lumină de la stele,
Cuvânt nerostit, necuvânt-simțire,
Grăunte de jar ceresc,
Originile mi s-au rupt de nemurire
Am renăscut, din lut
M-am rupt… de pământ
Și jar mi-a rămas în inimă: timpul
Și-o aripă frântă, o stea ce-a căzut
Mi-a rupt legământul.

Să uit că sunt o himeră?
Că muritoare sunt, ca meteorul greu de cădere și nori?

Adorm peste timp cu ochii arși de baladă
Și somnului meu îi cerșesc înviere de aur.
Nisipul Clepsidrei această clipă să soarbă:
La început a fost Cuvântul
Și-un FAUR!

Poezie creată în timpul spectacolului „Rugăciune spre stele” de participanți prin scrierea vers cu vers în lanț de către:

Ionel-Cătălin Diaconu, Alin Ivența, Elena Mădălina Pârâiac, Tania Tilici, Ioana Lovin, Dan Mitruț