|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Legistul fericirii Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 20
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-09 | |
nu știu exact de ce...
dar în seara aia m-am trezit spunându-ți foarte serios că oamenii care se plimbă prin parc și vorbesc despre pace ar trebui supravegheați ai râs (aveai obiceiul ăsta să râzi exact când mă apucam să spun chestii interesante.) mergeam pe aleea cu platan - ciorile începeau să sosească de la groapa de gunoi Glina unde — din câte se știe — își desfășoară activitatea diurnă te țineam de după mijloc (și ție părea că nu-ți pasă) pășind o vreme printre găinați fără să ne mai zicem nimic. doi se certau undeva la marginea lacului (țipau unul la altul în șoaptă ceea ce, trebuie spus, făcea ca tăcerea ta să-mi pară amețitor de suspectă) pe o bancă un domn între două vârste spărgea fistic cu o indiferență atât de perfectă încât l-am urât aproape instantaneu - destrămarea marilor imperii ți-am spus câteva alei mai încolo absolut ca nuca-n perete a început în mare parte de la premise de pace. tu ai clipit de câteva ori, ca și cum ți-ar fi intrat în ochi un gunoi apoi am călcat într-o baltă și te-am stropit. te-ai uitat la mine și ai spus: — ești imposibil! și incredibil de enervant.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate