Visual poetry - discutii


Discutiile privind mecanismele transmiterii mesajului prin limbaj sunt vechi, ele dateaza de la Veda ( ea insasi inseamna Vorbire=Vac). Este cunoscut celebrul text de gramatica sanscrita a lui Panini (sec V –lea a. Chr) comentat si discutat de Pantajali (sec I a. Chr) care a dat nastere la numeroase lucrari de exegeza si de discutie pana in zilele noastre. Problema majora era filozofica, de a sti ce e cu adevarat exprimat prin cuvinte(sabda). S-a formulat astfel pentru prima data ca limbajul nu se raporteaza la individualitati de tip concret, respectiv substante-obiecte de perceptie si reprezentare, ci la concepte corespunzand unor clase carora le sunt subordonate aceste individualitati concrete pasagere.
Speculatia filozofica asupra limbajului s-a amplificat la Bhartrhari ( sec al V-lea), in lucrarea Vakyapadiya, un tratat despre “ fraza si cuvant”. (Verb sau Vorbire in general-brahman, fraza-vakya si cuvant-pada). Autorul afirma ca realitatea ontologica fundamentala e Vorbirea, dar Vorbirea e si Gandire, astfel se enunta o teza apropiata de teoria “nimic decat Gandire” (cinmatra), potrivit careia lumea nu e decat un vis bine inchegat. Ceea ce percepem in reprezentare si desemnam prin intermediul cuvantului e deopotriva ireal, deoarece reprezentarea nu este obiectul reprezentat si real, cuvantul fiind raportat la generalul permanent.
Vorbirea este comparata cu lumina care are proprietatea de a fi perceputa si totodata pe aceea de a face posibila perceperea.
Cunoasterea dobandita prin limbaj are loc in ambele domenii, obiectiv si subiectiv.
Limba, cu toate caracterele ei e doar un instrument de comunicare, este supusa regulilor si se poate studia in functie de modul de abord al cercetarii (de la simpla analiza gramaticala pana la modulele complexe ale neuropsihologiei cognitive). Intelegerea mesajului transmis difera in functie de persoana care receptioneaza (mesajul verbal sau scris).
Ars Poetica sau “invatatura despre ornamentele limbajului” are o vasta litaratura in sanscrita, dar si in tamil. Cele mai numeroase texte se ocupa de estetica filozofica. Ele cerceteaza izvoarele emotiei estetice, mecanismele producerii si transmiterii sale prin sunete(fonetica), stil literar si expresie artistica. Asfel, emotia estetica e considerata un sentiment provocat din exterior prin poem gratie autorului. Emotia necesita geniul sau capacitatea de a transminte o stare sufleteasca, dar si aptitudinea de a receptiona a cititorului, care trebuie sa fie inzestrat “cu inima”. Cuvantul ca forma scrisa de exprimare poate fi inlocuit cu imaginea purtatoare de cuvant, important este potentialul de sugestie(vyanjana), un sens ascuns indaratul semnificatiei scrise cuvant sau imagine.

In majoritatea domeniilor care constituie obiecte ale stiintei, problema unitatilor nici nu se pune,ele sunt date de la inceput. Astfel,in zoologie unitatea este animalul, astronomia opereaza si ea asupra unor unitati separate in spatiu,in biochimie putem studia natura și compoziția glucozei. Cand o stiinta nu prezinta unitati imediat recognoscibile, inseamnă ca ele nu sunt esențiale. In istorie, spre exemplu, unitatea este individul, epoca, natiunea? Acest lucru nu este stiut,dar nu are importanta,se poate face opera istorica fara sa fim lamuriti asupra acestui lucru. Limbajul are caracterul unui sistem bazat complet pe unitatile sale concrete pe care trebuie sa le cunoastem si pe care le delimitam cu dificultate. Limba prezinta o caracteristica ciudata si izbitoare de a nu oferi niste entitati perceptibile la prima vedere,mecanismul lingvistic se bazeaza in intregime pe identitati si diferențe,unele nefiind decat contraponderea celorlalte. Entitatea lingvistica nu este materiala.
Cand vorbim despre valoarea unui cuvant,ne gandim in general la proprietatea lui de a reprezenta o idee, acesta fiind și un aspect al valorii lingvistice. Daca este asa, prin ce se deosebește acesta valoare de ceea ce numim semnificatie? Cuvintele idee si semnificatie nu sunt sinonime, confuzia se poate face usor,cu atat mai mult cu cat ea este provocata, nu atat de analogia termenilor, cat de finetea diferentei pe care ei o marcheaza. Valoarea,luata in aspectul sau conceptual este un element al semnificatiei si este greu sa stim cum se distinge de aceasta, fiind sub dependenta ei. Semnificatia reprezintă contraponderea imaginii vizuale sau auditive receptionata si analizata de emisfera dreapta, conceptualizarea notiunii facandu-se in emisfera dominanta pentru limbaj-stanga,de aici limitele cuvantului considerat ca un domeniu inchis,existand pentru sine însusi. Aspectul paradoxal al problemei deriva din faptul ca, pe de o parte conceptul ne apare ca o contrapondere a imaginii semnalului senzorial primit în interiorul semnului,pe de alta parte, acest semn, adica raportul ce leaga cele două elemente ale sale,este el insusi si in egala masura, contraponderea celorlalte semne ale limbajului verbal. De fapt principiul paradoxal consta in faptul ca orice lucru este neasemanator si susceptibil de a fi schimbat cu cel a carui valoare trebuie determinata, si un lucru similar poate fi comparat cu cel a carui valoare este in cauza.Aceste doua constatari sunt necesare pentru existenta unei valori. Astfel un cuvant poate fi schimbat pe ceva ce nu-i seamana, o idee, el poate fi comparat cu ceva de aceeași natura,cu un alt cuvant. Valoarea sa nu este fixata, atata vreme cat ne marginim sa constatam ca el poate fi “schimbat” pe un concept sau altul, adica are semnificatii diferite, întotdeauna trebui sa-l comparam cu valori similare, cu celelalte cuvinte care ii pot fi opuse. De aici complexitatea și divergenta studiilor privind gnoziile. Continutul cuvantului nu este determinat cu adevarat decat prin concursul a ceea ce exista în afara lui. Facand parte dintr-un sistem,el nu are numai o semnificatie ci mai ales o valoare si aceasta reprezinta cu totul altceva. (consideratii in termeni saussurieni)
Studiul limbajului care este rezultatul conlucrarii celor doua emisfere cerebrale, nu poate departaja decat conventional sarcinile executate separat de catre acestea, forma superioara de exprimare, semnul lingvistic nu uneste un lucru si un nume, ci un concept si o imagine. Acesta din urma nu este sunetul material sau perceptia retinei umane(marturia simturilor umane) ci amprenta psihica a acestora unde exista implicatia mnezica obligatorie.Ceea ce percepem senzorial este denumit “material”, numai in acest sens si in opozitie cu celalalt termen al asocierii, conceptul, în general mai abstract. Imaginea acustica este prin excelenta repezentarea naturala a cuvantului ca fapt de limba virtual, aspectul verbal sau scris poate fi subinteles sau în orice caz, nu poate sa ocupe decat un loc inferior in raport cu imaginea acustica.
Emisfera dreapta ne permite o vedere globala, gandeste multidimensional, cibernetic și holistic, ea identifica forme si structuri. Dreapta este sinteza ( contrariul analizei). Gandirea sintetizatoare ansambleaza informatiile amanuntite date de emisfera stanga si realizeaza o viziune globala a problemei(viziune care nu este promovata nici în universitati). Emisfera dreapta ne permite sa recunoastem persoane și obiecte pe care le-am mai vazut niciodata. Capacitatea comparatiei ne permite sa recunoastem oameni pe care nu i-am întalnit ani de zile chiar daca s-au schimbat intre timp. Din acesta cauza imaginea mentala e aproape la fel de buna ca o perceptie concretă. Emisfera dreapta este specializata în limbajul corporal, de la mimica, gestica, tinuta pana la semnalele care ne exprima de la distanta. Ea regizeaza inflexiunile, melodia și ritmul vorbirii, intensitatea sunetelor, frazarea etc. Ea poate sa dea aura poetica unui text arid, transformandu-l într-o piesă lirică. Ea deseneaza, dansează cultiva disciplinele sportive care au o coordonare corporală subtil, face muzica, modeleaza. Ea este estetul din noi detinand ceea ce este numit simtul frumosului.
Am scris acest articol pornind de la articolele “visualpoetry“ care au incercat sa aduca informatii privind noua arta new age. Abordarea mea a fost mai mult din punct de vedere al neuropsihologului cu mentiunea ca e un domeniu nou, as zice o arta a viitorului, sau o arta a iubirii pentru frumos nascuta recent din fiinta umana. Multumesc Neisa, Multumesc Ioan Dan, Multumesc Dan Mitrut.