Fiecare doarme cu cine își așterne sau... fiecare se culcă cum își așterne...?! În sfârșit, nu acest dicton este important ci faptul că în ultimul timp se poartă iar homosexualitatea, într-atât de la modă a ajuns, încât înșiși propovăduitorii Dumnezeului a cărui îngeri erau cât pe ce să fie sodomizați, încep a-și face publică cu fast această înclinațiune(?!).

Acum câtva timp mă răfuiam cu bunul meu prieten Alex Bâcu (alias degeaba, și regretabil, Coflescu) pe marginea unicului meu editorial "Biserica Homosexualilor". Argumentam și contra-argumentam asupra libertăților individuale, asupra opțiunilor sexuale. Nu mai rețin cum s-a concluzionat beligeranta chestiune dar știu sigur că am rămas ferm pe poziție susținându-mi punctul de vedere: Biserica prin dogma sa condamnă homosexualitatea deci, actul în sine, este un sacrilegiu când este produs în numele bisericii și mai ales de către un slujitor al ei. Nu poți să modifici mesajul biblic adaptându-l doleanțelor tale. Pe scurt: nu poți crea o biserică a homosexualilor când însăși Biserica condamnă homosexualitatea. Nu poți săvârși o taină bisericeasca precum cununia în care se spune: EL va lua mâna EI... vor fi unul... vor avea copii..., între doi homosexuali cărora le va fi foarte greu să se procreeze, dacă nu cumva imposibil, în ciuda numeroaselor încercări maritale.
Trăgeam atunci un semnal de alarmă. Moralitatea Bisericii are de suferit ca urmare a pasivității sale. Nu de mult, în Biserica Anglicană din Statele Unite, avea să de petreacă ceea ce așteptam: un cleric homosexual, Gene Robinson, a fost ordinat episcop cu surle și trâmbițe.
Degeaba și-a exprimat arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams, regretul față de hotărârea congregației americane de a-l ordina episcop pe susnumitul, proaspătul “urmaș al lui Hristos” se consideră un spărgător al mentalității învechite și un reprezentant de frunte al celor marginalizați.
Fără îndoială că în Biserica Anglicană Institutul Teologic nu se absolvă cu peșcheșuri. Stau și mă întreb oare ce tertip dogmatic a găsit acest Prasfințit pentru a se disculpa nu numai în fața judecății divine și a comunităților inițiate, dar chiar și față de conștiința sa ce se vroia construită pe alte valori morale.