A fost o pură întâmplare faptul că acum două luni și ceva am descoperit acest site de care se pare că am și devenit dependent. Căutam pur și simplu poezie pe Internet și, punând cuvântul "poezie" la "google", am dat exact de ceea ce căutam. Mi-a plăcut mai ales atmosfera de atelier, agitația stârnită de impulsurile creatoare, răbufnirea în direct a inspirației și chiar calvarul scrierii fără această încărcătură divină. Existența unor elemente ce țin de ierarhii și, uneori, de competiții deschise, în baza unor criterii și principii valorice perfect racordate la cele mai noi mișcări literare în general cunoscute, a grăbit și mai mult apropierea mea față de creația atât de numeroaselor nume de scriitori noi găsiți aici. Acum mi se pare o ciudățenie garnisită cu mari doze de umilință, faptul de a-ți trimite versurile la o revistă literară unde după ce îți aștepți rândul și apari cum apari, abia dacă se găsește un prieten-doi să-ți spună, înafară de "Te-am văzut, bătrâne! Bravo, dar mai schimbă-ți poza!", și o părere, așa, cât vă aflați în cabina aceluiași ascensor! Poezia.ro mi-a reamintit că adevăratele șocuri poetice le poți resimți doar pe viu, ca în anii studenției, cu caietul de versuri în geantă și memoria oricând pregătită pentru un recital. Viul creației, ca să zic așa, este sarea pământului aici la "agonia.net"! N-aș insista asupra acestor detalii, cunoscute probabil de toți ai noștri, dacă trecerea mea printre coloanele de manifestanți acum câteva ore în centrul Chișinăului și cuvântarea poetului Arcadie Suceveanu la microfonul din Piață despre rusificare și izolare prin ruperea noastră de Europa, nu m-ar fi făcut deodată să mă simt oarecum protejat... Un protejat al site-ului nostru. Da, anume așa! Și nici faptul că sunt ditamai membru al PEN-Clubului Internațional, nu-mi dă atâta siguranță că aș avea pe cineva la spate, cum îmi dă gândul că vă am pe toți cei din comunitatea Poezie.to. Ei, să mă fi văzut cu cât curaj am trecut ștergându-mi umărul de vajnicii polițiști ai regimului! Tot azi am aflat de inițiativa poetei Silvia Caloianu de a organiza și consolida în această parte de lume o comunitate a membrilor locali botezată foarte nimerit "Chișinău". Se poate spune că dacă nu ar fi existat deja acest site, ar fi trebuit să fie creat în mod special pentru Chișinău. E nevoie de el la Chișinău poate mai mult decât oriunde în altă parte. Și nu e cazul să enumăr toate motivele aici și acum... Deocamdată mirarea mea e că sunt atât de puțini membri ai poeziei.ro din acest oraș — membri, căci vizitatori numai eu știu cam peste douăzeci. Ideea de a organiza un simpozion (poate simpozion-atelier?) la sfârșitul lui ianuarie care vine, mi se pare extrem de binevenită și din acest punct de vedere. Poate mai mult decât în altă parte, la Chișinău poezia, și creația în general, e mai mult decât o preocupare estetică pentru supraviețuirea frumosului din om, e și una etică, pentru supraviețuire omului cu tot ce are el mai frumos. Și dacă am zis "plus-minus intimitate" în titlu, e pentru că mă și enervează felul atât de intim de a-și cloci ideile prin ungherele lor creatorii atât de talentați și de iresponsabil izolați prin Chișinău și tot spațiul Pruto-Nistrean.