O aniversare tristă. În februarie 1937 a avut loc bătălia din Valea Jarama prin care a fost oprit vremelnic accesul fasciștilor spre Madrid. Generalul fascist Orgaz, sprijinit de 40.000 de oameni, majoritatea din Legiunea Străină Spaniolă și marocani n-a reușit să străbată spre capitala Spaniei libere.
A 14-a și a 15-a Brigadă Internațională, împreună cu batalionul Abraham Lincoln au sprijinit acțiunea forțelor republicane din Valea Jarama.Foarte mulți oameni buni, oameni valoroși au murit acolo pentru a opri hidra fascistă.
A fost un măcel oribil - de o parte o armată profesionistă, cu cel mai bun armament din dotare, de cealaltă parte o mână de idealiști, de nebuni, de oameni care credeau în dreptul lor de a fi liberi. Și fasciștii n-au trecut.
La un moment dat, fasciștii au obligat un grup de 30 de supraviețuitori englezi luați prizonieri să mărșăluiască înaintea atacului lor. Jumătate din acești oameni au murit din cauza tirului propriilor camarazi.
Madridul n-a fost cucerit atunci. Forța de șoc franchistă, Legiunea Străină Spaniolă a fost decimată. S-a dovedit și atunci, ca și cu ocazia luptelor pentru Madrid, ca și cu ocazia bătăliilor de la Brunete, Guadalajara, a ofensivei de pe Ebru că fascismul poate fi oprit.
Din păcate...
Războiul civil din Spania, între 1936-1939 a fost prilejul pierdut al democrațiilor occidentale de a-l opri pe Hitler. Revoltați împotriva unui guvern legal ales, generalii franchiști au primit sprijin fățiș din partea Germaniei și Italiei. Guvernele țărilor „democratice” au sprijinit franchismul spaniol, cu nimic mai bun decât nazismul, în mod indirect. S-a făcut remarcată, aici, îndeosebi Anglia care a făcut tot ce i-a stat în putință, printr-unul din cei mai perverși oameni de stat ai secolului trecut, Neville Chamberlain pentru a înrobi poporul spaniol.
Guvernul republican nu era comunist. Era un guvern de stânga, la fel ca și guvernele de Front Popular din Franța. Din el făceau parte socialiști, anarhiști, democrați de stânga.
A fost primul guvern care a acordat drepturi țăranilor-clasa cea mai numeroasă și mai defavorizată din Spania acelor timpuri. A fost primul guvern care a realizat un program coerent de măsuri sociale pentru îmbunătățirea vieții spaniolilor. A fost primul guvern care a acordat autonomie Þării bascilor și Cataloniei.
Acest guvern, legal ales în vara lui 1936 și poporul spaniol au ținut piept preț de 3 ani fascismului european. Au fost ajutați, în mod oficial, de două state - Mexicul și Uniunea Sovietică. Au fost sprijiniți de întreaga intelectualitate democrată, de toți cei care contau. Nume ca Malraux, Hemingway,Dos Pasos, Roth sunt suficiente. Au fost ajutați, neoficial, de toți oamenii care gândeau, de toți oamenii care vedeau acolo unde „democrațiile” au fost oarbe - de toți oamenii buni din Europa și din lume Cei mai buni dintre aceștia ,cei care au fost capabili să ia arma în mână împotriva fascismului s-au înrolat în Brigăzile Internaționale. Martiriul miilor de spanioli nu a fost de ajuns, din păcate. Au mai trebuit să moară și milioane de alți oameni în cel de-al doilea război mondial pentru ca să se recunoască, odată pentru totdeauna, răul fascismului.
Recomand, pentru toți cei interesați, pentru cei care nu fac spume anticomuniste la gură, pentru cei care gândesc liber, site-ul La Cucaracha http://lacucaracha.info/scw/diary/
Să păstrăm un moment de reculegere pentru toți acei eroi anonimi, morți zadarnic, pentru o cauză în care au crezut.
No pasaran.