agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-03-19 | |
I
Incercati sa va amintiti de primul pupic! S-a intamplat la cresa, gradinita ori in clasele gimnaziale? Ca doar nu o-ti fi ajuns in liceu fara ca cineva sa-si fi proptit buzele de obrajiorii vostri ( aici "nu se pun" parintii, bunicii, fratii, surorile sau alte rude dragastoase). E greu! Eu unul nu imi amintesc cand si unde, o fetita... sau poate un baietel glumet, m-a pupacit intaia oara, dar la cum ma stiu, acest gest de simpatie, sigur mi-a pricinuit o super-fastaceala dublata de traditionala inrosire a epidermei. Acesti nevinovati pupici sunt amuzamentul preferat al parintilor. Asa apar "mandrelile" de genul: "La ce fata are mama..." sau "E cuceritor ca ta-su!". Daca m-as apuca sa vorbesc si despre pupicii de alint, probabil ca "sarutul de adio" m-ar gasi cu textul neterminat, asa ca trecem mai departe. II Acum chiar ca imi bag memoria in sedinta. Daca neinregistrarea primului pupic imi pare oarecum justificata, nu pot sa-i iert intarzierea cu care imi furnizeaza amintirea primului sarut. Intr-un tarziu, o sinapsa neurala imi face legatura cu imaginea primei iubite si nu-mi ramane decat sa presupun ca acel sarut de pe malul ghiolului a fost primul. Faptul ca a fost lung, umed si fierbinte nu este ceva iesit din comun dar daca tuturor barbatilor (vorba vine!) le-a batut inima in halul ala, atunci ar trebui sa ni se dea gratuitate la aspacardin si eventual o medalie pentru "curaj in lupta". Faptul ca o si iubeam a fost o fericita coincidenta care mi-a estompat teribilismul tipic acelei varste si nu m-am laudat prietenilor ca "i-am dat limbi in gat". Eu o iubeam si da... o sarutasem! III Sa-mi tineti pumnii, pentru ca acum, riscand sa ma ratacesc, ma voi aventura in lumea pupicilor si a sarutarilor virtuale! Printre preferatele mele se afla sarutarile de politete. In mod normal acestea fac trimitere la o mana de dama sau, din evlavie, la una de popa (saru'mana parinte!). Exista si variantele cu maini de bunici, parinti si nasi. Sa continuam... Se intampla ca din extaz gastronomic, pipaindu-ti cu multumire burta plina sa rostesti apoteoticul "saru'mana pentru masa!". Minunata imi pare conventia sociala ce le permite barbatilor ca salutand fiinte similare dar de sex opus, sa afirme cum ca le saruta manusitele fara ca acest gest sa se si infaptuiasca. Spui un "saru'mana doamna Escu!" si iti vezi de drum. As zice ca in vremurile noastre, atat de tehnologizate, sarutarile virtualicesti se diversifica in mod exploziv. Astfel, internetul devine paradisul pupicomaniacilor. Faptul ca, emoticoanele (fetisoare galbejite care isi tuguie buzele), simbolurile grafice si expresiile folosite de pupicarii chatisti sunt usor de decriptat chiar si de catre necunoscatori, atrage tot mai multi adepti. (referitor la aceasta "miscare" Biserica Ortodoxa Romana nu si-a exprimat inca un punct de vedere) Cu sentimentul ca ar mai fi multe de spus pe marginea acestui subiect, voi incheia prematur invitandu-va sa aduceti completari acestui articol. Pup u all!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate