Omul care a invins “Dracula Park”

Remus Radu
Luni, 29 Martie 2004

A mai trecut o iarna, a doua, peste sertarasul guvernamental in care zace proiectul “Dracula Park”. La Sighisoara, parerile au ramas, precum oamenii, impartite: romanii jelesc inca proiectul ce promitea, prin gura ministrului turismului, 3.000 de locuri de munca. Sasii, urmasii celor ce au cladit burgul, rasufla usurati, ca dupa o spaima trecuta, despre care scapa vorbe doar prin somn. Dracula nu le va minji, cu singele supt prin romane, tihna, Cetatea si mestesugurile.

Proiectul “Dracula Park” a cazut in toamna anului 2001 ca o bomba peste oras. “O bomba cu binele si cu raul ei”, nuanteaza Adrian Gherca, patronul restaurantului “Vlad Dracul”, aflat chiar linga Turnul cu Ceas, cel mai important din cele noua turnuri ale Cetatii. “Care sa fie binele adus de o bomba?” “Ar fi fost cele trei mii de locuri de munca de care vorbea ministrul turismului, Agathon. N-am crezut nici o clipa in trei mii; daca ar fi fost o mie sau macar trei sute, era bine pentru un oras cu 32.000 de locuitori”. Raul produs de bomba lui Agathon era cresterea preturilor. O casa ce valora 35.000 de euro a fost cumparata de un olandez din Bucuresti cu 180.000 de euro si transformata in restaurantul “Casa Wagner”. Un hectar de teren extravilan, de la marginea orasului, costa un milion de lei, iar imediat dupa anuntarea proiectului ajunsese la peste o suta de milioane.

Orasul de Jos

Sighisoara de azi inseamna Orasul de Jos si Cetatea. Orasul de Jos, taiat in doua de Tarnava Mare, e o aglomerare de case si de blocuri comuniste, multe bine intretinute. Printre ele, un singur bloc turn, unde functioneaza televiziunea locala. In centru, in mijlocul citorva case frumoase in batrinetea lor, zace ca un balaur scos din priza palatul CEC-ului, proiectat de Anca Petrescu, arhitecta Casei Poporului. Lucrarile s-au oprit dupa caderea FNI, iar muschii albi, de BCA, ai monstrului, sperie si acum orice privire aruncata spre Cetate. Citeva intreprinderi, unele desprinse din vechea fabrica-mamut de confectii, dau sanatatea economica a locului. Cea mai recenta investitie este SC Parat SA - capital integral german. Cei 600 de angajati produc airbag-uri pentru 32 de tipuri de masini, inclusiv Mercedes, BMW si Audi, accesorii din plastic, lenjerii de lux pentru pat si genti profesionale pentru computere de mina, aparatura chirugicala etc. La intrarea in firma, citim pe un tabel cele zece teluri anuntate de conducere. Primul este “produsele noastre trebuie sa aiba 0 defecte”. Directorul economic, Cristian Ciucan, 40 de ani: “Noi am fost sustinatori ai proiectului, pentru ca era o sansa de dezvoltare a orasului. Sustinem turismul. Am preluat Turnul Croitorilor, il renovam si vom deschide acolo un muzeu”. Cea mai mare intreprindere din oras este fabrica de ceramica, SC Cesiro SA, cu 1.700 de angajati si o productie la export de 14 milioane de euro pe an. Clientul principal, grupul suedez Ikea. Cesiro a participat la “Dracula Park” cu o suta de milioane de lei in actiuni, dar nu a incercat sa-si vinda actiunile. Delia Iliescu, director economic, trage speranta ca proiectul va fi facut macar in preajma Bucurestiului. Orasul nou are si un cinematograf, zis “Lumina”, stins de vreo 12 ani. Exista si o Casa de Cultura, a carei sala se umple de oameni la fiecare spectacol. Adica de doua ori pe an.

Cetatea - locuita, si asta-i da farmec - inseamna peste o suta de case, trei biserici, 14 cladiri administrative si noua turnuri din cele 14 de acum citeva secole. Ministerul Culturii n-a dat nici un ban pentru restaurarea Cetatii din `89 incoace, spune primarul Dorin Danesan. Cind intreb daca au creat ei, edilii, proiecte convingatoare prin care sa acceseze fonduri europene, primarul, var de-al doilea cu Miron Mitrea, spune ca “da, da cum sa nu!” “Ce proiecte?” “Nu stiu, trebuie sa vina acuma de la minister”. Sighisoara a fost atestata ca oras inca de la 1298. Intemeitori i-au fost sasii, nemti din Luxemburgul de azi si Renania Inferioara, trimisi de regele Gheza al II-lea al Ungariei sa pazeasca, impreuna cu secuii, frontiera imperiului. Azi, timpul curge in zgomote de picamar si-n fumul gros ce sufoca Piata Cetatii, fumul de la masinile turistilor ori ale camioanelor cu marfa pentru restaurante. Se renoveaza fiecare coltisor cumparat in asteptarea unei mari afaceri. Pe strazile de azi, negutatori de desene. Casele nu au fundatii, majoritatea au fost construite, dupa incendiul de la 1676, cu ziduri de piatra groase de 80 de centimetri, inalte de 2,5-3 metri. Doar vara freamatul creste, iar la sfirsit de iulie, devine explozie. Peste pietrele fierbinti se revarsa inca o Sighisoara, la Festivalul de Arta Medievala. Sint amplasate patru scene, nimeni nu stie la nici o ora unde si ce piesa se joaca. Din teama de kitsch si de betivaneala, in zilele festivalului, s-au scos rockul si berea din Cetate. Prelinsi pe ziduri, beti inca din Orasul de Jos, flacai si fete in blugi purtau asta-vara cartoane de sezon: “Aprindem tigari. Le si stingem. 1.000 de lei.” “Vizionare rana - 5.000 de lei”. “Baieti de inchiriat - 5.000 lei tura”. “Pictez cur si tite - preturi medievale - 10.000 de lei”. “Primesc suturi in fund - 10.000 de lei”.

Sint vreo patru restaurante mai de soi si cam tot atitea hoteluri. Linga Turnul cu Ceas, e Casa “Vlad Dracul”. Pe o tablita sta scris ca tatal lui Tepes ar fi locuit intre 1431-1435 in aceasta cladire. Stie el, Gherca, “de la un prieten istoric”, ca aici s-ar fi nascut Vlad Tepes. La citiva pasi, gasim restaurantul - pensiune “Casa cu Cerb”, unde stateau chelnerii insiruiti smirna, cite cinci, inainte si dupa ce printul Charles isi minca, ne spune un ospatar, “cartofii fierti in coaja”. Apoi Hotelul Sighisoara, cu desenele sale de la 1575 infatisind scene de vinatoare, cu vitrinele sale pline de coifuri de pompieri, porturi sasesti de nunta, cu “treptii”( birnele) de la 1900. Aici concerteaza Alifantis, Dinu Olarasu sau Ducu Bertzi, apropiati ai patronului, Nelu Lazar, 41 de ani, zis “Jockerul”, si el solist vocal intr-o formatie prin anii Ô70. Cit nu cinta, “Jokerul” era mecanic la “Fainta”. Dupa Ô89, a facut bani cu Germania. Ducea oameni si aducea televizoare si frigidere second-hand. “Am pierdut la caderea proiectului, ma gindeam sa fac transport cu calestile si trasee cu bicicletele. N-am pierdut atit eu, ca mie oricum imi vin turisti, cit mai ales oamenii simpli, ce-aveau de unde alege un loc de munca”, spune “Jokerul”. Bombanind printre masinile parcate in Piata Cetatii trece tanti Hilde, 72 de ani, impreuna cu nepoata ei, Andreea Rost, 24 de ani. Tanti Hilde merge spre Forumul German, sa bea o cafeluta cu prietenele ei. Tine pasul iute, desi n-o asteapta chiar un “Kranzchen”, “o coronita”. Asa se adunau sasoaicele, in forma de coronita, o data pe saptamina, in casa uneia dintre ele si birfeau nitel, fiecare cu nasul transpirat de aburul cafelei. A prins tanti Hilde si vremurile cind sasii mergeau iarna la padurea stapinita in comun, sa-si taie lemne, toti in aceeasi zi. Dar nimic din vechime nu tine azi la sasi mai puternic decit “Nachbarschaft” - “vecinatatea”, obicei preluat si de unguri si de romani: “Fiecare de pe strada noastra platim cite 30.000 de lei pe luna, iar cind moare careva, familia primeste bani de ingropaciune. De restul banilor facem doua petreceri, una vara, cealalta iarna. Barbatii din aceeasi vecinatate, ce n-au implinit 70 de ani, sint obligati sa mearga la fiecare inmormintare; cine lipseste plateste o amenda”. Tanti Hilde isi aminteste cu un zimbet larg pina spre inima de serbarile copilariei de pe platoul cu stejari. Si spune ca “Dracula Park” ar fi minjit Cetatea si mestesugurile.

Din '68, de cind li s-a luat capitala de judet, a Tarnavei Mari, sighisorenii string in suflet cu obida dorinta de-a iesi cu fruntea sus in lume. In memoria colectiva a localnicilor, ne incredinteaza Nicolae Tescula, 26 de ani, muzeograf la muzeul din Turnul cu Ceas, nu s-a stins frustrarea din anii Ô70 si Ô75, cind orasul a fost inundat de Tarnava Mare, iar fondurile de la centru se duceau spre noua capitala a judetului. “Atunci s-au construit la Tirgu Mures Teatrul National si citeva cartiere. A contat si rivalitatea cu Mediasul, aflat la 34 de kilometri, unde sighisorenii mergeau inca mult dupa Ô89 sa-si cumpere carne pentru ca era mai ieftina. Proiectul le-ar fi readus demnitatea pierduta”.


Parcul “Dracula” ar fi trebuit sa fie gata in 2004. Lucrarile de amenajare au fost sistate la interventia UNESCO si a organizatiilor neguvernamentale care au strigat ca parcul si turistii lui ar degrada situl arheologic si cetatea medievala. O alta cauza a esecului tinea de estimarea profitului. Promotorii proiectului porneau de la ideea ca parcul va fi vizitat de 1.100.000 de persoane, adica 2.200 pe zi, care ar fi cheltuit cite 25,5 dolari fiecare. 75a dintre acestia ar fi fost romani ce locuiesc pe o raza de 80 de kilometri de Sighisoara. Proprietarii de hoteluri si de restaurante regreta si acum proiectul. Potrivit lor, “Dracula Park”, prevazut a se construi la 6 kilometri de Sighisoara, pe platoul Breite, nu ar fi afectat Cetatea. Nici telecabina care ar fi trebuit sa lege Cetatea de platoul cu stejari n-ar fi stricat, spun ei, frumusetea burgului ce se mindrea pe la 1.500 cu 19 bresle, iar in 1999 a fost inscris pe lista de patrimoniu a UNESCO.



Virful de lance al ecologistilor ce si-au facut auzit glasul pina la UNESCO, omul care a invins dupa un an de lupta uriasa masina de propaganda din spatele proiectului ce arunca asupra-i ridicol, amenintari, lingusiri si iar ridicol este medicul stomatolog Alexandru Gota. Acum isi aminteste detasat cum il urmareau serviciile secrete, “se asezau tot timpul la o masa alaturata, erau un baiat si o fata, mereu aceiasi, se prefaceau ca isi fac poze”, cum SRI ii asculta telefoanele, “la cabinet chiar au dezizolat firul de afara si au legat de el alt cablu”, cum primea amenintari cu moartea prin telefon de la agenti imobiliari din Tg. Mures sau cum umblau prin tirg vorbe ca are vile si conturi in Elvetia - Dacia albastra din Ô76 cu care umbla era doar “o acoperire” - sau ca e ros de gindul sa ajunga primar in Sighisoara. Nimeni nu parea dispus sa creada ca Alexandru Gota traieste cu sufletul printre stejarii de pe Breite. A initiat si o campanie, “Adopta un stejar!”, au venit studenti din toata lumea pe Breite, a aparut si un articol in “Plant Talk”, cea mai de prestigiu revista de botanica din lume. Din cele 128 de hectare ale platoului, 70 ha sint rezervatie protejata prin lege. “Daca s-ar fi construit “Dracula Park” pe restul de 58 ha, ar fi picat argumentul ecologic. Am masurat cu GPS-ul si am gasit 616 stejari, din care 470 sint multiseculari. 24 sint arsi. Ii ardeau ciobanii, care nu se oboseau sa-si faca focul din crengi, ci turnau motorina la baza stejarului si dadeau foc. Ne-am zbatut si-am obtinut interzicerea pasunatului pe Breite”. Drumul spre rezervatia de stejari era plin de hirtoape. “N-ar trebui modernizat?”, intreb. “N-ar trebui, ca s-ar inmulti masinile si-ar tulbura linistea stejarilor”
Batalia pentru linistea stejarilor s-a incheiat, dar viata lui Gota nu cunoaste linisti mici. Spune ca “Bechteloaia”, autostrada, ar face bine sa aiba pe deasupra ei niste pasaje pline cu pamint si vegetatie prin care sa treaca ursii. “Altminteri !?”, intreb. “Altminteri, nu-i a bine”, zice Gota, ridicindu-si usor barba ca pe un radar.





Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei