Cu Liviu Nanu – Anton după ce și-a schimbat numele, fără motiv, fără să treacă pe la Monitorul Oficial, ci doar pentru a emigra din Moldova, de unde și eu am venit prin ’57 în orășelul Roșiori de Vede, după ce tatălui meu i-a încetat o sforțare de domiciliu – nu am avut înțelegeri prealabile privind ocuparea locului lăsat liber de mine în micuțul, dar vechiul, orășel atestat istoric de pe la 1 300.
În treacăt fie spus, pe aici și-au ales domiciliul forțat și contele Adam Betlen, distinsa prințesă Eva Betlen și prințesele Iuliana și Eufrosina Betlen – după ce au fost extrași din România de Regina Marii Britanii, pe care nu o cunosc decât din poze, Iuliana s-a făcut hippye și nu ne-a scris, Eufrosina da, pentru că lucra la British Airlines ca șefă pentru Africa.
Pot să vă spun cu mâna pe inimă că nu l-am ajutat pe Anton să își urce pianul în apartamentul din bloc și nici pe alții nu i-am auzit văetându-se de dureri de șale, din pricină că ar fi dat în brânci cărându-i mobilele. Anton se descurcă de unul singur oriunde în lume și în orice împrejurare și le mai poartă de grijă și altora.

Anton este un foarte bun cetățean și îi place curățenia. El stă și admiră din balcon rufele puse la uscat de nevastă-sa și de alte vecine. Alea spălate de nevastă-sa arată cel mai bine, sunt cu adevărat curate, pentru că nu le latră câinii. Uneori Anton se uită și cât de curate sunt hainele pe care le poartă câte o femeie pe care nu o cunoaște – pentru că nu i-a fost elevă – și îi spune din curtoazie: ce haine frumoase și asortate cu dumneavoastră aveți; eu am o curte în fața blocului și apartament proprietate personală; îmi dați voie să fiu curenitor cu dumneavoastră ... apropo, cum vă cheamă? Când l-am întrebat de ce procedează astfel mi-a spus o istorie:
Măi Adriane, la umbra unui stejar bătrân, bătrân de tot, după o ploaie zdravănă, au răsărit două ciupercuțe. Une albă, albă, albă ca laptele și una albă, albă ca laptele și cu picățele roșii. Trece vreme, vine vreme și numai ce ciupercuța albă, albă, albă de tot, plină de nerăbdare, se adresează ciupercuței albe, albe și cu picățele roșii: vai dragă, ce picățele roșii ai tu! Cred că nu mai e nevoie, măi Adriane, să îți povestesc ce a urmat, că acum ești băiat de București și știi mai multe decât băiatul meu de Roșiori.

Spiritul de competiție nu îl caracterizează pe Anton în viața de zi cu zi. El este blajin și împăciuitor. În teorie este expert, la propriu și la figurat. Păi dacă este în competiție cu o sticlă care ține la dopul ei „cu gâtul”, el i-l scoate cât ai clipi, fără tirbușon, prin răsucire, printr-o procedură elegantă, fără faulturi, sub pivirile unei haite de arbitri însetați, dar lipsiți de cunoștințe teoretice. Din câte știu a scris o carte despre un joc sportiv, ceea ce înseamnă că, din altruism, a lăsat și altora ceva-ceva pentru minte inimă și corp sănătos.

Care ar fi de fapt scopul acestui portret, pe care încerc eu să îl fac lui Anton?
Păi e simplu: Bogdan a refuzat să se recunoască în portretul făcut de mine și a pornit pe cont personal să-și facă strategia și campania electorală pentru Primăria din Roșiori de Vede. Așa cum îl știu eu pe Anton, este numai bun să fie Primarul orașului în care face curți cetățenelor, care sunt mai numeroase și mai hotărâte decât cetățenii. Prin calitățile sale, datorită aptitudinilor sale înnăscute de organizator, datorită sufletului său bun și faptului că nu intră în competiție decât când e vorba de făcut competiție de tocane – cum am făcut odată la niște prieteni și el a recunoscut că a mea e mai gustoasă pentru că joc în liga profesioniștilor – , adică de ce să piardă Anton sezonul ăsta de competiții locale și să stea un mandat pe bară?
Vă rog să mă iertați că m-am enervat și îl rog și pe candidatul meu la Primărie să-mi scuze ieșirea și să îmi asculte doleanța, una singură, că una am.

Domnule Anton,
După ce o să câștigați alegerile, să faceți în așa fel încât Roșiorii de Vede să ajungă cel puțin la fel de mare ca Pitești-ul, așa cum era în tinerețe mea. M-am săturat să ne facă sâc-sâc Silișteanu din Trivale. Să țineți minte și să nu mă dezamăgiți.

Adrian Firică,
Șef de campanie în campania: Anton, un Primar, un Om, de Bonton