DIMENSIUNEA IMPRESIONISTA A POEZIEI BIANCAI MARCOVICI
(Pe marginea volumului "Amprente", Ed. Papyrus 1999)

Sunt multe unghiurile de vedere din care se poate analiza o poezie
atat de complexa ca cea a Biancai Marcovici. In cele ce urmeaza, mi-am
propus sa ma refer doar la unul din aspectele liricii ei, adica la
dimensiunea impresionista, referindu-ma la unele asociatii muzicale si
picturale pe care poezia ei le poate crea.
Volumul "Amprente" abunda in referiri muzicale, dar nici una din
aceste referiri nu este legata de muzica impresionista. Preferintele
poetei se indreapta spre muzica baroca (Bach) si mai ales spre cea
romantica (Mendelssohn, Liszt, Brahms, Paganini). Dar felul cum poeta
reactioneaza emotiv la aceasta muzica este jumatate romantic, jumatate
anti-romantic -- un tip de emotivitate pe care eu as defini-o
"impresionista" mai intai pentru spontaneitatea "impresiei" de moment,
apoi pentru reactia anti-romantica (adica anti-emfatica,
anti-sentimentala, anti-explicativa). Insasi acest dualism emotiv
(atractia pentru romantism pe de o parte si respingerea lui pe de alta
parte) creeaza o tensiune asemanatoare tensiunii muzicale provocate de
"bitonalismul" lui Debussy si Ravel. La fel ca la Debussy, Ravel, Manuel
de Falla, accentul liricii poetei cade pe atmosfera si pe starea de
spirit, nu pe dramatismul romantic. In vreme ce muzica baroca sau
romantica se aude in surdina, poeta face divagatii intr-o tonalitate
diferita, realizand un efect literar "bitonal": "inca nu ne-am aruncat
privirea/ asupra calailor portocalii/ inventati sa ne apropie/
ghilotinele/ sa nu murim cumva/ degerati/ sa nu murim singuri/ pe
aceasta siciliana de Bach/ pusa in surdina" . Efectul bitonal apare
pregnant si in metafora "Mamaliga si caviar", titlul uneia din poezii,
care defineste cele doua tendinte opuse ale vocii ei interioare: spre
simplitate spontana si spre rafinament livresc. Iata inca un exemplu de
bitonalism de mare efect: "O arma automata se aude dinspre Liban/ ce
muzica "superba" se ataca pe front!/ Un dirijor ascuns misca bagheta/
orchestra de alamuri are prioritate,/ din cand in cand vioara scoate un
vaiet!"
Daca tot facem paralelisme cu Debussy, ne putem gandi la tehnica
lui muzicala a acordurilor evaluate separat (fara legatura cu acordurile
precedente sau urmatoare). Iata un citat de echivalent literar: "un
suras intre lacrimi/ te-as putea atinge totusi/ dar ti-ai pus armura; //
* o scrisoare neexpediata/ recitita pana la epuizare/ fara a intelege
nimic//* dragostea mea pentru tine/ risipita/ ca o calatorie fara
intoarcere"
Un alt paralelism cu Debussy se poate face in privinta tehnicii lui
muzicale a disonantelor nepregatite si nerezolvate. Iata un exemplu de
echivalent literar la Bianca Marcovici: "sub pielea mea boabe brumarii,/
roua pe florile din vis,/ marea uruie acoperindu-mi strigatul/ cel ce
mi-a atins buza de sus/ intr-un sarut/ nu l-am vazut la fata/ un trosnet
de toamna a fotografiat strigatul/ foile veline s-au imprastiat "
Imagistica Biancai Marcovici duce cu mintea si la pictura
impresionista: aceeasi reactie antiromantica de refuz al emfazei in
favoarea impresiei vizuale directe. Citez in intregime poezia "Dupa
frunze, intorcandu-ma din drum" care creeaza atmosfera unui tablou de
Monet: " in drumul meu de lumina peticita/ de arcade orbitoare/ calcand
pe frunze resemnate-n uitare/ imi voi lipi obrazul de/ stancile pasive/
gandind ca tu esti// clipe obsesive ma vor rani/ cand sufletul de plumb/
de trup se va desprinde/ incercuind o frunza/ gandind ca esti doar tu//
in drumul meu lumina/ se va stinge-ncet/ voi plange-n mine/ cum
plansu-mi-s-au/ stancile pasive"
Metafora luminii "peticite" din poezia de mai sus, aminteste de
tehnica tuselor de culoare pura, neamestecate, puse direct pe panza in
tablourile pictorilor impresionisti, creand acel efect special de lumina
tremuratoare si de impresie efemera. Exista in acest volum o singura
poezie care are doua autoare -- Bianca Marcovici si fiica ei Noemi
Marcovici. Poezia se numeste "Radacina si vlastar" si e alcatuita din
"lumina peticita", sau din petice de emotie poetica apartinand mamei si
fiicei, intr-o imbinare impresionista asemeni tuselor de culoare pura
din tablourile lui Monet. Poezia aceasta se incheie cu un fel de
nostalgie spre un acord consonantic care nu se poate realiza inca dar
pare ca se prefigureaza potential: "cineva ne desfide zilnic/ sunetul la
unison/ interpretat pe doua corzi sol/ sunet plin/ sunet durabil/
radacina si vlastar"
Un critic de arta plastica spunea candva despre picturile lui Monet
ca par neterminate, din cauza lipsei unei linii precise care sa marcheze
contururile ce parca tremura in lumina. Putem spune acelasi lucru despre
multe din poeziile Biancai Marcovici ce creeaza o atmosfera fara
contururi clare, o atmosfera pe care cititorul o duce in suflet catva
timp dupa incheierea lecturii ca pe o muzica neterminata. Citez: "cele
mai grave note ma/ crispeaza/ dorinta lumii de a vedea/ noaptea,/ te-as
putea atinge totusi/ dar ti-ai pus armura;/ as ingenunchea/ dar
genunchii "
Putem continua paralelismul cu Monet in ceea ce priveste reluarea
aceleiasi imagini la diferite ore si in diferite anotimpuri, pentru a
surprinde de fiecare data impresia de moment. Imaginile marii, ale
frunzelor, ale stancilor, apar in poeziile Biancai Marcovici pictate in
nuante diferite in functie de anotimpul ei launtric, de ceasul ei
sufletesc. Citez doar cateva fragmente cu imagini marine: "el ma
recunoaste in fata marii/ imi ofera mereu apusul de soare"... "marea
uruie acoperindu-mi strigatul"... "doi pe o epava langa malul/
abrupt"... "doar marea/ atenueaza durerea, nervii, / abstinenta// din ce
in ce mai perfida/ noaptea-mi desfata visuri vorbite/ in romaneste"...
"cand trebuie sa ma incarc/ cu o noua rabdare/ inofensiva, ostateca
marii/ pocnind usor din glezne/ cu picioarele goale/ cu nisipul care te
primeste/ ca intr-o cupa/ de-a lungul malului/ Mediteranei/ privind spre
Dincolo// sa-mi fac un scut de petale/ albe si albastre"
Dimensiunea impresionista a poeziei Biancai Marcovici se
prelungeste cu ecouri suprarealist-veriste. Suprarealismul-verist este
un vlastar direct al impresionismului si il continua. El afirma aceeasi
pozitie anti-romantica, dar nu alunga imaginatia din creatie, ci o
invita sa se manifeste alaturi de aspecte de un realism concret,
fotografic. E demn de remarcat faptul ca in tot volumul "Amprente"
exista o singura referire explicita la arta plastica, si acea referire
este la un tablou suprarealist-verist. "Afrodita lui Magritte" se
numeste poemul respectiv, si el se refera la tabloul intitulat "Memorie"
al lui Rene Magritte. Prin realismul sau fals combinat cu ironie
sarcastica, prin recurgerea frecventa la apele subterane ale
subconstientului, Rene Magritte este foarte inrudit sufleteste cu Bianca
Marcovici. Tabloul celebru la care se refera poeta infatiseaza un pahar
cu apa si un mar -- doua obiecte simple, asezate pe un raft sau o masa
de culoare incerta si neutra, in fata unui perete scorojit si albicios.
Totul de o banalitate si simplitate exemplara. Doar ca din perete apare
halucinant un cap de statuie greaca, infatisand o femeie cu trasaturi
perfecte, un chip de zeita cu o pata rosie la tampla. Si nu stim daca
pata aceea e sangele care se scurge din capul ranit al zeitei, sau e o
pata de sange pe perete ramasa in urma unui gest violent. Sau poate e
doar o pata de vopsea. Intr-atat planul realului se intrepatrunde cu
planul imaginarului, intr-un tot indestructibil. "Afrodita" ii spune
Bianca Marcovici frumoasei zeite care lumineaza lumea decolorata a unui
real prozaic anost. "Memorie" ii spune Magritte acelei zeite, asadar nu
Afrodita ci Mnemosine cea nascuta din capul lui Zeus, zeita prin
excelenta a subconstientului si automatismului psihic. Interesant e
faptul ca in poezia care se refera la acest tablou, nu trecutul rasare
din memoria poetei, ci viitorul vine din trecutul conservat in
subconstient. Poezia contine un fel de profetie cutremuratoare,
halucinanta, ca un cosmar. Toata atmosfera e de altfel onirica, la fel
ca si atmosfera tabloului suprarealist-verist pe care il evoca. Citez:
"voi fi ucisa cu pietre/ ca o vrajitoare/ care citeste tristetea/ in
ochiul apei, dragostea/ in stele, tradarea...// voi fi ucisa in cuvant/
cand ma voi darui.../ imbracata in alb/ si o dara de sange pe tampla"
Iata si un alt fragment in care intalnim parca din nou imaginea
tulburatoare a zeitei nascute din imaginatie si implantate in mod
artificial in real: "ma gandesc la tine/ ca si cum urmez un tratament/
contra plictiselii, contra/ trecerii vremii// parca de ce existi?/ eu
te-am creat... eu te-am ucis!/ cum din lut olarul framanta/ inchipuirea
nostalgica"
In alte poezii, poeta se simte marcata de zodia Racului, zodia
intoarcerii spre trecut, spre memorie, creand imagini suprarealiste
memorabile de timp intors din drum: "un cosar profesionist de/ duminica/
m-a scos la iveala/ ajutand-o pe mama intr-o zi de/ toropeala maxima/ la
solstitiul de rac"... "ghidul ce-mi spulbera cuvantul/ latin/ doar cu un
cuvant - invers scris,/ mereu invers/ si-un caine care nu latra/ ci se
gudura"... "vreau sa vad/ cu tot dinadinsul/ sa ating pulberea aceea/ a
sfarsitului... marmura de Carrara/ peretii abrupti ca o copilarie
zidita/ urmatorul vers/ sterge pe ultimul/ si tot asa"
Exista si cateva poezii de nuanta romantica in volum ("Bunicul
frunzelor", "Zidul plangerii", "Auschwitz") care lipite pe canavaua
intregului contribuie la efectul general de colaj suprarealist-verist.
Intreaga structura a volumului (care nu prezinta poeziile nici in ordine
cronologica si nici in ordine tematica) este o structura de colaj
suprarealist-verist. Fiecare poezie separat si mai ales toate impreuna
alcatuiesc o suita de "impresii" ce apartin ochiului interior al poetei.

Inchei acest scurt comentariu (el insusi impresionist!), amintind
ca n-am abordat decat unul din aspectele poeziei Biancai Marcovici,
poezie care ne ofera de fapt mult mai multe fatete polivalente ce pot fi
privite din diverse unghiuri de interpretare.

Luiza Carol - a aparut in revista "Cronica ", Iasi august 1999 - a fost citit la lansarea volumului "Amprente"- Tel Aviv 1999
============================================

Bianca Marcovici, CIRESE AMARE, versuri, ed. Radu Barbulescu, Colectia „Verba”, ISBN 3-930672-79-0, 120 pag.

La prima vedere, creatiile poetice ale Biancai Marcovici, cu punctuatia lor voluntara si separarea la fel de voluntara in strofe si versuri, dau impresia ca textul ar putea fi prescurtat sau extins dupa constrangerile grafice dictate de dimensiunea fixa a paginei.
Nimic mai fals. Orice interventie in acest sens a layouterului duce implacabil la mutilarea ritmului interior si pierderea unei parti a sensului poetic. Este o calitate rara la poezia in vers alb. O dovada in plus ca poeta de la Haifa si-a cizelat uneltele pana la fineturi de scalpel:

caii mei albi

in ceea ce ma priveste
vreau sa construiesc un poem neincapator
iar functionalul sa nu ma cuprinda
totalmente,
adica sa nu promita!
sa deschida oricine ochii largi
visand alaturi de mine,
adica un poem al viitorului
la care sa ramai mut de uimire!
cu totul si cu totul neprevazut
citit cu dictie aproape perfecta
si
fara nici un efort de concentrare sau
privire... cu dublu inteles,
ceva ireversibil, fara nici o tainuire anume
pe o cheie muzicala neinventata,
a luminii solare... sa aiba
ceva din gingasia primului ghiocel
iesit de sub zapada rascolita
de o caleasca cu cai albi
inseuati in pripa!

Volumul recent contine, dupa pagina 85, o „miniantologie“ bi-tri-lingva, originalului din limba romana fiindu-i pusa in oglinda traducerea in engleza sau germana. Versiunile in engleza apartin fiicei autoarei, Noemi Marcovici, iar cele in germana lui Radu Barbulescu.
Bianca Marcovici s-a nascut la 22 iunie 1952 in Iasi. Este absolventa a Universitatii populare de 5 ani si a Liceului de muzica „Octav Bancila", (de 8 ani), sectia vioara. Absolventa a Facultatii de Constructii Civile si Industriale, Institutul Politehnic Iasi.
In afara de numeroase aparitii, cu poezie, in reviste de literatura si antologii din Romania, Israel, Germania, opera de pana acum a Biancai Marcovici s-a concretizat in mai multe volume personale: Marii anonimi, ed. „Junimea", Iasi, 1985; Ochiul cuvantului, ed. „Litera", Bucuresti, 1987;Dincolo de paradis, ed. „Litera", Bucuresti, 1989; Revolta sangelui, „Minimum", Tel-Aviv, 1992; Intermezzo, caiet literar, „Menora", Rehovot, 1992; Revolta sangelui, Ed. „Cronica", Iasi, 1993; Casa din noi, caiet literar, Haifa, 1993; Dincoace de paradis, caiet literar, Haifa, 1994;Schite pe portativ, proza scurta, caiet literar, Haifa, 1995; Magia pietrei, caiet literar, Petah Tikva, 1995;18 poems, placheta de versuri in engleza in traducerea Luizei Carol, Petah Tikva, 1996; Tara extremelor / Land der Extreme, versuri, editie bilingva romano-germana (traducere de Radu Barbulescu), ed. Radu Barbulescu, München, 1997; Mamaliga si caviar, caiet literar cu desenele autoarei, Haifa, 1998; Haifa zidurilor de sprijin, ed. Cronica, Iasi, 1998 (si 2000); Amprente, ed. Papyrus, Tel-Aviv, 1999; Amprente, editia a-II-a adaugita ed. Clusium, Cluj, 1999; Puterea cuvintelor, Ed. Minimum, Tel-Aviv, 2001, si, bineinteles, Cirese amare, ed. Radu Barbulescu, München 2002.
Despre aceasta frumoasa activitate literara, incununata, de altfel, cu mai multe premii obtinute in Romania si Israel, au scris: Nicolae Manolescu, Sebastian Costin, Titu Popescu, Virgil Cutitaru, Calistrat Costin, Florin Costinescu, Georghe Tomozei, Romulus Munteanu, Cristian Livescu, Emil Brumaru, Bogdan Dumitrescu, Al. Raf, dr. Elena Ester Tacciu, Ioana Vasilescu, Simion Barbulescu, Radu Barbulescu, Sorin Anca, Codrin Liviu Cutitaru, Geo Vasile, Grette Tartler, dr. Iosef Eugen Campus, Luiza Carol, Ion Cristofor, Al Lungu, Al Suhor, Carol Isac, Ioan Holban, Iony Tuvia, Grigore Ilisei, I. Schecter, Rodica Grindea, Vasile Iancu, Vasile Baghiu, dr Sergiu Levin, Constanta Buzea, Victor Barladeanu, Biti Caragiale, Al. Machidon, J. Rudel. Al Cistelecan; din scrisori: Ana Blandiana, George Astalos si altii.
Poeta este casatorita cu ing. Delu Marcovici. Au doua fete, Noemi si Zinette. Emigrata in septembrie 1991, cu familia, in Israel, traieste la Haifa, unde lucreaza la societatea de electricitate a orasului.

Radu Barbulescu
Observator-München,
Anul XVI, Nr. 2/3 (60-61) aprilie-septembrie 2003
text repostat asa cum s-a publicat!
==========================================^
Galeria Agora,iunie,2004

Dialogul ca poezie



"Aburi de femeie" – Bianca Marcovici, mai 2004, Editura Haifa-ISRAEL



"Mă poți vedea cu litere mari

deocamdată,

până se reglează sufletul,

până ce inima se va face de piatră"

(Acrobație)



Cine citește poeziile Biancăi are o problemă care se poate numi fața nevăzută a dialogului. Mai mult sau mai puțin poeta răspunde unei cereri interne de a suplini o eventuală însingurare cu versuri tranșante uneori delicate, alteori ironice sau tăioase de-a dreptul. Dubla geografie, cea a Iașului și a Haifei, este iarăși implicată în acest soi de rediscurs amar ca un soi de legătură între biografiile unei cetățenii recursive, distanța fiind doar temporalitate asumată de îndoieli.



Aburi de femeie este o operă de maturitate poetică, un stil asumat la limita unei sincere lipse de metafore sau mai bine spus o disimulare a mijloacelor poetice folosite neostentativ pentru a deschide sinceritatea până la ultime consecințe. Este în fapt și contrabalansul dintre titlu și poezia de pe coperta finală, Neîmpliniri, un fel de diatribă amară a neîncolonării programatice. "Mai târziu am vrut să pătrund în partidul Poeziei/ Chiar l-am înființat și i-am făcut reclamă" e o ironie amără și fină precum dulceața Cireșelor amare, unde patentul unui liant posibil este ascuns cu grijă cînd lipsește cu desăvîrșire.



Apelul la biografia directă poate fi pînă la un punct o capcană întinsă cititorului, pentru că Bianca Marcovici face parte din acea categorie de poeți care transformă cotidianul imediat în poezie. Nu blînd și edulcolorat ci matur, erotismul fiind cerebral, făcînd parte din peregrinajul unei femei ce se caută pe sine ("lasă orice femeie/ să se simtă/ cale de-o carte femeie") construind cuvîn cu cuvînt un univers poetic aparte.



E un curaj apropiat cu nesăbuința să faci din orice poezie, o replică la un Midas ce nu va mai putea vorbi cu nimeni pentru că orice atingere a lui transformă răspunsul în versuri, dar este o asumare unde biografia ține loc de stare sau mai precis starea în sine include autorul.

DAN IANCU
*******************

Shechter (extras critic)

Volumul "Amprente",publicat la Cluj-Napoca,si pe care il recomandam in "Ultima ora",este ca un dosar de ancheta a poetei.
Cuprinde probe concludente,marturisiri complete Marturisirile ei sint grave sau ironice ,dar totdeauna importante.
Aceasta ieseanca sentimentala, cu nostalgii neascunse are suferintele moderne ale omului neimpacat cu o lume care invata sa imbine inutilul cu neplacutul:...Din Sabat in Sabat/aceleasi automatisme/cu sensul cifrat al supravietuirii comune/ tinind "cheia succesului" in seiful cu nostalgii/descrind-o copiilor cu lux de amanunte/ tocmai cind ei au din ce in ce/mai putin timp pentru parinti"
Sa avem onestitatea de a marturisi ca ne recunoastem in aceasta senzatie.
Multe din poeziile ei,citindu-le ,ai vrea sa le fi scris tu insuti. Daca nu ti-ar fi frica de un denunt,le-ai copia si le-ai iscali(aviz amatorilor,nota poetei!)
Tentatia de a comite aceasta infractiune abjecta trebuie sa fie magulitoare pentru admirabila poeta ieseanca din Haifa,Asa cred. (I..Schechter Ultima Ora 20 august,1999 Tel Aviv

I. Cristofor(extras critic)

Scriitori din Tara sfinta (referitor la placheta de versuri "AMPRENTE") Editura Papyrus,Tel Aviv 1999 Bianca Marcovici se inscrie in rindul acelor ilustri scriitori evrei care au creat si in limba romana. caci poeta isi asuma destinul poporului sau cu gravitate,drama strabunilor impletindu-se cu cea personala. Un poem precum Auschwitz impresioneaza prin identificarea ei cu cei disparuti "suntem vii/suntem copiii l;or/care cinta Salom-/suntem unicul popor din lume/ care nu avem o bucurie intreaga-/ pentru ca fiecare sarbatoare/ne aduce aminte de cei ucisi-/Poezia devine o rugaciune la "Zidul Plingerii", spovedanie facuta in numele unei colectivitati. Unul din cele mai emotionante poeme ale acestei superbe carti este intitulat : "Magia pietrelor",ce contine un portret al tatalui poetei,generos si umil,al omului bun, strivit sub rotile implacabile ale istoriei: "Sunt urmasa lui Saul,tatal meu/cel bun cu toata lumea/care a muncit la Fabrica TESATURA/ din zori si pina in noapte/fara sa fie renumerat,el/care impartea cadouri si statea la cozi /zile si nopti,albastre cu luna,/pentru copii si nepoti,/ Saul cel care a prestat munca obligatorie/a doua zi dupa oficierea nuntii prin 44/ la Sinagoga din Elena Doamna-/va scriu deci/de omul Saul care s-a dus prea devreme/ in lumea celor drepti..." (Prin aceasta aparitie ,Bianca Marcovici se afirma ca una din cele mai viguroase voci lirice ale generatiei sale" criticul Ion Cristofor(Curierul,DEC.1999 Cluj-Napoca)
******************************


CRONICA LITERARÃ


Amalia VOICU

CÎT DE DULCI SÎNT CIRESELE AMARE

Ieseanca Bianca Marcovici ne trimite de la Haifa, în plină iarnă, niste Cirese amare, o carte de poeme apărută la Editura Radu Bărbulescu, Colectia „Verba”, München, 2002.
Doreste să ne „amărască” si să ne „îndulcească” în acelasi timp, mărturisindu-ne cîteva din sentimentele încercate si înnoite cu ajutorul limbii poetice. Ciresele amare trimit la senzualitatea gestului de a musca, exprimînd un soi de posesivitate, căci poeta tine la versurile sale, asa cum putem citi si în motto: „întotdeauna tin/ la ultimul poem (la fel ca la primul semn al celui/ care ne-a recunoscut!”.
Este într-adevăr, supralicitat sentimentul: suferinta („«te joci cu cuvintele/ dă-mi răgazul să termin mesajul/ de dureri si uri/ găsind adaosuri mai mult decît potrivite.»/ într-o suferintă adevărată, matură/ dictează însă/ conjunctura politică a stelelor” etc. – esti magică, mi-ai spus); dragostea (mai există asa ceva?) – „doar tu tu tu/ într-o îmbrătisare/ fără sfîrsit/ îmi dai răgazul odihnei/ cu capul sprijinit/ pe umărul tău balsam – fericite si nefericite semne ale istoriei unei femei; singurătatea, vulnerabilitatea – „tu îmi/ umbli cu cutitul în rană/ eu tac si primesc asta/ cu plăcere diafană!” – răni si vulnerabilitate; ură – „pe acoperisul lui Gaudi/ încearcă să întelegi mesajul/ lacrimi calde/ ce poate stinge răsăritul de soare”– între dragoste si ură (1) si multe altele.
Surplusul de sentiment provine din ipostaza situării implacabile a omului în fata timpului, acest „terorist modern” – „n-am putut schimba nimic din/ tot ce mi se întîmplă/ coplesiti de consecintele/ războiului de uzură”.
Poemele si traducerile, partea a doua a cărtii, adîncesc senzatia de frumusete amară – „but let’s go back to poetry/ it’s like a golden star everywhere,/ provoking allergy,/ but I hold it like a shield” (în traducerea lui Noemi Marcovici); die blaue Sanduhr – „ich sprach mit Dir in jedem Gedanke/ vor einer kaminattrape mit echtem Feueur.../ im Herzen” (din traducerile lui Radu Bărbulescu).
Roadele poetice de ultimă oră pe care ni le-a oferit autoarea de care am amintit sînt „bune foarte”, ca să vorbim în limbajul Vechiului Testament, si se cer a fi gustate pe îndelete...


http;//www.poezia.as.ro
**********************************************
Experiență și autenticitatea.
Varianta "teoriei" istorice
(critica poeziei)
Într-un mod extrem de interesant,Bianca Marcovici a devenit " "problematică"în interiorul fenomenului optyecist abia după emigrarea ei în Israel,în 1991. De la construcția poetică intelectualizată,focalizată pe discursul liric abstract,suficient lui însuși,precum das Ding an sich-ul Kantian,autoarea a înaintat spre poezia tensionată, deschisă stărilor spirituale de anvergură.Imposibil de încadrat generaționist sau categorial.Ilustrative însă pentru filonul artistic genuin și imuabil.Explicația pe care o găsesc acestei abrupte transformări pare a fi mai mult de natură pshihologică și istorică.Experiența culturală a poetei s-a îmbogățit subit și aproape șocant,trauma biografică transformându-se benefic în performanță estetică. ( ...)
Șocul cultural a fost, pentru Bianca Marcovici, soluția imprevizibilă a ieșirii din acest artificiu postmodern, cu desfășurare
labirintică, apt de a aliena ,cînd nu chiar anihila în unele identitatea creatoare, argument stînd ultimul volum ,"Gînduri de dimineață",Haifa.1996 publicat de autoare in Israel.Ieșită din lumea imediată a teoriilor și categoriilor estetice acapărătoare,poeta a descoperit, prin intermediul experienței nemijlocite și estetizate,angoasa ocultării abrupte din sistem și teroarea istoriei.Ea vede "ochii soldaților copii rugîndu-se în românește (Terorism), observă,la modul jamesian,impulsul autodistructiv al individului (Divagație despre arta de a nimici pesimismul) și cîntă în versuri tragic-erotice, serviciul militar obligatoriu.Lumea cade la datorie în" Libanul –grădină", în "Libanul-groapă"(capriciu) ."Autobuzul explodat" pare luat dintr-un" film trucat cu cascadori de elită",țara întreagă are"soarele în doliu" (ard cuvinte) iar mama -scriitoare așteaptă de Șabat ,întoarcerea fiicei de la război:
"ea a plecat pentru mult timp...-ea va ține doar arma în mînă, numai atît...timpul va trece mai repede decît crezi-numai să ai răbdare să nu numeri nopțile dormite de ea într-un pat străin...ea m-a rugat înainte de plecare să nu plîng..().m-am rugat pentru ea, m-am rugat pentru toți soldații copii...aveți grijă să nu vă întoarceți cu urme de șenile...ea a plecat pentru mult timp, se va întoarce de Șabat și va dormi în patul ei...eu voi păstra în mine frica florilor de dimineață Si totuși precizarea scindarea nu vizează eul artistic propriu-zis.E mai curînd vorba de o ruptură culturală și mentală, resimțită de scriitoare acut în planul textual-ideatic.(...)
Prin investirea experienței cu valențe estetice ,poeta a făcut în ultimii ani progrese remarcabile,sugerînd deja maturitate creatoare.Ea atinge parabolic probleme ontologice și culturale ,cu o lipsă de complexe care nu-i era specifică în trecut.

Codrin Liviu Cuțitaru

Convorbiri Literare,20 mai,1996




*******************************************************
Bio–Biblografie

Bianca Marcovici s-a născut în orașul Iași în ziua de
22 iunie, 1952 Este absolventă a Universității populare de 5 ani și a Liceului de muzică "Octav Băncilă", (de 8 ani), secția vioară. Este absolventă “Faculțății de Construcții Civile și Industriale”, “Institutul Politehnic” Iași, 1976. S-a căsatorit în anul 1971 la Iași. Se stabilește în Israel împreună cu familia la 13 septembrie 1991. Activează în orchestra Comunitații din Iași efectuând turnee în Israel, Elveția și Statele Unite ale Americii în perioada 1984- 1987. A lucrat timp de un an la Editura “Omnia” la Iași, 1990-1991 ca redactor pentru carte tehnică. Lucrează în prezent ca ingineră la "Societatea de Electricitate" din Haifa unde a primit statutul de permanent din anul 1990. Membră U.S. România și membră a Asociațiilor Scriitorilor Israelieni de Limbă Română din anul 1991; Devine membra a Societății “Junimea” (1991) Iași. A făcut parte din delegația scriitorilor israelieni de Limbă Română la Neptun la “Întâlnirea scriitorilor de pretutindeni”. A colaborat și colaborează la reviste literare din România, Israel, Germania și revistele online!
Este aleasă în Conducerea Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, 2001, prin vot secret. (se retrage din motive personale). A fost tradusă cu poeme în ebraică în antologie (Andrei Fischof), în plachete,precum limba engleză (Luiza Carol), limba germana (Radu Bărbulescu) și în limba franceză (Georges Astaloș). Debut în poezie: la rubrica "Diligența Poștală" semnată de poetul Emil Brumaru, (pseudonimul literar Blanca), Revista “Cronica”, Iași, 1981 și în același an în Revista “Convorbiri Literare.”


Apariții editoriale în România,
Israel și Germania:
1. "Marii Anonimi" 1985, (culegerea de poezie editată prin concurs: aparut în “Invocații”) Editura "Junimea" Iași.
2. “Ochiul Cuvântului", 1987, Editura "Litera", București.
3. "Dincolo de Paradis", 1989, "Editura Litera", București.
4. “Revolta Sângelui”, 1992, "Minimum", Tel-Aviv.
5. “Revolta Sângelui”, 1993, Editura "Cronica", IAȘI.
6. “Intermezzo”, 1992, "Menora", Rehovot.
7. “Casa din Noi”, 1993, Haifa.
8. Dincoace de Paradis, 1994, Haifa.
9. Schițe pe Portativ (proză scurtă) 1995, Haifa.
10. “Magia Pietrei”, 1995, Petah Tikva.
11. “18 Poems”, plachetă de versuri în engleză în traducera Luizei Carol, Petah Tikva, 1996.
12. Schițe pe Portativ, Proza, Haifa, 1996.
13. "Þara Extremelor / Land der Extreme", ediție bilingvă, împreună cu Radu Bărbulescu, München, 1997 (carte în care a fost premiat traducatorul cu premiul
"Haim Ianculovici”, la Haifa, 1998).
14. "Mămăligă și Caviar", Haifa.1998.
15. “Amprente", Editura “Papyrus”, Tel-Aviv, 1999.
16. "Amprente" editură “Clusium”, Cluj-Napoca, 1999,
ediția a-II adăuțită (cartea a fost expusă și prezentată
de criticul și poetul Valentin Tașcu la Tg. de Carte de la Ierusalim, iunie, 1999).
17. “Haifa zidurilor de sprijin“ editura “Cronica”, 2000, Iași.
18. “Puterea cuvintelor”, editura “Minimum”, Tel-Aviv, 2001.
19. “Întorcerea cuvintelor”, editura “Cronica”, 2001-Iași (Lansarea de carte a fost televizată, și a avut loc la Neptun prezentată de poetul Valeriu Stancu).
20. “Cireșe amare”, ediție care cuprinde și poeme
în limba germană și engleză,editor și traducator
din germană Radu Bărbulescu, Munchen, 2002.
***
“Scriitori Români din Afara Granițelor Þării”, “Fundația Lucefarul” -dicționar de Laurențiu Ulici, București, 1996.
Dicționarul “Scriitori și Publiciști Ieșeni Contemporani”, Editura “Vasiliana” Iași, 2002, Autor Nicolae Busuioc “Scriitori israelieni de limba româna”, editura “Hasefer, ”Intocmită de Emanuel Aczel, 2003.
A mai apărut în antologii colective și, deasemenea în:
- Culegerea "Menora", Petah-Tikva, "Ramuri de măslin";
- "Iarna Verde", antologie în limba ebraică de Andrei Fischof, Israel, 1997;
- “Determination 2”, editată de Norman Simens, New Zealand, 1998;
- Antologia "Arborele memoriei" și "Poezia pădurii" în îngrijirea poetului Radu Cârneci, ediție bilingvă, România, 1998, 1999 Editura "Orion" București;
- "Trei poeți din Israel", ediție bilingvă, colecția DL-Lyrikanthologien, în germană de poetul Radu Bărbulescu, München, 1999 (cartea a fost expusă la Târgul de Carte Leipzig, martie, 1999);
- "Metafore românești din Israel", Editura" Cronica", 1998 și 2000, sub îngrijirea poetului Valeriu Stancu "Scriitori din țara sfântă" antologie de critică de Ion Cristofor, editura "Cluj-Star", 2000;
- "Spectre Lyrique" Anthologie de poezie Roumaine Contemporaine (volumul 1și2) de Georges Astaloș, Editura «Europa», Craiova, 1999, “Editura Radio", 2002 în limba franceză.
Prezentă în Antologia “Șalom Haverim”, RADU Bărbulescu, 2004, München.
***
Activează la Cenaclul "Junimea", Iași (1981-1991). Prezentă în Colecția "Izvoare", Tel-Aviv 1992-2004 Revista “Argo”, Bonn.
Publicistică la Revista “Minimum” (Al. Mirodan) perioada 2002, Apare recent în revistele “Galateea, Balada, Argos, Agora, Respiro, Poezia (unele din ele online).
***
Premii și diplome în România și Israel:
Premiul “Tudor Arghezi” - Premiul II, Craiova, 1988;
Premiul III "Romulus Guga", Tg. Mures, pentru cartea “Ochiul Cuvântului”, 1988;
Premiul “Mihai Eminescu”; premiul III, Arad, 1989;
Premiul "Sara și Haim Ianculovici", Haifa, 1992,
Diploma de onoare "Arcadia", Tel Aviv 1993 (Asociația scriitorilor) pentru cartea” Revolta sângelui”;
Premiul "Irina Gorun", Tel Aviv, 1997 (A.C.M.E.O.R);
Premiul "Sara și Haim Ianculovici" pentru traducerea în limba germană a plachetei “Þara extremelor / Land der Extreme de către poetul Radu Bărbulescu;
Premiul Societății "Columna", Heildelberg, 1996-III;
Premiul "N. Palty-A.C.M.E.O.R., Tel Aviv, 1999 (pentru întreaga activitate literară și volumul “Amprente”);
Alte premii: Sâmbătă 2 februarie 2002 cu prilejul premierei de gală a revistei "Boema Boema" a avut loc festivitatea de înmânare a "Oscarului Românesc".
Scriitoarea Bianca Marcovici a primit diploma pentru cartea anului: "Puterea Cuvintelor", editura "Minimum", 2001, Tel Aviv. Societatea Literară "Tibicus" din Iugoslavia-Uzidin a premiat-o pe poeta Bianca Marcovici cu premiul "1" pentru poezie la Concursul “Internațional de poezie” ce s-a desfăsurat cu ocazia Festivalului Internațional de poezie,ediția VIII-a, Uzidin, 2001 (premiul i-a fost oferit în urma unui concurs sub motto și nu propunere prin asociații).
Poeta Bianca Marcovici a primit unul din premiile ce au fost acordate în cadrul" Festivalului internațional de creație literară" organizat de Centrul Cultural "Lucian Blaga" din Sebeș Alba. Distincțiile au fost oferite într-o sedință festivă la 14 Mai 2001. Poetei i s-a decernat premiul acordat de revista "Târnave" pentru ciclul de poezii "Puterea Cuvintelor".


site, http://bianca.home.icq.com

din "aburi d femeie",Editura Haifa,Israel,mai 2004
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&


PREMIUL PE CARE L-AM LUAT:


Festivalul International "Lucian Blaga"
Castigatorii concursurilor de creatie

In aceste zile se desfasoara cea de-a XXI-a editie a Festivalului International "Lucian Blaga", manifestare in cadrul careia au fost organizate trei concursuri de creatie, deschise atat creatorilor consacrati cat si debutantilor. Ca in fiecare an, ele s-au bucurat de o buna participare. Premierea castigatorilor a avut loc ieri, la Centrul cultural "Lucian Blaga" din Sebes. Sa vedem insa cine sunt laureatii: * Concursul de creatie literara: Premiul Festivalului International "Lucian Blaga" - Ioan Aurel Dragos, Baia Mare; Premiul I, al Ministerului Culturii si Cultelor - Valentin Marica, Tg. Mures; Premiul II, al Fundatiei culturale "Lucian Blaga" Sebes - Tiberiu Jude, Alba Iulia; Premiul III, al Bibliotecii judetene "Lucian Blaga" Alba - Ioan Chira, Miresu Mare; Premiul Centrului judetean al creatiei populare Alba - Gelu Dragos, Miresu Mare; Premiul Editurii "Ardealul" si al Filialei Targu Mures a Uniunii Scriitorilor - Ioana Dudnic, Galati; Premiul revistei "Vatra" - Stelian Stan, Ploiesti; Premiul ziarului "Unirea" - Virgil Todeasa, Blaj; Premiul revistei "Tarnava" - Bianca Marcovici, Haifa (Israel); Premiul "Transilvania Jurnal" - Ana Zegrean, Bistrita; Premiul ziarului "Informatia de Alba" - Gabriel Codrut Berceanu, Calarasi; Premiul Clubului Rotary - Ana Maria Poenar, Vulcan; Premiul revistei "Arca" - Ioan Adrian Popa, Alba Iulia; Premiul revistei "Familia" - Valentin Bura, Petrosani; Premiul revistei "Poesis" - Amalia Burulea, Petrosani; Premiul Colegiului National "Lucian Blaga" Sebes - Adrian Lesenciuc, Brasov; Premiul Casei memoriale "Lucian Blaga" - Daniel Cristian Manolescu, Pucioasa; Premiul "Radio XXI" pentru debut in volum "Clipe 2000" - Felicia Colda, Vintu de Jos.
* Concursul de arta plastica si ex libris: Premiul I - Ovidiu Petca, membru UAP Cluj-Napoca; Premiul II - Gheorghe Marcel Muntean, Aiud; Premiul III - Eugen Macinic, Sebes. Acelasi premiu a fost acordat tinerilor care se pregatesc la Casa Artelor, Sebes, sub indrumarea lui Dorica Susan.
* Concursul de creatie muzicala: Premiul Ministerului Culturii si Cultelor si al Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Alba - Mircea Cucu, Bucuresti. (A.D.)



--------------------------------------------------------------------------------
Cetateanul apeleaza, Consiliul Judetean Alba raspunde
•Numarul de telefon 985 va sta la dispozitie

(TEXTE PRELUATE AȘA CUM AU FOST IN SITE SAU INTERNET)