agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-23 | |
Poetă incomodă și inconfundabilă
De mult voiam să scriem despre Bianca Marcovici(n-22-iunie.1952,la Iași) și acum ni s-a ivit prilejul,prin gestul amabil al autoarei de a ne trimite cu dedicație recentul volum Aburi de femeie .Avem în biblioteca personală cîteva dintre numeroasele ei producții, menționîndu-le fără o ordine cronologică, ediție bilingvă Þara extremelor (Muenchen ,1997), Amprente (Tel aviv,1999), Dincolo de paradis ,(București,1959), Haifa zidurilor de sprijin ,(Iași,2000), Revolta sângelui (Tel Aviv,1992) ș.a...iar despre premii invităm cititorul să parcurgă fișa bibliografică din recentul volum. De ce spunem că poeta Bianca Marcovici este incomodă în lectură și inconfundabilă? În primul rînd, pentru că ea are ceva de spus, rostește răspicat, nu se ascunde sub petale de trandafiri,ofilite,nici sub frunzele îngălbenite ale convenționalismului.Fără a face o analiză a evoluției poetei,analiză pe care o lăsăm în seama criticilor și istoricilor literari de profesie,vom trece la o lectură "step by step" a volumului apărut la Editura Haifa,în 2004, Aburi de femeie ,cu ochii de confrate între ale scrisului. Recunoaștem că ocolit profețiile lui Adam Simantov și Geo Vasile pentru a fi mai obiectivi,deși, suntem convinși, aceastea merită atenție și considerație. Cineva (și anume Florin Mugur) spunea cu înțelepciune:"fugi de dedicații și de prefețe". Deci să intrăm în subiect,"unde mă întorc dau de vocea mea interioară" spune poeta "arătându-ne oul lui Columb" Este un curaj a spune ce gîndesc toți poeții. Dar ea continuă :"Nu o ascult, cu toate că instinctul mă aruncă la vale/uneori sunt plagiată/îmi aud vocea falsă". Bianca Marcovici ne provoacă la duel cu ea însăși."Simtomul pierderii e-n mine/nu-l prețuiesc" Ne gândim la Bianca "luptătoare" cu viața,cu oamenii,cu Zidul Plângerii, spune că mă ademenește/mă liniștește/ mă susține". Există o forță a acestei poete pornită nu numai din singularitate, ci mai mult din istoria antecesărilor. În toate poemele din ultimii ani al autoarei abunda "evenimentul",tensiunea cotidianului israelian,viața Cetății, al Orașului Sfânt,îngrijorarea femeii, a mamei, a unui popor"ales" să-și apere mereu existența. Există,pe de altă parte, un curaj al expresiei la această poetă remarcabilă în peisajul literar românesc, comparabil cu al Ninei Cassian și Maria Banuș,"coapsa femeii ca un creier"," înmuguresc așteptîndu-ți fructul"apoi inventarea unor cuvinte(uneori ,discutabile,de ce nu?) Împrumutate din ebraică, din terminologia muzicală(autoarea e și o bună muziciană)."Am vrut să pătrund în "Partidul Poeziei", declară nemulțumită de ea însăși Bianca Marcovici.Aceeași nemulțumire o favorizează,îi deschide mereu noi porți de exprimare.Ea nu se lasă înfluențată ,nu se rutineayă,mereu revoltată,mereu "poeta-poetă",în cel mai bun sens,ea este o "neîmplinită" care ne interesează,cărțile ei nu zac în admirația nu știu nu știu cărui lector leneș.Să vedem ce spune Bianca Marcovici?Ce s-a mai întîmplat în lume,la Haifa,la Ierusalim,la București (unde am avut ocazia s-o cunoaștem)la Iași...Fiecare carte a Biancăi Marcovici pare un "debut", dar arată o continuitate-este modul de a privi realitatea și propria condiție de om, de scriitor de cetățean, de ființă iubită și iubitoare, există un fior caloric ce leagă masivul teanc al cărților sale. Încheiem aici o cronică din care cititorul ar trebui să rețină îndemnul:citiți-o pe Bianca Marcovici. Unde o găsiți, în cărți, în presa culturală de limbă română,oriunde. Merită. Boris MARIAN din "REALITATEA EVREIASCA" BUCUREȘTI,septembrie 2004. ABURI DE FEMEIE Bianca Marcovici Mai, 2004 Editura "Haifa" coperta computerizată: Adam Simantov ilustrare:"Acul de păr" de Auguste Renoir Toate Drepturile Rezervate Autoarei © Copyrights by Bianca Marcovici Mai 2004 Substitut de prefață: MÃRTURISIRI Mărturisesc că nu am avut abilitatea de a descifra motivația poetei consacrate care este Doamna Bianca Marcovici, de a solicita contribuția unui cvasi necunoscut (numai două romane publicate) în confreria scriitorilor de limbă română din Israel; unui practicant al literaturii într-o divizie periferică de amatori. Poate un capriciu de moment, poate o extravaganță imaginativă, poate o licență poetică,sau încă multe, multe alte "poate". Și mai mărturisesc că am cedat tentației onorante de a exprima câteva considerații despre fecunditatea lirică a mereu imprevizibilei poete, care este Bianca Marcovici. Și mai mărturisesc că în principiu, nu sunt un partizan al prezentării tipărite, sau față cu public, a unei scriituri, deoarece, prin forța lucrurilor, se învecinează cu teatralul, convenționalul, artificialul, iar uneori cu derizoriul sau ridicolul solemn. În marea majoritate a cazurilor, pre sau post-fațatorul ca și prezentatorul la lansare, se află în postura, de voie-de nevoie, a unui presupus mercenar; se simte obligat de "regula jocului" prin funcția ocazională, să omagieze calitățile unui op, pe care doar specialiștii și Zeul Timp îl pot aprecia. Și mai mărturisesc convingerea că toate cele de mai sus, nu încalcă cele ce urmează, din simplul motiv că Bianca Marcovici a devenit, după 30 de ani de practică poetică, o "marcă depusă" cu renume de incontestabilă calitate; a devenit inconfundabilă prin capacitățile sale creatoare, inventive, de a rămâne permanent aceiași și de a fi mereu alta, astfel ca fiecare poezie, să devină o nouă performanță lirică. "Aburi de femeie" pare sa se concentreze către sondarea propriului univers interior, dotat cu senzualitate predilect virtuală, afecțiune plină de coloratură și infinită autodăruire. Instrumentul liric, capabil să perceapă si să vibreze la ultasensibile semnale, este prevăzut cu doar trei coarde, suficiente însă pentru compunerea unor armonii complexe, cele care constitue în realitate componentele sale existențiale: lăuta- ingineria-poezia. Posedată de duhul poeticei, iradiind incantații transcendentale, autoarea este permanent cu capul în norii liricii, dar cu picioarele bine înfipte în aridul pământ al patriei sale. Trioletul clasic (rimă-ritm-măsură), este modelat într-o manieră personală: o rimă sublimată la dimensiuni interstelare, un ritm care face corp comun cu o premeditată disritmie, în timp ce măsura respinge etalonarea. Astfel, fiecare frazare poetică se propulsează asemenea unei cadențe concertistice, parte din ansamblul simfoniei lirismului propriu. Cotidianul, principala sa muză, îi furnizează un inefabil sentiment de insatisfacții, generat de distorsiunile vieții de fie ce zi, banală, comună, obișnuită, din care extrage cu deosebită sensibilitate și măiestrie, esențele poetice. Apariție singulară prin universul expresiv, pe aria liricii de limbă română, impresionează prin trăsăturile aparent antitetice (fragilitate - forță energizantă, real - virtual, concretul banal-idealul utopic, visarea-realul, solemn - rizibil), ale desfășurării sale spiritual - imaginativ - creatoare. Iar toate adunate, confirmă că fiecare nouă apariție poetică, (o reală desfătare spirituală), devine mai valoroasă decât precedenta. Fapt ce mă obligă la o ultimă marturisire: "Aburi de femeie" se prezintă tocmai ca o probă doveditoare a celor de mai sus. Adam Simantov Lecturi la zi: RETRAGEREA ÎN POEM În memoria noastră pasivă Bianca* Marcovici se înscrie ca enfant prodige al școlii române de violonistică, ceea ce ni se confirmă în pagina de "Date biografice" a volumului recent de versuri Amprente, Ed. Papyrus, Tel Aviv, 1999. Aflăm totodată că în paralel cu concertele și turneele în țară și străinătate, aplaudată solistă urma cursurile Facultătii de Construcții din orașul natal (Iași, 1952), ceea ce îi va prinde bine în noua sa patrie adoptivă, Israel, unda va emigra în 1991. Ceva inapelabil a intervenit în cariera sa artistică, dacă Bianca Marcovici a trebuit să renunțe, fiind totuși omologată ca inginer constructor la o firmă din Haifa. Fapt e că anamneza muzicală este o permanentă a scrisului său, dovadă și această carte de "poezii apărute și inedite", un fel de florilegiu ce întrunește texte noi, dar mai ales publicate în volume sau periodice din tară sau străinătate în ultimii zece ani. Sigur că autoarea are circumstanțe atenuante în cel putin două privințe: nu s-a dedicat trup și suflet poeziei în înteles profesionist, deși este membră a USR, a USI etc.; a întrerupt fortamente contactul cu poezia românească la zi, nu numai prin plecarea sa în Israel, ci și prin asumarea unei alte vieți, cu un alt praxis, cu o altă limbă, altă tablă de valori. Tocmai prin acest joc subtil între integrarea sa civică, familială și socială în Israel și dorul fundamental, indeniabil de patria părintilor ieseni, de Iașul și Bucureștiul copilăriei și tinereții sale glorioase, poezia Biancăi Marcovici convinge, este atașantă; detasându-se totodată în concertul poeziei de limbă română a coreligionarilor prin febrila alternare, confruntare între rațiunea practică și rațiunea inimii sau vocea interioară. Semnale ale integrării în patria adoptivă se dau atât prin poemul ce deschide antologia, "Bunicul frunzelor", un omagiu adus lui Ithak Rabin, asasinatului simbol al păcii, cât și prin textul de încheiere, "Recunoaștere". Formal vorbind, avem de-a face cu o poezie modernă, alertă, accidentată ca relief prozodic, tentată mai mult de comunicare și identificare prin recurs la idee, scenariu pilduitor, imperativ moral. Ceea ce nu exclude devoalarea unei subiectivităti autentice, sfâșiate între două lumi, două vieti, două vârste. Cea a visului de autoedificare ca protagonistă a unui destin de excepție, și cea a descinderii în arena comunitară. Fie că e vorba de războiul din Golf (1991) sau de realitătile capitaliste șocante pentru poet: "în țara în care "cheia succesului" se plimbă pe sârma ghimpată / în țara în care transparentele / poetului / sunt interpretate descurajant (...)", problema supraviețuirii este pentru Bianca Marcovici un leit-motiv ce adesea se încarcă polemic dar și nostalgic: "am prins rădăcini la etajul zece / văd sinagoga reformistă / văd o parcare / n-are cine să-mi picure mir / pe gaura cheii, n-are cine / să mă apere de mine / aici în Haifa zidurilor de sprijin. /ascunsă mi-e inima de tine, / grădina mea a rămas Dincolo / mi-am luat cu mine semințe și frunze, / le-am împărțit pe la prieteni / să prindă rădăcini undeva..." Cicatrizarea feluritelor răni, cea a dorului de Dincolo sau cea a contratimpului cuplului, se face prin retragerea orgolioasă în poem, în memorialul dedicat figurii paterne, Saul ("ucis de un doctor beat / din Iașul anilor agonizanți") sau în scenarii de interiorizare a dramei sale artistice. Revin martelant detaliile biografice ale înstrăinării, ale unui sfârșit de partidă, ale unui sacrificiu asumat: "levana, levana... numele meu în ebraică /nu-l murmură nimeni aici. / fâlfâie steagul în care mă învălui / de o bucată de vreme / un cer insipid / doar fetele mele au prins trenul / speranței, / mă împac cu mine / îmi aduc aminte de pactul esecului / cei de dincolo mă recunosc." De dincolo de zidurile de sprijin ale Haifei se aude răspicat cuvântul latin al elegiei Biancăi Marcovici la răscrucea dintre două lumi. Geo Vasile Bianca Marcovici, Amprente, Ed. Papyrus, Tel Aviv, 1999,"România Literară" * A nu se confunda cu Silvia care nu scrie poezii! vocea interioară unde mă întorc dau de vocea mea interioară, nu o ascult, cu toate ca instinctul mă aruncă la vale; uneori sânt plagiată, îmi aud vocea falsă care-mi dictează: nu te duce acolo, nu întinde mâna celei sau celui care nu-ți recunoaște mersul! Dar nu mă las sânt mai puternică decât ei, zic și ma împing în valuri să primesc în față stropii de venin! scriu aerului ăsta îmbcsit de la neverdele cocoțat pe munți, de la gunoaiele de sub geam aruncate-n prăpastia- (ne)verde; lasă inimii sa se mai încovoaie de la bucuriile venite spontan, de la soarele ce arde diafan, de la grasimile depuse pe burtă, de la frigiditatea pomilor fără flori, de la grăunțele de adevăr pe care le cauți în nori, de la păsările care mor pe malul mării. Nici măcar ele nu supravițuiesc îmbâcsirii armate, ai nostri tineri,prea mulți sânt sub covorul de nisip, moartea ne bântuie liniștea se zbate, iar eu respir uneori ca un bătrân care se târăște șontâc, șontâc. Simptomul pierderii e-n mine nu-l prețuiesc. arc voltaic ghemuiți într-un fel de singurătate furată depozit de dragoste neînvățată la școală seducerea gândului senzuală am fost- neprețuită arc voltaic încă m-am agățat de el precum umbra de om așteptindu-i semnul precum "dragostea în vremea holerei" un început e totodată semnul sfârșitului puterea cuvintelor (Test de convingere , 13 aprilie) Puterea cuvintelor mele Doar pe o copertă Doar în suflet. Întoarcerea cuvintelor mele Nostalgic acasă Doar pe o copertă Doar în colțul poetului Din dulapul arhiplin! Puterea dragostei mele Nu stingherește pe nimeni E doar o corecție la traiectoria Ce trebuie s-o presupun- Curbura spațiului e semnificativă Nici un consum de energie- Șma Israel, Zidul Plângerii mă ademenește, mă linistește, mă susține! SHEMA,în ebraică,Ascultă rediscurs Când discursul tău m-a inspirat, Lundu-mi de pe inimă frica, Lundu-mi plasturele de la gură, Tu ai ațipit sub pătura groasă a neputinței, Neîntelegând ca frâul liber Al femeii- inorog Nu constă în virtutea afișată, Ci, în cuvântul nechircit. Plutind Aburi de femelă Dar tu știu că tu…n-ai zgardă. ce se aude? Ce se aude prin cotloane, Ce se pierde, ce se minte, Fagurele-i de lumină, Ghindele cazute-n tină! Semnele de foc s-arată, Greerii vin și ne împacă! Primavară cam saracă, toaca-i toacă, mărunt,mărunt toaca-i toacă! ca să vezi! ca sa vezi lumea e mică! ca sa vezi lumina mea te va ajuta! de aici, aproape de Dumnezeu, am despicat Marea Roșie pentru tine, și voi ajunge să-ți întind mâna, ca unui Zeu! sa gândesc mai departe? De aici de unde aproape de Dumnezeu, la Ierusalim, sântem pângăriți, nu se mai poate concepe oare un viitor decent, pentru poporul Ales să sufere? În van e totul,grâul nu poate fi separat de neghină Și ei ne macină Fisura gardului Primitivismul lor, dușmanii! Mă uit la nou-născuții copiiilor mei Și în loc să fiu fericită, Mă rog să ne supraviețuiească nouă și părinților lor, în țara risipei, în țara fără mâine? în țara în care laptele însângerat e mereu amestecat cu miere și fiere! Doar optimismul nostru E la o aruncătură de băț! Dar bățul e-n nisip Trebuie să scormonesc... nici o monedă convertibilă nici o monedă convertibilă să mă înșele, nici un cuvânt de prisos, sechele, sechele, creierul meu a încetat să te viseze! necapcane virtuale? doar câinele meu roade totul din casă mai ales când nu sântem; osul cel dulce... aș vrea să fiu câine! n-am scris N-am scris nici un rediscurs, n-am citit, n-am parcurs kilometri necesari, n-am așteptat nimic, n-am visat, n-am dat nimanui nimicul meu: negândirea a cerut timp de razgândire, iar tu m-ai părăsit cu manifest cu tot, sa-ți oblojești apatia; n-am păstrat nici o amintire, n-am îndosariat poeziile rebele. Fixez orizontul însorit și număr orele de neputință, văd totul clar precum în visul casei demolate, s-a întîmplat deja: s-a descoperit inadvertența. Mi-a mai ramas bicicleta ergonomică, e tot un fel de abis căutat, nemișcarea mișcării, o dietă cerută de timpul uscat, necontrolată cerneală… simt simt ca ești la munte pe coclauri, simt că te îmbeți cu mirosuri de pajiște; cărbunii încinși au ars locul pe ici pe colo, iar tu hălăduiești, hălăduiești, căutindu-ți păpădia care să nu te-nșele! nu vorbești despre tine nu vorbești despre tine nu-mi spui "sof șavua tov"*, nu-mi întinzi gândul spre reculegere divină, nu-mi oferi decât durerea ta molcomă; nu încerc să te mai schimb, ai parul deja spre alb și aerul de Moș Crăciun întinerit peste noapte! Primesc cadoul tău, esti binefacatorul meu de azi, dar plouă… plouă și la mine uneori, uneori, uneori si n-am cui împărtăși tristețea nesingură și totuși… tumorile politice se solidifică. * un sfârșit de săptămână bun! de tine nu se leagă mâna pe care vrei s-o ții strâns, lipită de fruntea-ți ghiară, de degetele legate pe țigară, constrâns de absența Muzei foaia de hărtie adună absențele n-ai să recunoști vreodată pactul nostru de fum ca o resemnare. ștacheta de crezi ca-i simplu să fii mereu, ștachete-n fața-mi, garduri pân' la norii negri, decepții măsurate în eclipse, dureri pietrificate în ghivece de flori, frunze scuturate cât palma, iar soarele de pe umărul tău, pavaza – ecou. clipe de miere descătușarea nu vine la comandă, nici înflorirea presupusă, nici daca beau cu alesul elixiluri s-ar putea sa-ți fiu pielea ta neîntelegând atracția contrariilor neîntelegând de ce am dorit să te revăd- doar clipa de miere în privire mi-a fost șuficientă pe o viața, pactul nostru atât de parsiv! antecedente (Ola hadașa sau nou venită în țară) Urmele mi-au fost șterse Cu migală. Întâi mi-au desfințat adresa. Mai apoi mi-au dărâmat poemul Făcut din cărămizi, Vezi bine fără liant. Apoi mi-au pus o cunună pe cap Fără flori, Din când în când duceam mâna la cap Să mă trezesc La realitatea progresistă De neîmpotrivire și nepotrivire, La ambalajele publicitare. Mai târziu mi-au sădit un steag de recunoaștere a luptei mele Cu morile de vânt; (Mi-au zis că mă pricep la construcția lor – E ceva în sângele meu albastru). Zguduitor să Constați dezastrul Când pachetele cu cărți Nu au ajuns În Þara Sfântă. Mai tîrziu mi-au deschis porțile Asociației Tel-Aviviene – Tocmai plecaseră toți. casele mele casele pe care le-am cumpărat într-o viață mi-au deschis câmp, orizont, peisaj spre lumea cealaltă în care nu voi mai avea nici o datorie de onoare față de publicul larg – cititor în stele și chiromanția mâinilor bătătorite împreună cu mine (se dedică poetului Florin Mugur) atâtea bune intenții obligate să locuiască împreună cu mine, atâtea basme cu happy-end, atîtea lașități duse pe apa sâmbetei: clișee risipite, peruci cu bucle mozartiene menuet umilit de rochiile prea scurte, toate falsificate – seară de seară îmi îmbrac poemele ca păpușile în copilărie... le cos cu migală rochiile dantelate, rochia pentru primul bal – purpurie și mănuși sidefii, apoi fără martori le mâzgâlesc în culori care nu se pot descrie, nu se pot tipări, când toate se aruncă asupra mea, cu diferite metode și gheare, peruci mozartiene jucându-mi în fața ochilor... nerăgușeală nu știu, începi ca și cum trebuie să mă simt vinovată că exist. mereu scorpionul din tine, sau leul, sau racul sau vărsătorul, sau geamănul oglinzilor mele: aș vrea să-ți adaug ce-ți lipsește, aș vrea sa-ți sting taciturnitatea, să-ți insuflu nerăgușeala cuvântului, îngemănarea coapselor,vântul! În monogul cifrat, pasăre cântătoare în colivie de tinichea. singurătate desuuri roșii în singurătate și un pahar de vin roșu învîrtindu-mă pe calcâiul nopții așteptându-te senzație de vulnerabilitate pe muchia mea de cuțit Întotdeauna îmi scrii, când sunt pe muchie de cuțit! Apari din neant, din deșertul Arizona, cu o batistă agățată de baț, ce mi-o fluturi pe sub nas. îmi salvezi închipuirea, renasc apoi din nisip, îmi amintesc de Tamara lui Marco Polo, aș vrea s-o imit! azi sânt ingineră Azi nu mai semnez condica fericirii, Azi, nu-ți mai întind cafeaua aburindă, – 29 februarie – lupta cu morile de vânt e inutilă să schimb în tine versul carențelor tale, doar Leonard Cohen – se cântă bine! momentul trezirii… Vine o zi când lucrurile se mai schimbă! durere am o durere în suflet, ca de sfârșit, pătrundere firavă a insipidului gând că nimic nu e de (ne) așteptat, de făcut de împărțit, de născut, de visat, de regăsit; toate-s spuse, șirag de mărgele rupt. cartierul meu slut Destăinuri la o cafea, când megafoanele se aud "Allah e binecuvântat" în cartierul meu cel slut: am expediat în van invitația, mai mult, nu fac parte din grupul, prietenii, cu care tu comunici; m-ai lasat singura cu mine, în augustul ăsta infectat de caldură și pricini, dar reproșurile sunt o vagă amintire, cum multe devin vagi prietenii, vagi reacții; cafeaua de azi e amară. cafeau de dimineață Voi fi într-o săptămănă aniversară Tu vei fi oglinda mea imaginară Degustând cafeaua surogat Puțin amară Pe un cântec duios Fredonat la ora matinală Noi doi, Mereu noi doi În fotolii rabatabile Privind pe fereastra casei noastre Spre Golful Mediteranian Mișcarea vapoarelor albe În aburi Armonie perfectă. re-discursuri E bine că te-ai gândit să-mi expediezi transpunerea unei zile în umbra salcâmilor de lângă lacul adormit (Ciric, Ciric), în ritmul tău, când și ție râsul cuiva îți ramâne în urechi ca un clinchet de clopoței; totuși azi e o zi neagră, islamul câstigă teren, pângarește tot, iar noi nu am deschis ochii la timp și pentru voi; inteligența sperie, dar t u ai o zi inspirată, ai vazut cameleonul, l-ai prins în bolduri; latenta expresie a nevederii, negândirii și absurda reținere în fața evidenței, mi-ai dăruit izvorul sfârșitului de saptamână așteptând derularea neizbavită a lucrurilor, al morții ce bântuie lumea spontană, fața care apare hidos, când tu tocmai asculți râsul ei de peste umăr, simțind cerceaful ce ți s-a tras de sub tine, cu tot cu ea, spre baia imaginară; dar tu trăiești în ea, ești sâmburele ce-l va scuipa în gura străinului, cu o ciudă nefirească; dar tu întelegi de ce asfaltul se adâncește sub pasul tău cănd îți urmaresc codița părului cerșind lumină o clipă nefirească te va razbuna! Și mai departe, și pentru mine a fost o zi infinită de decizii, rugăminți către mine, să mă desprind de umbre de răstălmăciri de a scrie orb, laptopul – pian acompaniament de capricii pe coarda sol de a reciti din nou “Ferma animalelor” a lui Orwell de a mă dezmetici, de a surâde automat când mi s-au adus cumpărăturile sub nas, ca spatele meu e-n copci mă scol greu de pe scaun, vântul mi-a mutilat spatele la mare și eu credeam în vântul cald al zilelor tămăduitoare care măngâie mai bine decât un bărbat; e prima oară când fac fuziune între neșansele noastre de a fi cât de cât în zona administratorului comun, să ne împărțim chiriile și hrana din bucătărie, tu gătești din Voltaire eu doar Nichita, dar mai bine să privesc echivalentul Gemenilor de la Istambul. cutremurul lumii, cum am prevăzut în cireșele mele amare, pe care tu nu le-ai gustat sau citit, după cum simt și știu, dar lacul transparent îmi scrie totul: "tu, mie reda-mă"! casa ta, casa mea casa ta toată e garderoba mea casa ta toată e pasarea în zbor casa ta toată e inima mea acvariu și flori în aburi de femeie adevărată vei recunoate vreodată!? în arenă tu îmi arunci trandafirul tu ucizi taurul, eu ma voi ascunde în brațele tale, să mă aperi de mine, cel puțin, când și eu doresc toreadorul tot atât de puternic, învingându-l și Gáudi acrobație Mă poți vedea cu litere mari deocamdată, pâna se reglează sufletul, pâna ce inima se va face de piatră zăduf Hai la munte, Zău că e cald și plictisitor, imaginația ți se opreste-n geam, n-am rezerve să te adorm, Zău, echilibristica noastră E ca o migrenă, Fară medicamentul necesar Zău, m-aș ascunde –n corcoduș, Să mă caute mama cu bațul De nuiele, să mă tundă scurt Că n-o ascult. de ce De ce te autodefăimezi De ce nu-ti lași o poartă spre lumina Femeii visatoare? Să te accept Să-mi crească aripi când te văd Să mă luminez în ochii tăi Când eu sânt Ironia? Casa-i neâncăpătoare. chiar dacă mint chiar dacă mint o fac ca să te trag de mânica largă sa-ți sustrag atenția de la treaba care nu suferă amânare, imponderabilitatea e sursa mea clară, sterilizarea acelor, pansamentelor, fașa de la gură, secolul nostru ne îngurgitează pâna și respirația, doar într-o tevatură totală, doar pastrând argumentele neviolate dar fugi în gaoacea ta unde lăzile scrâșnite sânt trase la parter facându-ți bine, poate alcolurile sterilizate de erotismul stingher, al dopului scos prin forță ca să-ți adorm simțurile. hai! hai sa mâncăm dulceață de coacăze, să ne lingem degetele, să simțim savoarea, după un pahar de otonel veritabil coborând în golul nemarcat concentrându-ne ochiul magic! motto: cum să nu țin la tine "persecutato"? cum sa nu țin la tine persecutatule! tu ce înghiți săbii de lemn și spargi dinții celor care te cred infirm, poet fiind! M-am visat în lacrimi iar tu îmi țineai bărbia ridicindu-mi-o ușor spre ochii tăi nereali! Atunci am înteles totul Tu, numai tu, sigur trișai! configurație Când îmi iau câteva clipe, sa-ți configurez aburii femeii din mine, Când tu îți închipui doar, pactul nostru ca un zid, (cel de la Berlin a fost dărâmat!), iar cel dintre noi e o perdea de fum și o casă- poem, neîcapatoare, unde nu te doresc și nu te voi dori vreodată; doar sa-ți simt prezența ca o boare de vânt pe obrazu-mi, nevoia de poezie! am încălzit am încălzit apa pentru tine, sa-ți fac cafeaua la nisip, (tu cu negresa ta, “ritualul”) cît mai amară în casa – poem, făcută din lemn de chiparos și baldachin vișină coaptă; vis-á-vis șemineul aruncând scântei sperioase, iar tu contemplând fără pudoare, sânii Afroditei. dacă ai fi înțeles! Dacă ai fi înțeles că eu, nu pot fi paravanul tău în lipsa noastră de timp, în zilele astea atât de melancolice și perfide. Dacă ai fi înțeles, că nu totul se reduce la a poseda, a dori sau a regreta, când nimeni nu se împiedică de tine. Dacă ai fi înțeles negândirea. ca izvor platonic, al recepției pe care ți-o inspir, în discursuri dedublate de norii erotici dintre noi, atât de incerți și bizari- Dacă te-ai fi substituit mie, cel puțin o clipă universală, să-mi vezi dedesubturile sufletului, mângâeria și tandrețea cuvântului, nu erotismul său. Dacă m-ai fi ghicit, nu m-ai fi pierdut! lecția atracției Mă gândeam ca plouă, iar epava mea plutește într-un șanț cu balării stufoase! Transa ploii romantismul, nostalgia, statul melancolic, fuga pe loc, căldurica inventată; Și totuși mi-e frig la picioare, e pardoseala rece, din țările calde, vin păsările călatoare, și eu sunt o călatoare, stau în față cu laptopul ăsta și, virtual sânt, în avionul supersonic fără pilot, dar t u ai absentat la lecția atracției cuvântului magic, tu privești asfaltul, îți numeri amprentele, vrei o stea, deformată după gabaritul tău după al meu, vrei ca cea din spate sa te bată pe umăr, vrei sa fii iubit într-un cuvânt, de cea care nu e si n u e…e legată definitiv chiar daca o aștepți pe caldarâm, privindu-i acvariul, prin geamurile înțepenite; ea face dragoste cu un altul, asta ți-a mai ramas: ruga de a se întoarce la tine, cînd ți-a fost pângarită amintirea, doar lucrurile ei ți-au ramas, aruncate în "carcase de pești" strivește-le, și ia-o de la început: de a cuceri din nou ploaia asta, care adună tunetele asupra mea, pe Rachmaninov; dar e superbă îngemânarea picaturilor, cu pianina clapelor albe, negre! izvor și nea. eu cred Fierbeam fară supapă! Eu cred că lumea-i facută să se piardă în presupuneri (Dar dacă trezirea ajută?) Merită să ne supunem ispitei hrănite. Se crapă de ziuă: Trezire-i cernută, Șezând în jilțul cumințeniei! El cautând nu știu ce, El strigând ca nu-și găsește lucrurile pierdute Printre cosmeticele mele din baie, El care face naveta între acvariu și baie, Schimbă apa, se-nconvoaie! Peștii s-au devorat în timpul concediului nostru (mai puțin comun,improvizându-ne tinerețea Supraviețuirea. calcuând scările de acasă. ce ne despart de pensia sfârșitului călduț, le vom urca pănă la cer. Spirala lui Arhimede). chiar cu pastila înlocuitoare de mâncare! Poate erau prieteni la început! Poate și noi am fost buni prieteni! nuferi,gene poetice Să-mi iau talpașița de la serviciu din cauza voastră, nu merită să muncești, dacă asa-i de bine să vezi atâtea locuri frumoase! Iau în traistă un pix și un carnețel să notez și mă duc...în lumea nerăstălmăcită, acolo unde ani de-a- rândul, am simțit numai miros de Bahlui, de latrină necurațată, de ghimpi în coaste, de reumatisme stanțate, de dulci amintiri pisate cioburi sub tălpi, amprente mai noi, zic, de cărți vechi, de mormintele din Pantheonuri, de culori de ulei, palete muzeistice, de ghipsuri dantelate, de fântini muzicale, Barcelona de vis de cerbii care fug spre culmi, de vulturi,de gând, de curbura spațiului, de cuibarirea pe umărul Alesului neghicitului, de restanța amânată, în vara anului întâi de facultate, despre ancora aruncată peste bord, doar lestul ajută să mă conving că voi pluti cândva! tocmai aici Tocmai aici e greșeala ta, mă confuzi cu alta, o oarecare care-ți stă la dispoziție, o oarecare care te servește, o oarecare care-ți prevede mișcările, o oarecare, doar trup! O oarecare care n-o vezi, dar ai nevoie de ea, să-ți descarci nervii, să o supui! Dar energia interioară refolosită, se schimbă în cerc vicios! Trebuie să ieși din igul!* Mănânci sufletul cuvintelor, adulmecîndu-le! * igul=cerc poeta unii privesc poetul ca pe un infirm, îți scriu! tu, poetul, îmi zici să le sfărâm dinții. "asta e o confirmare" -mi spun, și-mi preiau hățurile trăgând la jug. În felul ăsta pot supraviețui! taie-mi toamnă Taie-mi toamnă viața-n două, Să mă împart pentru tine și Nimeni, să-mi hodorogesc caruța din lemn de cireșe, să plouă din când în când în culisele inimii; taie-mi toamnă, coarda-n două, armonia cuvântului doar patru corzi tomastice? de la vioara cu surdină "călușul de miere" și ficsul neținător; dezacordare pacifistă, la noi cântareții de muzică ușoară rag la unison, falsează, risc să mă asurzească, Desprinde-mi de pe fața surâsul, n-am putere să mă-ntorc sa-ți dau sărutul de rămas bun pe obrazul transfigurat la bătrâneții doar vibrațiile din aer.. inima mea ramasă nelocuită. vacarmul Întoarcerea cuvintelor mele În repetiție, doar vreo 3000 de km, Totul se îndepărtează se apropie se pierde, sa renunț? Nefiind nici aici, Nici dincolo, nicaieri, angoase de verde, Conuri de brad Muntele Carmel Ultimul meu vis totul De la sine fulg de nea spune-mi ce gest ai face pentru cineva necontrolat și nerigid? spune-mi ce ți-ar mișca coronița de aburi- tu deghizat în erou de duzină? spune-mi cum poemul dizolvă amintirea-ntr-un pahar de limonadă? spune-mi despre schimbarea la fața survenită, de păcatul cuvintelor senzuale pe care nu le pricepi când ușa ți-e ințepenită în exactități virtuale și frica te macină – nimeni nu-ți va lua hoinăreala în nume de rău. Spune-mi clar daca n-ai pierdut șirul celor care nu le datorezi nimic? dar absolut nimic! nevoia de poezie e-n mine d ar tu nu m-ai ghicit! neascultare Coapsa mea n-o sa te atingă, Voi viețui alaturi de o alta, voi fi neumbra nichetiană Voi construi mereu, curcubeul virtual Ca un pod de suspine, Coapsa mea nu te va atinge, Nu te va spulbera, Nici lacrimi, nimic, Doar muzica asta divină Ne va contopi! Ne va destrăma Spice de grău în vânt Silaba ta ma doare lasă sensul lăuntric! Lasă sensul lăuntric nenumit, Asculta-mă pe mine, Lasa orice femeie să se simtă cale de o carte-femeie Punctul tău de atracție sau respingere, scrii lucruri dureroase, te rascolesc precum Nichita, te depun ca nisipul la mal te storc, te învăluie, te adoră, sfâșîie inima negândului, chiar cea de fier. adieri de vânt Curburi de spatiu întretăindu-se în adieri de vânt, ritual așteptat precum căldura mâinilor tale, aprinzându-mă! Nici vorbe, nici cânt, Doar îngemânări, înveliri neregretate. Se extinde lumina Doar reflectoare interioare devieri Devieri de la menuetul mozartian, devieri de la clima îmbâcsită, devieri de lacrima împărțită pe calapod de pinteni. Devieri, Dali, scălâmbăite arcușe de ghinde, devieri de iubiri, de narcoze stâlcite, devieri de gume de mestecat, înfingîndu-ți dinții-n limba Viorii, părul de cal la arcuș neuns, sacadat sare sacîz, retuș, minute de pauză. Te-am regăsit, mi-ai fost pierdut o veșnicie. prietenie Prietenia trebuie hranită Până la istovire, Chiar dacă inima îți dă ghes să-ți dozezi forțele. Să te resemnezi în ebraică Să te uiți în jur Cu părere de rău Româneasca e doar o Părere… O păpădie, s-o suflu? Destainuirea e o noua pierdere – recunosc nevoia de poezie. clipa Clipa acceptării, Când nu te uiți, și nu măsori. Înfiorarea te scaldă, Vibrațiile se propagă, Iar coapsa-ți raspunde, ochii tăi, empatia de care vorbeai, chiar dacă nu ești. bine, circarule! Bine, Circarule! Þie ți se cuvin mereu laurii, ți se cuvin mereu aclamațiile sălii? Dar mai uită-te-njur, La reticenții care te privesc! Uneori ai dreptate Alteori nu, Clovnul tău Cu ochii triști, Marioneta mea! cafeaua aburindă N-ai sa ma aștepti niciodată cu o cafea aburindă; te ascunzi după deget, precum copilul care a facut o poznă. Cumințenia afișată ascunde lipsa puterii de a întelege metafora, aburi de femeie! rediscurs n-am scris nici un rediscurs, n-am citit, n-am parcurs kilometri necesari, n-am asteptat nimic, n-am visat, n-am dat nimanui nimicul meu. Negândirea a cerut timp de razgândire, iar tu m-ai parasit cu manifest cu tot, sa-ți oblojești sufletul apatic. n-am păstrat nici o amintire, n-am îndosariat nici o clipă de iubire. fixez orizontul însorit și număr orele de neputință, văd totul clar, precum în visul casei demolate: s-a întâmplat deja, mi-a mai ramas bicicleta ergonomică, e tot un fel de abis căutat, nemișcarea mișcării, o dieta cerută de timpul uscat. dar ce-ți pasă, dieta ta fără iubire? rediscurs fara număr Dacă aș fi “pielea ta”, doar o clipă să-ți sădesc dezrădăcinarea mea în inimă, să-ți clădesc în tine castelul meu de nisip, să-ți pipăi și eu lucrurile pe care le atingi, să simți pulsul lor și numele lor și întrebările pe care ți le pui răsuflând ușurat, când scapi de cei din jur. Sa fii cu tine Neplictisitul, sa te agăți iar de “carcase de pești“ doar să-ți reânvii trecutul. Să nu uiți țara mea de foc și pară, Gan haEden-ul* adevărului, care n-ai pierdut-o încă, mai speră, chiar dacă pașaportul expirat te ține legat – rătăcitorule țara o ai în mine, dacă vrei! O ai definitiv în mine... *paradis așteptându-ți fructul Dacă ai ține la mine cum eu înmuguresc asteptându-ți fructul legănat de vântul parșiv nisip și zgură cutremure astrale, dacă tu ai înțelege nevirtualul din păstrarea cuvântului, dacă migala sufletească ți-ar scoate ochii minții, să mă rogi sa fiu, să mă rogi sa te mângii, să mă cuvânți înaintea atingerii, Dacă!… alt atentat Tatăl si fiica la o cafenea din Ierusalim, după "mesiba ravacot"* și, ultima discuție când teroristul a intrat alegând-o ca mireasă pentru celălalt tărâm! Iar ea trebuia să fie mireasa altcuiva aici pe pământ! Mirele real care o aștepta, o dorea și-a pierdut cunoștiința văzându-i trupul sfârtecat! Stăm la coadă la moarte, în loc sa stăm la coadă la alimente, la fericire, sau la orice altceva necomestibil! * petrecerea fetelor înainte de nuntă! mă copleșești Mă coplesești, întodeauna mă copleșești cu exotismul tău! Dacă n-aș ști ca te prefaci, Da, te prefaci în Muza poeziei, te aluneci între coapsele mele doar sa mă simți în gând, doar să-ți reverși speranța de a te înmuguri cu mine, cînd îți lipsești din tine. Parcă n-ai fi fugărit de aștri, nu vezi nimic, ești orbit de cuvântul frunză, eclipsă și scrum de fiară, expert prin bucătării efemere- Vai, cît o să mă cauți în virtualul mâncării, deschizând frigiderul, închizându-l cînd eu sânt atât de reală și atât de lângă tine aici pe canapeaua comună, atât de comună?! preferata Astea-s sechele din familie; am fost mijlocia, n-am fost iubita sau preferata familiei- la fel și la școală eram îndragostită de profesorul meu de vioară- dar n-am fost eu preferata, ci mignona de soră- mea! Apoi m-am îndragostit de celebrități (din diferite domenii), chiar și de profesorul de conducere, (bătrân meșter-belfer)! La care am ținut într-un fel special Ebraica lui mă copleșea Eu fiind” căzută din avion” "ola hadașa"*! N-am fost preferata nimanui, dar am ținut în felul meu, nedăruindu-mă decât cuvântului efemer! * nou venită în țară solzi de sirenă Te iubești prea mult, încît toate iubitele tale trebuie să fie mute, plutind în mireasma alcolurilor spre care ți se indreaptă mîinile uneori prefăcute. Doar tempoul îți lipsește și femeia întreagă din tine văzută în mine. Doar nesatisfacția din mocirlele sufletului rătăcitor "ioanfărădețară" se simte-n volutele abcesului, descărcat la gunoiul risipei. Dar oricând poți schimba foaia coapselor strălucitoare Îți stă în puterile închipuite solzi de pește solzi de sirenă interferențe Dacă îți preiau doar tempoul sonetului în ziua în care mai pot să plâng, și eu mi-aș îneca amorul l-aș spânzura de-o cracă în vânt! Și funia cu migală i-aș pune-o încet încet precum un gând, să-mi treacă gustul de-amăreală să mă-nvârtesc, să râd...să cânt! pă pă di a Su fla tă Pes te pă rul tău creț A tră gă tor Trebuie să mai tac Sa mai aud și la alții cuvântul, Prin porii mei curge viața Să-mi zici ce te doare Și, de ce mă înspăimântă ziua,gândul- Da, trebuie sa mai tac să mă scufund în cafeaua aburindă. Plata mi-e rugamintea spre mine, când eu simt că Dumnezeu nu minte! Þin morțiș să simți Firul roșu alunecăndu-ți Odată cu sărutul meu. te-am mințit Aș cuceri marea, ca pe un bărbat, (în tinerețe n-am facut-o!) cu gesturi de femeie, pînă când i-aș spune: te-am mințit și ea mă va minți cuprinzându-mă! oboseala Azi m-am gândit la tine atât de mult, încât nu am putut scrie rediscursul despre nevoia de a vibra pentru un cuvânt: m-am lasat trasă pe sfoară de geloasele nopții întunecate, (luna ca o seceră, te agață) au vrut să mi te fure, dar tu, tu ai ramas până la urmă cu mine, erai groaznic de obosit! 29 Februarie La noapte voi scrie invers, ebraica va fi în viața de apoi. (S-a nascut atunci, acum am uitat-o). Doar libelule și caruțe cu nuci, doar sforăitul câinelui aflat pe fotoliu- La noapte voi visa că scriu invers, voi scrie cursiv, negândinud-mă la absența ta pe 29 februarie, semnul tău prefăcut, mi te-a divulgat meridianul meu, clipa ta hoinară, ultima dată, ultimul legamânt Aș fi făcut din tine, poate, scâncet de copil aburi de femeie, abisul gândului albastru empatic, doar trezirea sugerată, nefinisată, necalculată la noapte n-am sa te visez pimăvara va veni cu miresmele îmbătătoare în brazdele întoarse de zăpadă caldă din ghiocelul neoferit. sincopa Contrapunctul prevede sincopa, ca si cum notele s-ar învârti în jurul vieții, triolet de cireșe la urechi, spre contopirea orbitoare partenerul ideal al miresmelor clandestine, în tangoul nechircit strangulat de micimea stărilor fictive. Doar mâinile deasupra pianului, Claviatura, tempoul, în sunetul împăcării cuvântului, orgasmul minții, stiloul-pană, viziunea argentineană în salsa modulată. la noapte La noapte greșeala mea va muri! E timpul să decid când să moară! Răzlețe mișcări și chipuri mi-au umbrit văzul, rătăcind în brațele tale (ne)virtuale- tu, cel de lângă mine vei înțelege – nevoia de poezie – deșertul oază nepoții îmi dau seva, cu toate ca m-aș duce undeva... unde soarele nu arde, iar deșertul e oază- nici martor, nici suflare. aburi de femeie, aburi de Doamnă Uneori coapsa femeii e creier, E gând, E sfârșeala unei zile de muncă. Daca ai vrea sa fii îmbrațișat de linistea zilei, n-ar trebui să auzi vânzatorul de păsări, nici zgomotul liftului, nici măcar absența cuvântului strigat prin litere mari; chiar orbul simte prin degete nesupunerea! am avut un vis M-am trezit într-o altă casă, mai mult demolată și reparată cu tavan înalt și dușumele de scânduri, cu miros de lemn putrezit, casa aproape goală, fără mobile, cu pereți scorojiți! Nu mi-a venit să cred, îmi repetam mereu, cu vocea scăzută, bolborosind el mă urăște, blestem, asta-i "casa mea", trebuie să exist în ea e tot ce trebuia să înțeleg în acel moment al trezirii! Am luat-o de la capăt Cladind castelul poeziei! matricea infectată de virus Salut Axioma mariajului meu Determinantul mărarului neuscat, Matricea zero a fecundității și fertilității, Integrala din integrala Derivatei, sublime și diferențiat. Când tu ești numai cu mine în aparențele restante, cel putin pe firul apei calatorului din stele, naufragiu- Renasc din nou pe nota do re mi fa sol la și do, portative necunoscute, diezii, bemolii, becari, toate cheile secrete ale lumii, viorile, viorile mele clepsidre ca o sirenă îndragostită de hoinarii imbecili "de-a pururi si înca o zi” voi găsi locul vor găsi locul de refugiu pe care tu nu esti în stare sa-l presupui în flageoletul viorii, Paganinii 24 de capricii liniștitoare în casă cu vedere spre Golful Mediteranian luminițe luminițe mișcătoare- În miresmele florilor de mai Respir adânc Parcă pentru ultima oară… Nimic nu-i inutil în a te regăsi, Triunghiul Bermudelor si Groapa Marianelor e-n noi. Doi poli ai iubirii, Unul e-n celalalalt si toți sântem clepsidra albastră dar nisipul tău nu poate construi castelul meu de nisip, eu am liantul purității și apa grea. magia lehamitei zile și zile lungi și aceleași nici o durere doar plictis astringent afara se stinge încă o zi cercurile de rugină de pe frunze se măresc ca o plagă doar o gloabă autentică se plimbă pe faleză. *** revelație cu scaune neocupate vinovăția se perindă printre spini și paragrafe de lege dobândesc zilnic culoarea cameleonului *** striviri teritoriale în casa comună regenerarea așteaptă supusă la ușă nu răspund la singura mea șansă transmisie directă de pe drumuri pancarde mărite iti taie respirația iti inghit verdele, te sufocă pancarde luminoase, reclame hidoase, de aproape-ți dilată pupilele, clipesc disperată, conduc cu viteza melcului, caut doar drumul, Zidul Plângerii l-am atins Haifa, Zidurilor mele de sprijin, zidul impact! Bio–Biblografie Bianca Marcovici s-a născut în orașul Iași în ziua de 22 iunie, 1952 Este absolventă a Universității populare de 5 ani și a Liceului de muzică "Octav Băncilă", (de 8 ani), secția vioară. Este absolventă “Faculțății de Construcții Civile și Industriale”, “Institutul Politehnic” Iași, 1976. S-a căsatorit în anul 1971 la Iași. Se stabilește în Israel împreună cu familia la 13 septembrie 1991. Activează în orchestra Comunitații din Iași efectuând turnee în Israel, Elveția și Statele Unite ale Americii în perioada 1984- 1987. A lucrat timp de un an la Editura “Omnia” la Iași, 1990-1991 ca redactor pentru carte tehnică. Lucrează în prezent ca ingineră la "Societatea de Electricitate" din Haifa unde a primit statutul de permanent din anul 1990. Membră U.S. România și membră a Asociațiilor Scriitorilor Israelieni de Limbă Română din anul 1991; Devine membra a Societății “Junimea” (1991) Iași. A făcut parte din delegația scriitorilor israelieni de Limbă Română la Neptun la “Întâlnirea scriitorilor de pretutindeni”. A colaborat și colaborează la reviste literare din România, Israel, Germania și revistele online! Este aleasă în "Conducerea Asociației scriitorilor israelieni de limbă română," 2001, prin vot secret. (se retrage din motive personale dupa 8 luni). A fost tradusă cu poeme în ebraică în antologie (Andrei Fischof), în plachete,precum limba engleză (Luiza Carol), limba germana (Radu Bărbulescu) și în limba franceză (Georges Astaloș). Debut în poezie: la rubrica "Diligența Poștală" semnată de poetul Emil Brumaru, (pseudonimul literar Blanca) în Revista “Cronica”, Iași, 1981 și în același an în Revista “Convorbiri Literare.” Apariții editoriale în România, Israel și Germania: 1. "Marii Anonimi" 1985, (culegerea de poezie editată prin concurs: aparut în “Invocații”) Editura "Junimea" Iași. 2. “Ochiul Cuvântului", 1987, Editura "Litera", București. 3. "Dincolo de Paradis", 1989, "Editura Litera", București. 4. “Revolta Sângelui”, 1992, "Minimum", Tel-Aviv. 5. “Revolta Sângelui”, 1993, Editura "Cronica", IAȘI. 6. “Intermezzo”, 1992, "Menora", Rehovot. 7. “Casa din Noi”, 1993, Haifa. 8. Dincoace de Paradis, 1994, Haifa. 9. Schițe pe Portativ (proză scurtă) 1995, Haifa. 10. “Magia Pietrei”, 1995, Petah Tikva. 11. “18 Poems”, plachetă de versuri în engleză în traducera Luizei Carol, Petah Tikva, 1996. 12. Schițe pe Portativ, Proza, Haifa, 1996. 13. "Þara Extremelor / Land der Extreme", ediție bilingvă, împreună cu Radu Bărbulescu, München, 1997 (carte în care a fost premiat traducatorul cu premiul "Haim Ianculovici”, la Haifa, 1998). 14. "Mămăligă și Caviar", Haifa.1998. 15. “Amprente", Editura “Papyrus”, Tel-Aviv, 1999. 16. "Amprente" editură “Clusium”, Cluj-Napoca, 1999, ediția a-II adăuțită (cartea a fost expusă și prezentată de criticul și poetul Valentin Tașcu la Tg. de Carte de la Ierusalim, iunie, 1999). 17. “Haifa zidurilor de sprijin“ editura “Cronica”, 2000, Iași. 18. “Puterea cuvintelor”, editura “Minimum”, Tel-Aviv, 2001. 19. “Întorcerea cuvintelor”, editura “Cronica”, 2001-Iași (Lansarea de carte a fost televizată, și a avut loc la Neptun prezentată de poetul Valeriu Stancu). 20. “Cireșe amare”, ediție care cuprinde și poeme în limba germană și engleză,editor și traducator din germană Radu Bărbulescu, Munchen, 2002. *** “Scriitori Români din Afara Granițelor Þării”, “Fundația Lucefarul” -dicționar de Laurențiu Ulici, București, 1996. Dicționarul “Scriitori și Publiciști Ieșeni Contemporani”, Editura “Vasiliana” Iași, 2002, Autor Nicolae Busuioc “Scriitori israelieni de limba româna”, editura “Hasefer, ”Intocmită de Emanuel Aczel, 2003. A mai apărut în antologii colective și, deasemenea în: - Culegerea "Menora", Petah-Tikva, "Ramuri de măslin"; - "Iarna Verde", antologie în limba ebraică de Andrei Fischof, Israel, 1997; - “Determination 2”, editată de Norman Simens, New Zealand, 1998; - Antologia "Arborele memoriei" și "Poezia pădurii" în îngrijirea poetului Radu Cârneci, ediție bilingvă, România, 1998, 1999 Editura "Orion" București; - "Trei poeți din Israel", ediție bilingvă, colecția DL-Lyrikanthologien, în germană de poetul Radu Bărbulescu, München, 1999 (cartea a fost expusă la Târgul de Carte Leipzig, martie, 1999); - "Metafore românești din Israel", Editura" Cronica", 1998 și 2000, sub îngrijirea poetului Valeriu Stancu "Scriitori din țara sfântă" antologie de critică de Ion Cristofor, editura "Cluj-Star", 2000; - "Spectre Lyrique" Anthologie de poezie Roumaine Contemporaine (volumul 1și2) de Georges Astaloș, Editura «Europa», Craiova, 1999, “Editura Radio", 2002 în limba franceză. Prezentă în Antologia “Șalom Haverim”, RADU Bărbulescu, 2004, München. *** Activează la Cenaclul "Junimea", Iași (1981-1991). Prezentă în Colecția "Izvoare", Tel-Aviv 1992-2004 Revista “Argo”, Bonn. Publicistică la Revista “Minimum” (Al. Mirodan) perioada 2002, Apare recent în revistele “Galateea, Balada, Argos, Agora, Respiro, Poezia (unele din ele online). *** Premii și diplome în România și Israel: Premiul “Tudor Arghezi” - Premiul II, Craiova, 1988; Premiul III "Romulus Guga", Tg. Mures, pentru cartea “Ochiul Cuvântului”, 1988; Premiul “Mihai Eminescu”; premiul III, Arad, 1989; Premiul "Sara și Haim Ianculovici", Haifa, 1992, Diploma de onoare "Arcadia", Tel Aviv 1993 (Asociația scriitorilor) pentru cartea” Revolta sângelui”; Premiul "Irina Gorun", Tel Aviv, 1997 (A.C.M.E.O.R); Premiul "Sara și Haim Ianculovici" pentru traducerea în limba germană a plachetei “Þara extremelor / Land der Extreme de către poetul Radu Bărbulescu; Premiul Societății "Columna", Heildelberg, 1996-III; Premiul "N. Palty-A.C.M.E.O.R., Tel Aviv, 1999 (pentru întreaga activitate literară și volumul “Amprente”); Alte premii: Sâmbătă 2 februarie 2002 cu prilejul premierei de gală a revistei "Boema Boema" a avut loc festivitatea de înmânare a "Oscarului Românesc". Scriitoarea Bianca Marcovici a primit diploma pentru cartea anului: "Puterea Cuvintelor", editura "Minimum", 2001, Tel Aviv. Societatea Literară "Tibicus" din Iugoslavia-Uzidin a premiat-o pe poeta Bianca Marcovici cu premiul "1" pentru poezie la Concursul “Internațional de poezie” ce s-a desfăsurat cu ocazia Festivalului Internațional de poezie,ediția VIII-a, Uzidin, 2001 (premiul i-a fost oferit în urma unui concurs sub motto și nu propunere prin asociații). Poeta Bianca Marcovici a primit unul din premiile ce au fost acordate în cadrul" Festivalului internațional de creație literară" organizat de Centrul Cultural "Lucian Blaga" din Sebeș Alba. Distincțiile au fost oferite într-o sedință festivă la 14 Mai 2001. Poetei i s-a decernat premiul acordat de revista "Târnave" pentru ciclul de poezii "Puterea Cuvintelor". site, http://bianca.home.icq.com. Cuprins Substituit de prefața Retragerea în poem vocea interioară 9 scriu 10 arc voltaic 11 puterea cuvintelor 12 rediscurs 13 ce se aude 14 ca să vezi! 15 să gîndesc mai departe? 16 nici o monedă convertibilă 17 n-am scris 18 simt 19 nu vorbești despre tine 20 de tine nu se leagă 21 ștacheta 22 clipe de miere 23 antecedente 24 casele mele 25 împreună cu mine 26 neregușeală 27 singurătate 28 pe muchie de cuțit 29 azi sânt ingineră 30 durere 31 cartierul meu slut 32 cafeaua de dimineață 33 re-discursuri 34 casa ta,casa mea 37 în arenă 38 acrobație 39 zăduf 40 de ce 41 chiar dacă mint 42 hai! 43 motto 44 configurație 45 am încălzit 46 dacă ai fi înțeles! 47 lecția atracției 48 eu cred 50 nuferi,gene poetice 51 tocmai aici 53 poeta 54 taie-mi toamnă 55 vacarmul 56 fug de nea 57 neascultare 58 lasă sensul lăuntric! 59 adieri de vânt 60 devieri 61 prietenie 62 clipa 63 bine,circarule! 64 cafeaua aburindă 65 rediscurs 66 rediscurs fără număr 67 așteptîndu-ți fructul 68 alt atentat 69 mă copleșești 70 preferata 71 solzi de sirenă 72 interferențe 73 trebuie să mai tac 74 te-am mințit 75 oboseala 76 29 februarie 77 sincopa 78 la noapte 79 deșertul oază 80 aburi de femeie 81 am avut un vis 82 matricea 83 voi gasi locul 84 magia lehamitei 85 transmisie directă 86 Bio-Bibliografie 87 (C)BIANCA MARCOVICI editoarea cărții la Haifa |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate