Pagina: 2 : 1
Caldura mare
:
Proză 2004-10-27 (12879 afişări)
Cantec studentesc
:
Poezie 2005-03-29 (10278 afişări)
Cănuță, om sucit
:
Proză 2006-06-27 (15568 afişări)
Cochetarie
:
Poezie 2008-02-03 (6764 afişări)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
Scenariu 2005-05-19 (10700 afişări)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
Poezie 2009-05-12 (5756 afişări)
Cum să înțeleg țăranii
:
Proză 2005-06-11 (9534 afişări)
Cum stăm…..
:
Proză 2005-08-25 (7459 afişări)
D-l Goe
:
Proză 2002-09-23 (28705 afişări)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
Poezie 2006-06-27 (9207 afişări)
Da... nebun!
:
Poezie 2009-04-20 (8982 afişări)
De ce?
:
Poezie 2005-08-21 (8304 afişări)
Discreție
:
Poezie 2009-04-14 (7118 afişări)
Doamna cu evantai
: Epigrama
Personale 2003-01-15 (11012 afişări)
Elegie
:
Poezie 2002-09-27 (8009 afişări)
Epigrame
:
Poezie 2009-04-15 (6430 afişări)
Erato, scapă-mă!
:
Poezie 2009-04-15 (5729 afişări)
Excelsior
:
Poezie 2008-02-03 (5954 afişări)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
Poezie 2002-11-27 (21123 afişări)
Filozoful Blagomirea
:
Poezie 2009-04-25 (5532 afişări)
Idilă
:
Poezie 2005-10-07 (23794 afişări)
Jertfe patriotice
:
Proză 2005-05-24 (7180 afişări)
Justiția română
:
Proză 2005-06-07 (7418 afişări)
Justiție
:
Proză 2004-11-07 (14751 afişări)
La moși…
:
Proză 2005-06-20 (10829 afişări)
Lanțul slăbiciunilor
:
Proză 2004-11-07 (15677 afişări)
Magnum Mophtologicum
:
Poezie 2009-05-07 (5225 afişări)
Mitică
:
Proză 2005-06-12 (7625 afişări)
Moftangii
:
Proză 2005-05-20 (8711 afişări)
Moșii
:
Proză 2005-06-08 (13794 afişări)
Norocul și Mintea
:
Proză 2005-08-22 (25977 afişări)
O scrisoare pierdută
:
Scenariu 2004-11-07 (17543 afişări)
O zi solemnă
:
Proză 2005-06-15 (8633 afişări)
O, Nirvana!
:
Poezie 2010-03-07 (5577 afişări)
Oda
:
Poezie 2005-05-20 (8337 afişări)
Pe oceanul vremii
:
Poezie 2005-06-27 (7617 afişări)
Politică
:
Proză 2005-05-21 (7117 afişări)
Proces Verbal
:
Proză 2005-05-28 (9709 afişări)
Ruga spiritistului
:
Poezie 2008-02-03 (6025 afişări)
Se poate glumi?
:
Proză 2011-03-18 (10401 afişări)
Semnul
:
Poezie 2005-07-13 (8915 afişări)
Situațiunea
:
Proză 2005-06-24 (8342 afişări)
Sonet brutal
:
Poezie 2009-05-01 (5522 afişări)
Telegrame
:
Proză 2005-05-26 (11661 afişări)
Triumful talentului...
:
Proză 2005-06-27 (8820 afişări)
Ultima oră!...
:
Proză 2005-07-01 (7165 afişări)
Un pedagog de școală nouă
:
Proză 2005-05-22 (41916 afişări)
Unui poetastru
:
Poezie 2009-04-15 (5601 afişări)
Urgent
:
Proză 2005-06-05 (10197 afişări)
Pagina: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Texte Recomandate
