Pagina: 2 : 1
Cahul
:
Poezie 2005-10-19 (6718 afişări)
Călugărenii
:
Poezie 2005-10-19 (5734 afişări)
Cântec
:
Poezie 2005-10-19 (6055 afişări)
Cântec
:
Poezie 2005-10-19 (5782 afişări)
Cântec național
:
Poezie 2005-12-02 (5779 afişări)
Cântece și sărutări
:
Poezie 2005-12-02 (5598 afişări)
Căpitanul de vânători
:
Poezie 2006-08-26 (5337 afişări)
Căprița de aur
:
Poezie 2006-08-26 (5354 afişări)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
Poezie 2005-12-02 (15522 afişări)
Cetatea Albă
: (Akerman)
Poezie 2005-12-02 (6261 afişări)
Codrul Cosminului
:
Poezie 2005-12-02 (9245 afişări)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
Poezie 2005-04-05 (5563 afişări)
Consiliul secret
:
Poezie 2005-12-02 (5547 afişări)
Copilașii
:
Poezie 2005-12-02 (5472 afişări)
Copilul din casă
:
Poezie 2005-12-02 (6505 afişări)
Cornul lui Sas
:
Poezie 2005-12-02 (5755 afişări)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
Poezie 2004-03-02 (8346 afişări)
Deșertul
:
Poezie 2006-08-26 (5493 afişări)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
Poezie 2004-03-02 (6631 afişări)
Dromichete
:
Poezie 2006-04-19 (5963 afişări)
Dumbrava Roșie
:
Poezie 2010-01-17 (9819 afişări)
Elegie la o tânără fată
:
Poezie 2006-04-19 (6270 afişări)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
Poezie 2004-03-02 (9277 afişări)
Fata popii
:
Poezie 2005-03-04 (8507 afişări)
Fluturașul
:
Poezie 2010-03-05 (10332 afişări)
ÃŽntoarcerea lui Mihai
:
Poezie 2005-04-09 (5849 afişări)
Invocație
:
Poezie 2009-07-12 (4281 afişări)
La o viorică
:
Poezie 2010-01-23 (6691 afişări)
La România
:
Poezie 2009-11-25 (5059 afişări)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
Poezie 2004-08-07 (5623 afişări)
Mărioara
: legendă istorică
Poezie 2004-03-02 (7476 afişări)
Mihai pădurarul
:
Poezie 2009-01-27 (5162 afişări)
Mihai și călăul
:
Poezie 2009-07-14 (7878 afişări)
Mihnea și baba
:
Poezie 2005-04-05 (10204 afişări)
Mircea cel mare și solii
:
Poezie 2009-01-27 (8203 afişări)
Mircea la bătaie
:
Poezie 2009-01-27 (5113 afişări)
Mireasa mormântului
:
Poezie 2004-03-02 (6797 afişări)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
Poezie 2003-10-30 (11657 afişări)
Monastirea Putna
:
Poezie 2005-07-19 (6175 afişări)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
Poezie 2005-09-06 (198032 afişări)
Muma tânără
:
Poezie 2009-11-25 (5050 afişări)
Năvala lui Þepeș
:
Poezie 2009-01-27 (5217 afişări)
O fată tânără pe patul morții
:
Poezie 2005-04-05 (10135 afişări)
Se scaldă
:
Poezie 2005-12-08 (5044 afişări)
Singuratatea
:
Poezie 2005-06-21 (7234 afişări)
Ștefan la moarte
:
Poezie 2009-01-27 (5123 afişări)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
Poezie 2009-01-27 (4682 afişări)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
Poezie 2009-01-27 (12565 afişări)
Ziua bună la țară
:
Poezie 2009-11-25 (4458 afişări)
Pagina: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografie Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
Texte Recomandate
