|
Biografie Noica Rafail
Parintele Rafail Noica
Fiul al marelui filosof român Constantin Noica, părintele Rafail s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară (practicarea credinței se reduce doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare).
La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama (era englezoaică) și cu sora lui în Anglia cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic" (Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Editura Anastasia, București, 1994, pag.24). Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele scripturistice referitoare la Sfânta Împărtășanie și, într-o zi, simte "ca o lumină în sufletul meu gândul de a mă întoarce la Ortodoxie" (Celălalt Noica, pag. 44). Providențial îl întâlnește pe părintele Sofronie, povățuitorul duhovnicesc al mănăstirii Essex, care îl sfătuiește să-și termine studiile.
Revenirea la Ortodoxie s-a întâmplat în anul 1961, iar în anul 1965 părintele Rafail este tuns în monahism la mănăstirea Essex de către părintele Sofronie, călugăria fiind " răspunsul la întrebările ce mi le puneam din copilărie" (Celălalt Noica, pag. 31). Pribegiile protestante le socotește ca pe o lucrare a lui Dumnezeu cu el pentru că " dacă n-aș fi trăit Ortodoxia ca un convertit, poate că n-aș fi putut niciodată să o văd în frumusețea ei strălucitoare, drept singurul adevăr al istoriei" (Celălalt Noica, pag. 47).
Se întoarce în România în 1993 după 38 de ani, "aidoma slăbănogului din Evanghelie" (Celălalt Noica, pag. 75), pentru o scurtă vizită (materialul publicat de editura Anastasia este o selecție a conferințelor și cuvântărilor rostite pe parcursul acestei vizite în diferite locuri din țară), iar din 1993 s-a stabilit într-o sihăstrie din Munții Apuseni. Pe lângă ajutorul cel mai mare și mai important pe care-l dă lumii prin rugăciune, părintele Rafail publică în "Epifania" traduceri din învățăturile Sfântului Siluan Athonitul, "bunicul" său duhovnicesc și alte articole.
În ceea ce privește opera aflăm tot din mărturia părintelui: "Am scris o singură carte, care se numește Gânduri. Am scris-o, mai ales, din îndemnul cuiva, care se aștepta ca fiul lui Noica să scrie o carte. Și când a deschis această carte, prima pagină era albă, a doua era albă și toate celelalte la fel. Acum, la sfârșitul vieții mele, mă gândesc să scriu ală carte care s-ar numi Memorii, fiindcă așa scriu toți oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi!" (Celălalt Noica, pag. 35).
|
Texte Recomandate
