Urasc felul in care sunt etichetat dupa cuvinte. Urasc prietenia celor ce vor de la mine numai guma de mestecat. Urasc profesorii care predau intr-un stil de fals interes pentru soarta elevilor. Il urasc pe dirigintele care n-a vrut sau n-a stiut sa se apropie de inima nici unui coleg de-al meu.
Urasc sistemul social care impune puterea banilor ca valoare morala. Urasc institutia pedagogica ce poarta numele de scoala pentru ca urmareste o dezvoltare “multilaterala” uitand ca ar trebui sa fie o institutie psiho-pedagogica. Urasc indoctrinarea la care sunt supus eu si cei pe care ii urasc.
Imi urasc parintii pentru ca ma iubesc neconditionat contrazicandu-mi ura. Pentru ca vor sa dau tot ce mai bun din mine. Pentru ca incearca sa nu ma lase sa gresesc. Pentru ca m-au nascut si crescut intr-un mediu iubitor.
O urasc pe ea pentru ceea ce a devenit. Pentru ca am iubit-o. pentru felul in care isi musca buza de jos dupa ce o sarutam. Pentru felul in care suvita ei rebela cadea intre buzele noastre. Pentru felul in care ma imbratisa. Pentru saruturile pe care mi le-a dat.
Dar, poate cel mai mult, ma urasc pe mine. Ma urasc pentru puterea de a nu-mi gasi niciodata nici o vina. Ma urasc pentru miile de masti pe care le-am purtat pentru a imi manipula prietenii. Pentru orgoliul prostesc pe care il las sa ma conduca. Pentru ca stiu sa potrivesc frumos cuvinte fara sa spun ceva cu adevarat. Pentru ca nu vreau si nu reusesc sa trec de superficialitatea celorlalti. Pentru ca sunt la randul meu superficial. Pentru ca sunt o persoana cruda. Pentru ca il denigrez pe Dumnezeu si idealul pe care il reprezinta El.
Ma urasc pentru ca nu sunt suficient de puternic sa iubesc desi am iubit dar nu asa cum ar fi trebuit.
Ma urasc pentru ca urasc.
Daca v-a placut cititi file de jurnal si lasati-mi parerea voastra va rog.
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
