|
Biografie Pablo Picasso
S-a nascut la 25 octombrie 1881 in Malaga (Andaluzia) ca fiu al lui Jose Ruiz Blasco, pictor si profesor la Scoala de Arte Frumoase din Malaga, si al sotiei sale, Maria Picasso y Lopez. Talentul sau deosebit se evidentiaza inca din copilarie, ca adolescent ii uimeste pe profesorii de la Institutul de Arte Frumoase din La Coruna, desi suporta cu greu rigoarea traditiei si educatia academica.
In anul 1895 familia se muta la Barcelona. In semn de recunoastere a talentului exceptional, insusi tatal sau ii daruieste pensulele. Picasso isi va continua studiile la Scoala de Arte Frumoase din Barcelona (1896) si la Academia de Pictura din Madrid (1897-1898). In anul 1900, la varsta de nouasprezece ani, Pablo Picasso isi expune pentru prima data lucrarile in localul Els Quatre Gats (\"La patru pisici\") din Barcelona. Din 1901se hotaraste sa-si semneze lucrarile cu numele mamei sale, considera ca Picasso \"suna foarte bine\". Urmatorii ani si-i petrece calatorind intre Spania si Franta. La Paris este influentat de operele lui Auguste Renoir si Claude Monet. Expune cateva tablouri la galeristul Ambroise Vollard, unde-l va cunoaste pe pictorul Max Jacob, de cale il va lega o prietenie de lunga durata.
In 1904, Picasso se hotaraste sa se stabileasca definitiv la Paris. Aici va locui intr-o casa veche, cunoscuta sub numele de Bateau Lavoir, unde alaturi de studenti, pictori, sculptori si actori. Lucrarile sale de inceput erau triste, in tonuri albastre reci (asa numita perioada albastra), exprimari ale singuratatii, suferintei si saraciei. Mai tarziu o va cunoaste pe Fernande Olivier, o tanara bruneta si eleganta, de care se indragosteste.
In viata lui Picasso urmeaza perioada roz, in panzele sale vor domina nuantele deschise, senine. Este fascinat de universul arlechinilor, acrobatilor si clovnilor, acestia devenind adeseori muze pentru lucrarile sale. Vara anului 1905 o petrece intr-un sat din Pirinei alaturi de Fernande. Lucreaza acolo la tablourile care vor marca inceputul \"perioadei primitive\" in creatia lui. Picasso se indeparteaza de modul clasic, figurativ, de prezentare a chipului omenesc. Se lasa influentat de sculptura iberica dinaintea dominatiei romane. Mai tarziu va renunta la modele si va picta exclusiv din imaginatie.
Picasso va marca impreuna cu Georges Braque drumul unui mod revolutionar de tratare a formelor intre anii 1908 si 1914. Noul curent va capata denumirea de Cubism, de la articolul criticului Louis Vauxcelles: \"...ei dispretuisc formele, reduc totul - locuri, figuri, case - la formele geometrice elementare, la cuburi\". In realitate, Picasso si Braque incearca sa reprezinte obiectele tridimensionale pe suprafata bidimensionala a tabloului, fara a folosi mijloace iluzioniste, sa reuneasca forma si suprafata recurgand la mijloacele unei picturi fara deosebiri intre prim plan si fondul in perspectiva.
Incepand cu anul 1912, Picasso recurge la metoda \"colajelor\" (hartie lipita, fr.: collage, papiers colles), cubismul intra in asa zisa \"faza sintetica\". In felul acesta, Picasso reuseste sa accentueze si mai mult diferenta intre suprafata tabloului si relieful obiectelor reprezentate.
Acesti ani reprezinta pentru Picasso un punct de cotitura. Maniera de a picta, dar si situatia financiara se schimba radical. Preturile tablourilor vor creste si astfel, va depasi situatia materiala precara. Va inchiria o casa in cartierul burghez Montparnasse, unde se muta cu noua sa iubita, Marcelle
|
Texte Recomandate
