Biografie Eugeniu Speranția
Născut în București la 18 mai 1888, fiul folcloristului Th. Sperantia. Studii liceale, absolvite în 1906, doctor în litere și filozofie în 1912. Participă de tânăr la mișcarea literară a epocii, mai întâi în grupul Analelor literare, apoi în cenaclul macedonskian (1905-1906), după care se alătură cercului Vieței noi, condus de Ovid Densusianu. Carieră didactică de prestigiu după primul război mondial: profesor și director de minister, Cluj (1919-1921), profesor la Academia de drept din Oradea (1921-1934), profesor de filozofia dreptului și sociologie la Universitatea din Cluj (1934-1949). Pensionat în 1949. Publică numeroase lucrări de filozofia dreptului, sociologie și filozofie. Face și critică muzicală la revista Steaua, unde a publicat și o istorie de amintiri literare și universitare. În 1966 publică Medalioane muzicale, în 1967, Amintiri din lumea literară și Figuri universitare iar în 1968 Inițiere în poetică. Se stinge la vârsta de 84 de ani în ianuarie 1972, la București.
OPERE (poezii):
Zvonuri din necunoscut, Buc., Casa școalelor, 1921;
Pasul umbrelor și al veciei, Buc., Luceafărul, 1930;
Sus, Buc., Cugetarea, 1939;
Poezii, cu o prefață de Perpessicius, Buc., E.P.L., 1966.
COLABORÃRI:
Suplimentul literar pentru copii al "Adevărului", Revista literară (1904-1905); Românul literar (1904); Analele literare (1905); Revista idealistă (1906); Viața nouă (1907-1915); Revista celorlalți (1908); Farul (1910); Sărbătoarea eroilor (1913); Flacăra (1913-1916); Cele trei Crișuri (1921-1941); Universul literar (1927); Salonul literar (1930); Îndreptar (1930); Gând românesc (1935); Luceafărul (1940-1944); Steaua, Tribuna etc.
|