|
Biografie Pan M. Vizirescu
A plecat dintre noi Pan M. Vizirescu, decanul de vârstă al scriitorilor români. S-a născut în satul Brăneț, județul Olt, la 16 august 1903. A urmat școala primară în comuna natală, apoi la Slatina. Studiile secundare și le-a efectuat la Colegiul Național din Craiova. A absolvit cursurile Facultății de Litere din București, obținând licența în anul 1929. În anul 1938 și-a trecut în palmares doctoratul în Litere și Filosofie cu mențiunea "magna cum laudae".
A intrat în învățământ ca profesor la Liceul Militar din Cernăuți, apoi a fost mutat la Liceul Comercial Carol I din București _ la catedra pe care o avusese George Călinescu.
A fost director de cabinet la Ministerul Propagandei sub miniștrii Nichifor Crainic și Alexandru Marcu. Din 1940 până la 23 august 1944 a fost subdirector la radiojurnal în cadrul Societății Române de radiofuziune.
În anul 1945, Pan M. Vizirescu a fost condamnat de așa-zisul Tribunal al Poporului, organizație-instrument a guvernului Petru Groza, creată după modelul sovietic, la muncă silnică pe viață împreună cu alți mari ziariști (Stelian Popescu, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Romulus Seișanu etc.). Miraculos, Pan M. Vizirescu a reușit atunci să se ascundă, cu toată vigilența satrapilor regimului, în casa părinților și a fraților săi din Slatina, supraviețuind timp de 23 ani, într-un "exil de taină" _ cum însuși l-a numit _, într-o încredibilă clandestinitate.
A debutat în literatură ca poet în "Universul literar" al lui N. Iorga (1921) și la "Bilete de papagal" (Tudor Arghezi, 1929).
Din 1931 și-a făcut debutul în revista "Gândirea" a lui Nichifor Crainic unde a colaborat timp de 15 ani.
A publicat înainte de 1944 o antologie Poezia noastră religioasă, volum solicitat de P.S.S. Colan, Episcopul Clujului. Sfinția Sa îl ceruse ca o dovadă de întărire a sufletului românesc. Transilvania era atunci sub ocupație. Volumul, prefațat de un studiu consistent, s-a bucurat de un mare succes. . Era primul studiu asupra poeziei religioase în literatura românească.
Alte publicații ale sale n-au putut vedea lumina tiparului, căci după 23 august, așa cum el însuși avea să spună, "s-a ales praful de toate scrierile mele".
După 1967, anul eliberării din "exilul de taină", a încercat să publice _ "căci trecea timpul peste mine și nu aveam cărți tipărite" _ dar editurile l-au refuzat. Încă mai figura pe lista proscrișilor. Ceva mai târziu, datorită sprijinului Cellei Delavrancea și a lui Șerban Cioculescu, editura Eminescu i-a publicat trei volume: Poeme _1982; Sunet peste culmi _ 1985; Călătorie de taină _ 1988.
După 1990, a publicat două volume de versuri: Prinos de lumină și har (Editura Agora _ Iași, 1955) și Mi se oprise timpul (Editura Eminescu, București 1995). În 1997 îi apare Liga oamenilor cinstiți, o piesă de teatru, jucată la Teatrul Radiofonic, în mai 1999.
În ultimele zile ale anului trecut a scos de sub tipar Coloane care cresc necontenit (Editura Timpul, Iași), un volum de portrete literare evocând pe cei mai reprezentativi slujitori ai scrisului și gândirii din această țară.
Pan M. Vizirescu a fost ultimul reprezentant al "Gândirii" lui Nichifor Crainic și al curentului gândirist ortodox tradiționalist. În această calitate, înconjurat de câțiva tineri merituoși, a pus bazele noii serii a revistei "Gândirea", apărută după eliberarea țării de comunism.
Remarcabil poet și prozator, distins eseist și dotat cu talent oratoric desăvârșit, Pan M. Vizirescu face parte din galeria marilor personalități ale culturii române din acest veac.
Întreaga sa creație ca și întreaga sa viață s-au desfășurat sub imperiul a două comandamente: credința de nezdruncinat în Puterea Divină și iubirea față de nația și patria română.
"Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest neam, că n-am fost deviat în altă parte. Apartenența mea la neamul românesc este într-adevăr, o bucurie și un dar ceresc", avea să mărturisească în 1995 la Iași, cu prilejul lansării volumului său de poezii religioase Prinos de lumină și har.
Duminică, 30 ianuarie 2000, Pan M. Vizirescu a fost înmormântat în cripta familiei sale din Slatina.
|
Texte Recomandate
