|
Biografie Paul Sterian
Paul Sterian (n. 1 mai 1904- d. 16 septembrie 1984, București) este fiul medicului militant Eraclie Sterian, autor a numeroase articole, broșuri și volume de popularizare a igienei ori de educație sexuală, de combatere a bolilor venerice, a tuberculozei și a tifosului, participant la primul război mondial în calitate de medic.
După obținerea unui doctorat în Drept și Științe economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), Paul Sterian va fi colaborator ocazional al Gîndirii, al Convorbirilor literare și al Curentului și redactor, din 1929, al ziarului condus de Nae Ionescu, Cuvîntul. Semnează manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista unu (1931). Participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ține mai multe conferințe (Acțiune și contemplație, 1932; Poezia română actuală, 1932, ș.a.). Activează în cadrul campaniilor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguș (1929). Tipărește plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932), Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una (1933).
Ca economist, conduce publicația Index, colaborează la ziarele Prezentul și Voința, este referent la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanțe, administrator al pavilionului românesc de la Expoziția Universală de la Paris (1937), consilier economic și șef al legației române din Washington (1938), în timpul războiului îndeplinind atribuții în ministerele Economiei Naționale, de Finanțe și de Externe, până la funcția de secretar general. În 1942, îi apare un nou volum de versuri, Mînăstiri bucureștene, ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii, iar în 1944 i se editează volumul Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfîntului părintelui nostru Paisie cel Mare.
După război, nu a fost inclus în succesivele „loturi” de „criminali de război”. Îl găsim director al întreprinderii „Textila Română” până la naționalizare, ulterior ca zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la „Aprozar”, șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârșitul anilor ’50, a fost arestat și închis la Aiud. Motivul arestării se pare că a fost legătura sa cu cercul Rugului Aprins. În urma amnistierii de la începutul anilor ’60, publică sporadic cronici, eseuri, comentarii, articole în Steaua, Viața românească, Luceafărul ș.a. A fost prieten cu Mircea Vulcănescu încă din epoca primilor ani de facultate, dar și cu Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița Margareta Sterian, ulterior cu actrița Sanda (Alexandrina) Dorobanțu, căreia îi dedică volumul de versuri Arta iubirii, inedit, aflat în arhiva SCȘ AdSumus.
Opere
* Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, 1931
* Pregătiri pentru călătoria din urmă, Colecția "Cartea cu semne", Editura Cultura Națională, București, 1932
* Prințesa Dactilo, 1932 (roman semnat sub pseudonimul Allan Lee)
* Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una, Colecția "Cartea cu semne", Editura Cultura Națională, București, 1933
* Mânăstiri bucureștene, 1942 (ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii)
* Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, 1944
* Arta iubirii
|
Texte Recomandate
