|
Biografie Valeriu Sârbu
Vineri 4 decembrie 2009, dimineata, a incetat din viata intr-un spital din Braila scriitorul Valeriu Sirbu, in varsta de 78 de ani.
Poet, prozator, eseist, dramaturg, Valeriu Sirbu este unul dintre putinii autori dedicati in exclusivitate teatrului radiofonic, pentru care a scris un numar mare de piese, majoritatea cu o tematica de actualitate, un anume fel de actualitate, temele si subiectele sale fiind putin frecventate de alti autori. Valeriu Sirbu Valeriu Sirbu va fi inmormantat luni 7 decembrie, la ora 13, la Cheia.Nascut in 18 septembrie 1931, la Bujoreni, Valcea, Valeriu Sirbu face o figura aparte in literatura contemporana. Autorul unui Tratat de fantezie (1997), arta poetica scrisa cu amaraciune si autoironie de un literat care crede inca in valorile spiritului, a debutat in 1969 cu volumul Poeme banale, continuand sa publice poezie (Ora translucida, 1974, Pregatirea pentru echinox, 1977, Amfora de rezerva, 1979, Antinomii, 1986, Invinsi de abstractiuni, 1995, Partitura pentru uimire, 1999 s.a.) si, mai recent, proza (romanele Departe intre ieri si maine, 1991, Destin de imprumut, 1995, Generatia Fast-Food, 2001). Valeriu Sirbu, care a refuzat fara pic de ostentatie mirajul scenei luminate de reflectoare, are un profil distinct in lumea teatrului de astazi. Piesele sale imaginate intr-o singura dimensiune au impus o dramaturgie desprinsa din teatrul absurdului, pe teme care vizeaza in general lipsa de adecvare, raportul dintre realitate si contrafacerea ei iluzorie, surogatul existential, vidul instalat cu suficienta „pe soclul admiratiei unanime”, dar si oportunismul, obedienta, degradarea morala etc. Ar fi, de altfel, dificil de cuprins in cateva cadre tematice literatura dramatica a autorului Vietii intre paranteze, un scriitor convins ca prin arta ajungi mai degraba la disperare. Prima piesa a dramaturgului, Balerina portocalie, era difuzata in 10 august 1968 pe fostul program III al Radiodifuziunii Romane. Din distributie faceau parte Olga Turdorache, Valeria Seciu, Valentin Platareanu, regia artistica ii apartinea Elenei Negreanu, muzica lui Adrian Ciceu. Piesa reprezenta la data aceea o noutate prin problematica dar mai ales prin modernitatea limbajului, putand trece drept o creatie de avangarda (motiv pentru care premiera fusese difuzata pe programul III, ca experiment si reprogramata pe programul I abia in anul urmator, dupa ce a fost premiata la Concursul International „Prix Italia” de la Roma). Nu spun nimic nou afirmand ca, adesea, scriitorii prefigureaza evenimente care devin in timp descoperiri pretioase din istoria omenirii. Aceasta trasatura nu este proprie numai literaturii de anticipatie, science-fiction (un gen mult mai vechi decat se crede). O idee, un sentiment, o tema, un subiect, faptele imaginate de scriitor sunt ulterior confirmate de realitate. Intr-o maniera ingenioasa, deloc conventionala, de la numele si identitatea simbolica a personajelor la conflictul propriu-zis, de natura mai degraba poetica, autorul pledeaza in Balerina portocalie pentru pastrarea dreptului de a visa. Piesa fusese scrisa inainte de evenimentul epocal al vizitei primilor oameni pe Luna. A mai ramas intact, fascinant misterul astrului noptii dupa ce lumea intreaga a urmarit la televizor imaginea primilor pasi pe Luna facuti de semenii nostri muritori? Am mai putut zbura pe aripa visului dupa ce evenimentul a intrat stiintific, riguros in enciclopedii? Edgar Degas, Balerina „Vor sa ma-nchida intr-o enciclopedie si eu vreau sa zbor”, spune un personaj al piesei, Aselenizarea. Balerina portocalie, eroina alcatuita parca numai din vocale, ramane aici simbolul poeziei, adica al dreptului de a visa, tot mai amenintat de perfectionarea instrumentelor de cunoastere, de memoria electronica a calculatoarelor, de extraordinara noastra stiinta de a defini totul, pana si inefabilul. Tema din aceasta piesa care pastreaza farmecul unei fluturari de aripi va fi reluata in varii forme, cu efecte uneori surprinzatoare, „adusa la zi” in multe alte creatii pentru teatrul radiofonic semnate Valeriu Sirbu.Balerinei portocalii i-au urmat Cursa pentru Sfanta Elena (1968), Rodeo (1970), Acceptati retrovizorul (1971), Cenaclul adevarului (1976), Echipa de civilizare (1979), Stewardesa (1984), Viata intre paranteze (1989), Teme-te de caii roz (1990), Vorbiti esperanto? (1993), Codul gentianei (1998), Eclipsa ’99 sau nefireasca expansiune a intunericului si restrangerea drepturilor de consum (1999), Vechiturile din garderoba istoriei (2000), pentru a cita doar cateva dintre piesele lui Valeriu Sirbu. In 1986, Editura Eminescu ii publica antologia de teatru radiofonic Multiplii faptului divers iar in 2003 aparea o a doua culegere de piese, intitulata foarte sugestiv Cartela pentru iluzii (Editura Viitorul Romanesc). In piesa difuzata in anul 2000, Vechiturile din garderoba istoriei, castigatoare a Concursului pentru scenarii radiofonice organizat de Teatrul National Radiofonic in 1999, autorul imagineaza un spatiu inchis, parabolic, in care existenta este alcatuita din amintiri, iluzii, franturi de realitate. Personajele sunt locatarii unui azil-spital cu nume elocvent, „Caritatea” (mai degraba un lazaret). Tema e veche in literatura si in teatru, de la Maxim Gorki la Thomas Mann sau Max Blecher. Valeriu Sirbu reuseste sa-i dea atat conotatia de actualitate prin contextualizarea actiunii si caracterizarea personajelor, cat si universalitate. Exista astfel doua posibile chei de descifrare a textului sau dramatic: pe de o parte, o lectura in codul ironiei, in care elementul caricatural devine prevalent; pe de alta parte, drama universala a omului marginalizat. Asa incat elementele comice, circumscrise mai ales limbajului, sunt devansate de cele dramatice, provenind din tema-cadru, a inadaptarii, cu consecinta ei neintarziata: marginalizarea. Purtatoare a acestei ambiguitati ridicole in aparenta, tragica in esenta, personajele sunt „vechituri din garderoba istoriei”, oameni pe care timpul i-a depasit, al caror unic refugiu a ramas amintirea. De fapt, o colectie de singuratati reunite arbitrar sub acoperisul azilului, la fel ca multe alte personaje, cu identitati si orizonturi complet diferite, din dramaturgia si proza lui Valeriu Sirbu, scriitorul care, intr-un volum recent, Caleidoscopul cu nedumeriri, adreseaza semenilor urmatoarele indemnuri (facultative) pentru supravietuire: „Pluteste printre sau peste evenimente, nu te lasa inecat in ele; „Daca-ti displace cum existi, schimba-ti radical viata: ia pranzul la miezul noptii, dormi agatat de tavan, muta-te intr-un perimetru necunoscut, vorbeste alta limba, coloreaza-ti altfel tenul.” Fara indoiala, este indemnul de altadata, reluat acum intr-o forma poetic-aforistica. Sau mai exact, dreptul la vis si imaginatie intr-o lume tot mai grabita si mai robita automatismelor.Pe langa bogatul inventar de piese originale, Valeriu Sirbu s-a dovedit si un excelent autor de dramatizari, una dintre marile sale reusite fiind Istoria ieroglifica de Dimitrie Cantemir, in regia lui Cristian Munteanu, datand din octombrie 1973.
|
Texte Recomandate
