|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-08-22 | | Site-ul Agonia.ro organizează concursul de poezie: "Vara 2015 - agonia.ro" Concursul își propune să evidențieze cea mai bună poezie/cel mai bun poet din concurs. Se va întocmi un clasament general cu toate poeziile participante. Cerințe/ Condiții/ Regulament: 1. Poate participa oricine are un cont valid pe site, cu nivel minim de acces 0. Nu vor fi admise textele trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului. 2. Un concurent va înscrie o singură poezie, în limba română, nepublicată anterior (site, internet, volum, concursuri, revistă etc.). Nu se impun restricții privind tematica. Alte genuri literare, precum și (sub)genurile de poezie: epigramă, haiku și similarele nu se încadrează în scopul concursului. Textele care vor dezvălui, prin conținut, identitatea autorului, nu vor putea participa la concurs. 3. Textele vor fi editate (obligatoriu) cu diacritice. Nu sunt admise efecte vizuale și speciale, cu excepția caracterelor italice. Organizatorul va elimina din concurs textele care nu respectă regulile de postare (textele care conțin cuvinte scrise în întregime cu majuscule, nu au toate semnele diacritice, conțin greșeli gramaticale sau de ortografie, conțin limbaj explicit etc.), textele care nu se încadrează în scopul concursului (vezi pct. 2) sau care fac referire la nume de persoane de pe site. Aceste texte vor fi descalificate de organizator și nu vor fi supuse votării. 4. Textul va fi postat sub acest anunț, în căsuța de texte înscrise în concurs (NU ÎN CÃSUÞA DE COMENTARII). Această căsuță va fi activată la începutul etapei de postare a textelor (“Aici poți să înscrii un text la acest concurs”). - Concurentul va înscrie în casetă titlul poeziei și textul NOTÃ: Orice text trimis în altă parte, la Traducere, în căsuța de comentarii sau oriunde poate fi cunoscut ca aparținând unui anume autor, va fi descalificat, pentru că a devenit vizibil. Nu se admit reveniri-corecții la textul trimis, astfel că rugăm MARE atenție la editarea textului de concurs. IMPORTANT: Vor coexista, în etapele de postare și de notare, două căsuțe: cea obișnuită, de comentarii, în care se poate comunica, fără a abuza, cu organizatorul, și o a doua - cea în care se vor introduce textele pentru concurs și notele, în ferestrele de timp prevăzute pentru etapele respective. Ceea ce se introduce în căsuța de Comentarii (cea obișnuită) e vizibil pentru toți. Ceea ce se introduce în căsuța de “Texte înscrise în concurs” rămâne ascuns (vizibil doar pentru organizator, în vederea mutării la etaj, atașării numelui în final etc.) 5. Textele (și implicit numele autorilor) nu sunt vizibile după postare. Se va putea observa, totuși, avansul contorului de texte înscrise pentru concurs. Dacă aveți dubii privind completarea acțiunii de postare, puteți întreba în spațiul destinat comentariilor. Încercați să nu abuzați. Dacă aveți dubii privind completarea tranzacției de postare, puteți trimite textul din nou. Dublurile vor fi eliminate și acțiunea nu va fi considerată ca o abatere de la regulament. În mod excepțional, dacă o poezie este introdusă greșit (la Comentarii sau altundeva) și devine vizibilă cu autor cu tot, ea poate fi înlocuită cu o alta, TOTAL DIFERITÃ (astfel ca să nu permită în nici un fel identificarea autorului ei), respectând fereastra de timp alocată prin acest regulament. Această prevedere nu va fi abuzată prin trimiterea de modificări la poezia deja postată. Ce s-a trimis unde trebuie, prima dată, rămâne bun trimis. 6. Postarea se va face în perioada 29 august 2015 – 12 septembrie 2015, încheindu-se la ora 24 a zilei de 12 septembrie 2015 (ora Bucureștiului). 7. După terminarea perioadei de postare, organizatorul va muta textele la etaj, sub acest anunț, fără numele autorilor, expunându-le publicului, spre votare. Autorul care constată o eroare la transpunerea textului său o poate semnala printr-un mail pe adresa: [email protected] Atenție: orice eroare privind textele afișate după încheierea perioadei de postare va fi semnalată pe adresa mai sus menționată, nicidecum în spațiul destinat comentariilor (pentru a evita divulgarea identității) 8. Poeziile înscrise în concurs vor fi notate de public cu note între 1 și 10, cu eventuale fracțiuni zecimale (de ex.: 7,5, 7,8, dar nu 7,75). Poate vota oricine are un cont valid pe site cu nivelul minim de acces 0. Nu vor fi admise voturile trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului. Concurenții pot vota, dar nu vor putea vota pentru textele proprii. Perioada de votare este 14 septembrie 2015 – 24 septembrie 2015. Votarea se va face în forma : Număr text - Notă. Ordinea textelor va fi cea afișată la etaj. 9. La calcularea punctajului fiecărui concurent, organizatorul va lua în considerație toate notele acordate de public. Notele acordate vor fi făcute publice la încheierea concursului. Numai după terminarea votării, adică după ora 24 a zilei de 24 septembrie 2015, pot fi postate comentarii privind poeziile înscrise în concurs (în căsuța de comentarii): mi-a plăcut poezia aceea, critică la text etc. Cei care nu vor respecta această prevedere, comentând oricând înainte de terminarea notării, riscă sancțiuni, iar în cazul în care sunt concurenți, eliminarea din concurs. 10. Clasamentul poeziilor/concurenților, în ordinea descrescătoare a punctajului total obținut de fiecare text (de fapt, clasamentul autorilor), va fi afișat în cursul zilei de 30 septembrie 2015, moment în care numele concurenților vor fi atașate textelor din concurs. DUPÃ terminarea concursului, deci după anunțarea punctajelor și a clasamanetului, toți membrii Agoniei sunt invitați să comenteze textele din concurs, premiile, etc. Nu sunt admise comentarii pe site pe durata concursului, care să dezvăluie identitatea concurenților. Se admit numai comentarii privitoare la organizare. Orice comentariu, indiciu privind numele autorului va atrage descalificarea poeziei respective din concurs și posibile sancțiuni (scădere nivel) pentru cel care le face. După terminarea votării, organizatorul poate semnala sau anula voturile pe care le consideră suspicioase - voturile date prietenilor, voturile neîntemeiate etc. și, dacă va fi cazul, organizatorul poate anula aceste voturi. În timpul concursului nu se admit contestații și comentarii altele decât cele privind organizarea. Chiar dacă vi se pare că recunoașteți autorul unei poezii, nu faceți acest lucru public, pentru a păstra secretul autorilor până la afișarea rezultatelor. Câștigătorul va primi "Trofeul "Vara 2015 – agonia.ro" NOTÃ: În cursa pentru "Marele premiu - Agonia 2015" vor intra doar cei care participă la cel puțin 2 ediții din concurs Organizator Eugenia Reiter  8. 6.22 Carmen Sorescu - 242,4 puncte În dimineața aceea se lumina într-un fel ciudat ca o femeie care se apleacă peste mormântul iubitului și mâna ei peste pământul reavăn trece ca o coadă de cometă Carnea se punea din nou pe oasele zilei și începea să strălucească tiptil ca un copil ieșit din mamă Nu înțelegeam unde sunt, se lumina din tine, un fum gros de rășini tămâia camera, mă înecam Iar în ceață ca o femeie fără pânze, undeva departe puteam ghici câteva alei pe care alergam când eram mică și încă de atunci Duceau direct în viața ta fără nicio ezitare ca niște linii în palmă, în dimineața aceea amânarea era mai mult o sinucidere Un pod mut pe care trebuia să trec cu bocancii ca soldatul înșelat până vibrațiile spintecau apa Dragostea mea lăsa o urmă cleioasă, albă, transparentă, se putea confunda oricând cu aripa lui Dumnezeu Dragostea mea era umbra ta, se înfipsese în tine vârf otrăvit care putea doborî turme de elefanți În dimineața aceea puteam fi oricine, când am deschis ochii tu îmi scriai numele cu degetul prin aer și multă vreme mi-ai spus că m-am născut din coasta ta De atunci în fiecare zi ceva în mine se sparge, se sparge Vocea, propria ființă, lanțurile, toate se crapă, febril, anost, fără nicio putere 30. Vreau să vii... - Neculai Lunca - 237,4 puncte Vreau să vii cum ai fost și cum ești, Către ziuă când cântă cocoșii, Din tărâmul nescrisei povești Unde, azi, sunt bătrâni Feți-Frumoșii. Vreau să vii către mine din lunci Într-o noapte când boncăne cerbii, Să pășim , iar, desculți, ca atunci, Prin răcoarea de rouă a ierbii. Vreau să vii cum de mult n-ai venit La salcâmii ce stau să se roage, Cu privirea spre plus infinit Când harbujii se coc prin văioage. Vreau să vii de pe drumul spre târg Și din plete cicoarea s-o scuturi, Când pe deal dau livezile-n pârg Iar pe miriști mor ultimii fluturi. Vreau să vii lângă balta cu stuh Pe aceleași cărări iluzorii, Când a toamnă miroase-n văzduh Și, țipănd, pleacă-n cercuri cocorii. Vreau să vii când sunt nucii la hram Prinși de brațe sub râpile spâne, Ca în vremea când noi doi eram Zămislire din luturi păgâne. 44. Sticla de lapte - Valentin Busuioc - 235,8 puncte într-o sticlă groasă de lapte una verde închis pe care bunicul a găsit-o pe plajă după război și în care se afla o hârtie galbenă scorojită fără niciun desen fără niciun înscris a stat o vreme cenușa bunicii buna fiind mai slăbuță sticla era mai mult goală așa că bunul a pus hârtia la loc când îi era dor de ea lua sticla o punea pe piept și-i vorbea iar când bunica trebuia să-i răspundă o întorcea ca pe-o clepsidră și tot așa vreme de doi ani până când s-a culcușit și el (chiar dacă mai greu fiindcă era mai voinic) în sticla de lapte atunci ca să-i facem loc am scos definitiv coala aceea și am lipit-o pe geam când plouă pe mare și fulgeră de o parte și de alta a hârtiei se pot vedea două palme suprapuse una de femeie cealaltă de bărbat traversate în filigran de o singură linie a vieții nimic altceva 13. un punct în albastru - Andrei Forte - 233 puncte fericirea e un brici din altă carne cu care te autoflagelezi. pupilele-ți umblă tăiate pe mâini de colo-colo, își picură propria ploaie de vară din podul palmei căutând. ochii tăi sclipesc ca doi nasturi albaștri aruncați pe jos, iar imaginea asta e toată greutatea pe care o pot suporta pe umeri. neglijez o rană superficială până mă ucide. criminalul meu își așteaptă blând pedeapsa pe buze ori de câte ori aleg să nu văd că urci lângă mine în pat. dimineața îți ascunzi strigătul într-un borcan de magiun. mă uiți de aproape. te apasă câteva lovituri vechi de cuțit în spate, câteva cicatrici pe care scap din vedere să ți le sărut și încet învăț tot ce nu mai pot scrie despre tine. restul e aici precum un hashtag cu care mă găsești în gândul altor femei. mă acoperi la ochi ca un poster lipit pe perete să astupe o gaură de pumn, dar de altfel ai știut mereu cum să faci un monstru să toarcă. îți compun ultimul poem în vis și perna albește la față. ne-au mai rămas câteva atingeri împreună, le păstrăm pentru adio, iar roșul din vulpe se decolorează ca după spălat. părul tău miroase a covrigi calzi până la capătul unei secunde. te stingi de noi pe un pervaz din blocul de peste drum. te sprijin între timp. privești înapoi o singură dată ca într-un sicriu locuit de părinții altcuiva. arunci ceva asemănător cu un cuplu în fața trenului ca să putem râde împreună peste ani. ești dragostea mea și după punct. 38. Omul e nefericit pentru că nu știe că e fericit - Elena Șerban - 231,8 puncte când aștepți mereu altceva însingurarea te soarbe în ea te strânge în menghina uitării ca o cobră căreia ai încetat să îi cânți îți cresc ziduri înalte de sticlă mată de jur împrejur o neputință caraghioasă încrâncenată și istovitoare te învârte în jurul așteptărilor tale căzut în propria ta capcană îți plivești orgoliile te rănești în mărăcinii lor și cu mâinile însângerate decizi să le smulgi din rădăcini abia acum e liber să iei calea spre tine acolo desfaci bagajele și îți decorezi veacul cu propriile tale lumini și umbre începi să crezi că îl înțelegi pe Dumnezeu în toate începi să te întrebi ce a rânduit pentru tine începi să înțelegi că locuiești într-un prezent care nu îți aparține că nu știi nici măcar să atașezi fișiere unui e-mail că vorbești atât de des cu Niculae Moromete împărțind aceeași uliță cui să îi spui despre biciul bunicului pe spatele calului cine să înțeleagă mai bine cât te usturau lacrimile lui și cum ai învățat să le înnozi pe ale tale în gât cine să înțeleagă mai bine de ce copiii modelau prescuri din nămol de ce se afundau bucuroși în mâl și adunau lintiță cât de bine era să înșiri frunzele mari de tutun pe sfoara cuminte a înserărilor zglobii așa descoperi că ți-ai găsit mereu liniștea în forța suculentă a tristeții că îți iubești rănile fiindcă răspund bine bandajelor poetice că verbele stau cuminți așezate la timpuri perfect compuse încât poți depăși starea de permanentă repetenție scorojită în focul ce arde înnăbușit de indignări uniforme în fiecare pliu al pustiului pereții se dau în leagăn sforăie turbulent iar podeaua fuge călcând în străchini vecinul de jos a prăjit cartofi cu cârnați și bea bere vecinul de sus e norocos în noaptea asta și norocul lui geme înalt vecinul din stânga a pus pe balcon sticla de cola în care a făcut pipi la vecina din dreapta cântă nepoțica la chitară în spatele cubului plutitor liftul îmi plimbă feng-shui-ul pe scara socială cea mai bună descoperire a fost că inima e o pisică cea mai bună decizie a fost să-mi construiesc o izolație de tip cocon mi-am luat pisica și m-am locuit salvând fericirea despre care nu știam nimic 6. O minimă livadă - Urdăreanu Zamfir - 227,1 puncte Nu îmi doresc prea mulți pomi fructiferi. Vreau unul cu promoroacă, să înghețe în copilărie. Vreau unul pentru primăvară, să rămână așa, în floare, unul cu vânt prietenos, unul să scarpine vaca de toate bubele. Vreau unul julit, să mă cațere până la fruct, să gust din sâmbure, unul plin de cer, zburat de păsări speriate cu praștia. Vreau tentații zemoase și crengi periculoase cu frângere și cu insecte noi, ciudate. Vreau unul să mă înlocuiască când voi pleca cu treburi, umbra lui s-o iau cu mine. Vreau unul vânjos și trosnitor obsedat de îmbrățișare. Vreau unul să înnebunească și unul să dea foc la uscături, verzi lăstari să-l potolească. La marginea drumului, vreau unul să vă spună bună seara și unul să aprindă becurile în comună când se înnoptează. Ceva mai la deal, țâșnind din bolovani și bălării, vreau unul înalt, să smulgă stele. 22. trăiri clasificate - Enea Gela - 226 puncte pe un câmp din irak celui mai bun prieten i-a explodat o mină-n față mâna lui stângă mi s-a prins de umăr cu ea scriu versuri lungi mai înclinate pe buza prăpastiei căci vocația poetică e fantoșa vieții personale scriu în memoria prietenului meu și-a stelei la ora 7 era gata cafeaua cămașa apretată pe spătar și casa aburind de dragoste până-ntr-o dimineață când stela a pus ceasul să sune de cu seară s-a făcut 7 unde mă-ta e cafeaua unde e cămașa și-n casă de ce miroase-a mort nu mai e cale de-ntoarcere mi-a răspuns și-a-nchis am hoinărit o vreme pe străzi întrebând de stela trezește-te lunaticule care stela pe-aici sunt toate stele așa m-am apucat de scris să-mi fac din cuvinte o femeie pe comandă una care să mă țină-n brațe pe-ntuneric să-mi dea curaj când îmi este frig să mă-nvelească-n sensuri iar dacă mi se-ntâmplă o regresiune să-mi schimbe pamperșii fără repulsie nici cafea nu mai beau și mă-mbrac în tricouri electorale votați-vă omul să trăiți bine (mersi) casa am dat-o unui negustor evreu s-o declare el memorială căci vocația de poet e fantoșa vieții personale îți fixezi drept țintă viața alegi arma calibrul muniția tragi dar de pe țeavă iese un mare sictir apeși încă o dată pe trăgaci observi cum se răsucește-n aer alt sictir mai mic și tot așa până vezi cum iese doar fumul stările din arhivă trec la trăiri clasificate alunecând toate pe gâtul istoriei 36. 5 centimetri pe secundă – Gabriel Nicolae Mihăilă - 224,1 puncte este viteza cu care te îndepărtezi de ceilalți e viteza cu care cresc cuvintele în tine, cu care le uzi îndepărtând apropieri, cu care se înmulțesc străzi întunecate ca niște câini flămânzi fără stăpân sunt oameni care nu mai sunt dar te bântuie precum niște fantome credincioase sunt oameni pe care îi vezi zilnic dar sunt de o transparență istovitoare și te încăpățânezi să îi transformi în ceea ce nu sunt când ne îndepărtăm atât de greu reinventăm tortura nu e nimic mai trist decât o femeie de 40 ani care nu a fost strigată niciodată mamă o femeie care încă așteaptă și ți-a lăsat atâtea foi albe încât te-ai închide pe dinafară ca o ușă a nimănui nu e nimic mai trist decât o femeie de 40 de ani care a ajuns la capătul pământului dar nu a mai găsit pe nimeni nu poți să sfârșești o mare iubire fără cineva la podea iar între noi sunt 5 centimetri pe secundă ca o prăpastie ca un jurnalist care transmite de la fața locului la oră de maximă audiență că aici e sus la tatăl dracului aici nu e paradisul 9. Poem regăsit - Vasile Mihalache - 222,6 puncte obositor vremelnic și muritor de rând ce-am locuit o vreme în casa anilor nebuni (azi ușa se deschide cu sughiț- o închid cu sfială și tace) cel ce stingeam reșoul cafelelor umflate încă mai șterg din pagini cuvinte inutile cu mintea în altă parte din ceva țin în pumn un poem de atunci pentru el mi-am rupt aerul de la gură în bucăți de bazalt: aparținea desigur coșului silnic dar nu știu de ce l-am păstrat- cu munți ca acesta goliți de minereu aș fi alcătuit un continent- chiar văd pe sub gene făpturile mici cum încarcă vapoarele proprietarilor abulici prin porturi străine până când le scufundă semnul încruntării de pe cerul frunții este aidoma țipătului de pescăruș din care mă trezesc singur printre promisiuni în lumea traducătorilor de bancnote a oamenilor pentru ei înșiși împletitorul de glasuri pe limba suveică se ceartă cu semănătorii de pietre în apă nu le iese nimic și eu vânzătorul din ușă în ușă am sentimentul acid că am călcat pe capete plecate nu spre obediență ci de greu peste blândețea lor tristă am trecut cu mila unui lup sătul 3. Informal state of mind - Iulia Elize - 222,4 puncte E noapte și frig eu ies cu gândul ăsta tâmp și ușor la vânătoare de perseide… universul e umed, și de aceea… din cauza asta ne-am născut noi din stele, de aceea ne plac piersicile și vinul de pe buzele frumoasei întâmpinări... lângă mine e Dragoș, pentru el prind stele în pumn, Dumnezeu este... unde? poate din greșeală Îl găsesc sprijinit de o stea poate Îl vânez, de nebună, cu un gând foarte albastru și atunci mă voi transforma, dintr-odată, într-un delfin jucăuș așa mă va pedepsi Dumnezeu… Dragoș, trezește-te, ți-am cules din pădure pumnul ăsta de stele... Dragoș, ascultă-mă și trezește-te... Nu, el doarme în liniște, cuibărit ca o frunză uscată la marginea patului, ia să sting eu lumina! …apoi sting și stelele Numai Dumnezeu nu se stinge. 1. Dragă M - Florentina-Loredana Dalian - 222 puncte Noi ne-am trăit tinerețea jumătate gri jumătate incoloră ne-am visat visele jumătate alb-negru jumătate color umblam îmbrăcate-n jeans și-n tricouri nu-mi amintesc să-mi fi cumpărat altceva din banii de studentă în afară de cărți și țigări (Carpați, Golf, Vickend de la bișniță Chesterfield după lovitura de stat căreia ne-au zis să-i spunem revoluție) și-odată un inel de argint cu piatră verde de la magazinul Victoria rămăsese fiindcă era prea mic și nu venise nimănui precum pantoful Cenușăresei tu aveai bani mai mulți da-mi amintesc cum te jenai să-i folosești de față cu mine odată îți mai rămăseseră ne propusesem să mâncăm câte-o prăjitură ni i-au furat în magazinul de bijuterii unde intraserăm să ne limpezim privirea de-atâta cenușiu noroc că apucasem să luăm bilete la teatru în Grădina Icoanei o țigancă cu-n plod atârnat de gât ne-a scuipat că nu i-am dat bani m-am revoltat aș fi strâns-o de gât tu păreai să iei lucrurile mai ușor pe-atunci nu știam că și Mântuitorul fusese scuipat aud dragă M că ești doctor cercetător în chimie în fizică tu știi ai lucrări publicate așa te vreau! tu ai rămas ancorată în știința care ne-a scos peri albi eu am cam lepădat-o nu fără regret eu cu ficțiunea care-mi arată altă față a vieții poate una mincinoasă desigur doamnă doctor suntem femei mature avem copii mâine poimâine și nepoți avem funcții cărți publicate și totuși doamnă doctor aș vrea să cred că și tu ca și mine ai rămas copila îmbrăcată-n jeans că n-ai uitat camera de cămin nici modulul pe care depănam povești prin fum de țigară la un pahar să știi dargă M că și mie mi se spune doamna X într-un fel sau altul cu titluri gărgăuni aș vrea să le spun tuturor că eu am rămas absolventa care în ultima zi de cămin a zăcut în poziția lui Budha în patul de sus cu tavanu-n cap vărsându-și lacrimile-n sine cea care știa ca pe o premoniție că tot ce-a fost nu se mai întoarce că nimic nicio piesă nu se va mai juca la fel că altfel viața altfel se va scrie de-atunci pentru noi pe cărări diferite a doua zi eu am plecat prima m-am bucurat nu-mi place nu suport să rămân tu ai rămas apoi mi-ai scris că îmi uitasem două perechi de pantofi pe care i-ai luat ghici pe care (și-acum mă mir că la vremea aceea aveam atâtea perechi de pantofi) așa doamnă doctor cercetător și ce-oți mai fi să știți că pentru mine-ați rămas aceeași M cu care plecasem într-o zi la teatru când mediciniștii străini se distrau aruncând cu ouă de sus pe tine unul te-a nimerit drept în păr în părul acela pe care ți l-aș fi tăiat de frumos ce era ne-am întors am ratat piesa aceea așa cum uneori ne ratăm întâlnirea cu viața… 27. Dimineața pe tâmplă - Mihaela Aionesei - 220,4 puncte Dimineața mi se așează pe tâmplă virgină lumină nepătrunsă de umbra întunericului în care zac spaimele cu brațe ridicate gata să prindă semnul de îndoială desenat de o cută în creștetul inimii. E atât de mic spațiul dintre tine și restul lumii aproape te confunzi uneori cu zgomotul nepăsarea mila e un înger ascuns într-un colț cum un cățel sub o mașină neînscrisă în circulație rareori se arată de teamă să nu-i reteze cineva aripile înainte de a-i crește arborele cu fructe dulci care îl va înălța la cer cu toate vinile adunate în el. Fără a măsura rănile cerșetorilor ascultă tânguitul șerpuitul suspină se închină cheamă în ajutor fluturii acești asistenți ai iubirii singurii mesageri în stare să accelereze pulsul în umbrele care uită să măture străzile pentru ca a doua zi cerul să reverse dragostea Lui Dumnezeu peste noi. 29. În luna din luna august - Daniel Dăian - 220,2 puncte pereții s-au umplut de moarte și ce mai poate eșua într-un eșuat decât naufragiul din trupurile curgând spre realitatea lichidă a unui înec?! aici este viața întreagă mi-a spus zeul murind în visul meu de prea fericită octavă alungată prin forța brațelor într-un portativ transformat în stație spațială internațională pentru cei cu probleme de sănătate mintală aici ospiciul înseamnă acasă așa că sub semnul crucii să ne primim perfuziile și calmul de after să ne acopere trupurile până la penultimul nod al funiei care o să ne țină treji o altă noapte întreagă și pentru că suntem fiii fiilor noștri când umblăm în minte cu pași de uriaș un singur ochi în frunte să ne deschidă calea spre marele absurd care merge împleticit și adoarme la picioarele stăpânilor noștri ce conspiră și deconspiră prezentul închid și deschid ușile de unde intră și iese desfrâul orașului cimitir iar în momentul când am devenit mai personali decât trebuie lumina care ne curgea din nări aproape ne trimitea într-un final rapid și apoteotic unde până la urmă să ne înțelegem numai noi supraviețuitorii concreți ai casei de nebuni în luna din luna august deveniserăm din ce în ce mai tineri să ne pierdem viața 11. Autobuzul femeilor - Tincuța Horonceanu Bernevic - 220 puncte E plin autobuzul de femei bătrâne vorbesc șoptit și privesc pe geamuri cu indiferență una poartă în inimă o rochie verde de seară în care mai valsează și acum alta are o fotografie alb negru liniștea nu-și găsește locul aici bătrâna cu broboadă de lână are în inimă o pădure e o pădure albă de mesteceni în care intră singură în fiecare noapte cu gândul să uite cea de lângă geam își ține vioara în inimă acolo e în siguranță absolută inimile femeilor bătrâne sunt locuite înăuntrul lor e curat și liniște ca-ntr-o chilie uitată uși ferecate păzesc lucruri simple să nu se destrame dragostea să nu intre vreo pală de vânt 26. Radiație de fond, iubirea - Simion Cozmescu - 219,7 puncte timpul e un mosor de gânduri diverse tonuri și subțirimi desfășor unul și-l răsucesc pe un ghemotoc de hârtie nu mai am nici o vină nici o pricină tot ce a trecut de dinții gingiile și limba mea e frică și nesiguranță dimineața îmi vine pe neașteptate precum o inimă după care ai stat doar câteva ceasuri pe lista de așteptare aștept scriu - CELÃLALT încă nerostit dar mai simplu de pronunțat întârzie dar simțurile lui îmi trimit deja semnale e un bruiaj devastator care îmi roade pielea aleg să trec mai departe printre cuvinte/gânduri ascuțite de durere precum șarpele prin spini când năpârlește pun urechea la pieptul unui copil pe care-l trag afară din mine e livid înecat nu mai respiră de ani de zile și nopți prins între coastele mele tușește ochii lui îmi par două monezi de aur proaspăt dezgropate îl întreb ce să fac mă înconjoară amintirile care ies din toracele lui la primele respirații plutesc fuioare și frunze se ridică în nori în jur încep să cadă rar și în balans literele din vechiul meu alfabetar de carton uzat ros de atâta folosință copilul mi se strânge la piept tremurând intră iar în el spune toderescu numele învățătoarei noastre ochii îmi sunt aripile unei păsări hrănindu-se cu lacrimi trec mai departe scriu - ZIUA cea de-acum douăzeci de veri soarele răsare din umărul meu stâng apune în ochiul drept precipitații 0 indicele de confort termic atinge peste 80 de unități tu ai răsărit din ochiul stâng și aduceai țâța ta curioasă în palma mea întrebătoare ai apus la pieptul meu câteva dimineți într-una din ele ai scris un cuvânt - DESPÃRÞIRE și ai trecut prin el am rămas cu melodia radiația de fond care învăluie de atunci toate ființele mele (lumina se îndoaie foșnește intrându-mi în oase cum intră în crengile unui copac) trec mai departe cândva voi alege să scriu - MÂINE acela care va fi ultimul azi pentru mine și ceilalți care am fost ne vom lăsa cea de pe urmă piele de șarpe în grija secundelor ghimpate înfășurate în jurul unor ghemotoace de hârtie vom trece mai departe sperând că un oarecare va retrăi o zi de vară caniculară într-un univers cu aceeași radiație de fond 39. Demachierea duhului! - Simionescu Victor - 219,7 puncte Cocarda ce-mi strânge coapsele rigide ca un garou, E facută de mama din pânză albă găsită prin casă, Face abuz de drept împotriva nimfelor pubere Cu trupuri foarte grăbite și gânduri evaporabile. Eu le privesc ca un cubist din toate părțile o dată Au măști de domnișoare și vertebre dislocate, Le văd fecioare când îmi zâmbesc și le râvnesc Când se îmbăiază in căușul lobului meu frontal. Vocile lor refulează prin pereții verucilor încărnați În cea mai intimă tristețe pe care o suport lucid, Ca un sinucigaș ce-și împleteste funia la repetiția Dinaintea gestului final pe care îl amână dezolat. Refugiat în buncărul meu liniștit cu uși deschise în larg, Răspund la chemările lor ca o stafie neputincioasă După ce noapte de noapte am scuipat oamenii pe la uși, În prag de zi nu sperii pe nimeni cu înghiontelile mele. Levitez greoi aproape de asfaltul încins, nu pot Să mă ridic la nivelul mângâierilor ce mi le cer, Fiicele sfinților mucenici acuzați de un vechi incest Cazate în chilia rece cu pereți exfoliați de atâta rușine. 33. când zilele nu au nume - Dan Petruț Camui - 219,5 puncte mi-ai adus o mușcată vindecătoare de cancer palmele țin la distanță ceașca de ceai aroma îmi taie respirația în dimineața când nu ai chef să ieșim te-aș iubi până la consumarea stratului de ozon buzele tale ar străluci de lichid seminal lăsându-se deschise ca o nucă până la miez îmi iau soarta în mâini și în rest vor scrie poeții despre dragoste cuvintele ard cenușa poate salva informația sub forma aceasta găurile negre fac mai ușoară trecerea în alt univers să le pot recunoaște de la o poștă orice plantă se comportă ca trupul unei femei la maturitate explorăm altă generație de senzații obsesia imaginii mă ia pe nepregătite undeva între coapse viitorul prinde substanță din rețeaua vaselor oxigenul migrează cu speranța unui teritoriu virgin impulsul formează tipare de oameni lacomi simulând abstinența în fața naturii ce-și completează jurnalul cu slăbiciunile noastre ne îndemnăm la lucruri pe care bătrânii le consideră frivole nume de dragoste dăm zilei mă trec apele când te așezi pe genunchi cu vaginul o pasăre caldă la ceai dimineața 25. să-i crească nasul mincinosului - Ottilia Ardeleanu - 218,7 puncte nu mai simt de mult lipsa oamenilor în locul lor sunt pereții cu poze uite acolo eram chiar veseli ca orbii care sunt fericiți în întunericul lor și-ar fi răvășiți să vadă cumva realitatea mai neagră decât ar fi putut-o închipui s-ar speria de propriile chipuri în oglindă și-ar descoperi prima oară gelozia în locul lor e porția de tristețe din orice ating starea de sfâșiere a unui suflet inert de păianjen prins în țesătura lui cea mai fină și prin care nu aș mai putea privi cerul împărțit în soare și nori care să marcheze dimineața cu miros de femeie părăsită în locul lor e un gol pe care îl umplu cu ghemotoace scrise cu tot ce am așteptat să mi se întâmple lucruri aruncate la coșul fiecărei zile nimerite ca la un campionat învingătoare mereu singurătatea nu mai simt de mult lipsa aerului nu mă mai sufocă dezamăgirile vieții le-am aruncat ca pe cheile de la poarta iadului iluziile grăbite să prindă oamenii din urmă se uită insistent spre fereastra mea cu perdele trase de gânduri lipsa ta este sfârșitul care mi se pune pe suflet așa cum unui copil pata pe o păpușă din lemn caraghioasă 41. doar așa ai să simți diferențele de temperatură - Anghel Geicu - 218 puncte sunt ferm convins/ dincolo de ferestre sunt altele mult mai largi mai adânci decât ochii care mă privesc din oglindă dintr-o clipă într-alta/ parcă aștept pe cineva să-mi bată în ușă zgomot pe scări forfotă pe etaj nimic la parter în fața blocului un câine latră spre cer/ o linguriță de zahăr trei lingurițe de cafea apoi apă fierbinte amestec/ zile caniculare nopți cu ochii deschiși la marginea universului cineva mângâie o pisică sorb plictisit o gură de cafea fără să mă întreb ori/ poate chiar asta fac de ce ne mințim când foarte bine ai putea spune ok/ asta e în apartament toate ușile sunt între-deschise aici cotoiul riky e șef nu mă împotrivesc îl accept el știe vine pâș pâș mi se așează pe burtă și toarce mă frământă cu lăbuțele apoi adoarme discret un cuțit o felie de pepene sâmburi atacuri de panică/ respir într-o pungă mi-e frig și geamul de la balcon larg deschis întuneric ar trebui să mă împac cu gândul de câteva zile îmi beau cafeaua în liniște abia acum observ că tot de atâtea zile au plecat în țări peste țări cuiburile lor vor rămâne iar singure în dormitor de asemenea cotoiul mă caută dacă nu mă găsește miaună într-un anume fel ca și cum ar vorbi mă strigă ce faci băi viule te-ai ascuns de unde să știu ce gânduri are de vreme ce doarme lângă mine aproape de cărțile mele probabil atunci când eu sforăi amicul meu citește din platon rousseau plus poezie conceptuală filozoful știe el în câte feluri se poate muri noapte cu ochii închiși parcă aș fi werther cu pistolul la tâmplă tac/ liniștea care doare și o mie de pași/ fluturi amnezici zburând în cerc în speranța că vor găsi o breșă să țâșnească afară de fapt un labirint din care nu se mai poate ieși 23. Toate aveau tainele lor - Silviu Someșanu - 217,6 puncte Nimic n-ar mai fi fără să se iubească limba îndrăgostită de cuvinte încă de la nașterea lumii. Mai frumoase decât purtătoare de lumină parfumate precum florile raiului sub un alt soare cu plete de aur. Toate lucrurile rămân sub un semn, timpul se mută într-un alt spațiu, nopțile și zilele cresc după stele și călătoresc cu ele nimeni nu este liber ori constrâns respirăm bunăstarea ca pe un har divin. Sâmburii germinau, creșteau pădurile dese pământul era plin de rod. Se desfășurau evenimentele cu ochii deschiși nicio întâmplare nu venea cu răni peste lume, toate aveau tainele lor care umplu mai târziu golul. * * * Mângâierea din vorbe capătă mirosuri tomnatice, prin așteptare trec venele sângerânde ale răbdării ca într-un loc unde nu se întâmplă nimic și se teme de orice mișcare străină. Eu stau cu nervii sufocați de o tăcere mai lungă decât pielea pe care mi-o apăr dar ce este firesc rămâne-n obișnuință și tot ce-i mai firesc și mai bun dacă din ochi ai vedea mai departe și orizontul ar avea porțile deschise. Poate să facă omul ce i se cere când este închis în cercuri de alții, să țină umerii drepți de bucuria împlinirii? * * * Prea concret ori prea general nu este iubire să se cearnă, doar o grije-n plus ce le înnopta privirea făcându-i de gheață. Nici nu știu încotro să mă duc. Prea încercați ori prea comozi se înșelau singuri cu iluzii mai prospete decât vechile neșanse. * * * La fel nicio lipsă de înțelegere nu dă de bănuit doar teama de sine crește mai mare în zile deșirate pe nisipuri de vânt din care vor apare serile oarbe. Un cearcăn de lună cu ochi bănuitor visează lumina. Alunecă repede un bolovan spre noi și trezește râsul altora din răsputeri. Diminețile ies din izvoare. * * * Plin de noroc nu m-am născut dar nici fără, deloc, mai cețos decât muntele și mai limpede decât apele sale, mai des sunt fructul ce te hrănește și iubit de tine mai copt decât el. * * * Totul este clar ca o bună dispoziție, cu bucuria ce crește în zâmbetul femeii când se ivește iubirea. Ea se îmbracă la fel cum copacul în frunziș primăvara și dorul ei înflorește orice floare de dor. Dar anotimpurile trec, soarele pe cer le ajută, odată cu ele ne adâncim în gânduri cum înfrunzește propriul nostru lăstar cu dorul de azi, cuvinte de mângâiat pe frunte și de privit dulce somu-i. * * * Rămân ca un vultur care-și ocrotește cerul după ce se scutură norii privește mai vioi cum se îmbată pământul. Și cum se înfiripă viața. Am o încrederea ce mă roade prin sânge, coline cu salcâmi se perindă, împrăștie arome pe vale. Știu că voi trece. Sunt mai bucuros decât orașul care mă pedepsește, nimic dureros, doar o tăcere mai apăsătoare decât piatra șlefuită în cruce. 34. Singura zi în care ne-am fi putut urî dragostea mea – Maria Elena Chindea - 217,3 puncte chiar după cea mai cumplită glaciațiune voi fi intactă iubite țurțurii mă vor aduna din venele tale înghețate timpul nu-mi fuge spășit când fluturi oligofren în piețe și la răscruci ziduri împușcate de ură plutoanele de execuție au în genunchi iubirea doar o dată să cadă părinte și din ei vor ieși vulturi (din aceia albi care odihnesc cerul să nu cădem prea de sus) la gura sobei destinul va toarce scară din oasele noastre scoate din corzi sosia care-și acceptă calm topirea prin cordul tău deja curge șuvoi minunea că ești în orice în orice-atingere te respiră a toate iubirea amănuntul neobservabil care golește marea în palmele tale poate fi experimentul ratat sau cel din demult așteptat în chemări fantaste încrustate în riduri prin unghii ne traversează cascade nu vom putea uita (indiferent cine va regurgita intestinele acestor vremuri năuce) singura zi în care blestemul de-a fi nu ne mai leagă de focuri de ispășiri imposibil de purtat în limbă și nu ne duce pe noi în ispită te-am rugat și-am lăsat scris pe clopote să răsune părinte să răsune dinții noștri îmbrăcați în folie metalizată de nemurire au pocnit sec și ne iartă părinte greșeala de-a fi mai mult decât om în fiecare zi mai puțin de înger întrecându-i totuși aripa atât de dulce simțeam cum ne-alunecă gândul iau naștere galaxii între vertebrele noastre îmbrățișarea amorului topește și coace orgasmic geneze multicolore sau fade genezele curg din epitelii veșnicie nici oarbă nici văzătoare pingelește fără odihnă forme de carne piatră sau aer lichide zborurile îmi atacă pupile se ascund în cartilaje asfințitul să ne curbeze moartea poate în zile de sărbătoare vor trimite în lume arhangheli pe care nimeni nu-i va cunoaște la porțile raiului nu vom cerși întoarcerea acasă adresa noastră e mult mai înaltă pretutindeni ne suntem cu supra-măsură țărâna e-n voi ochiul întors desfide cătușa zâmbiți minutul de eternitate vi s-a scurs și voi continuați să bateți din palme tribuna-i ruină și-n tălpi rugina scârțâie lugubru mai departe faceți loc pe socluri nu mai e nici o picătură de aer noi vom împărți napolitane și păhărele de țuică pentru odihna morților cei vii oricum sunt înnodați de genune și le e bine (mai grea e alegerea ce răstignește clipei bucuria) în-afara chipului ni s-a dat sau ne-am luat (unii încă mai dezbat asupra dreptului) statură de zei să purtăm în vremuri hipnotice mândria nu desface boboc alb în trufie nici păcatului poartă doar absența zidește iluzia că alergăm pe urmele noastre blestemați să nu ne găsim de aceea doar astăzi te-aș fi putut urî dragostea mea de n-ar fi venit Iisus la cină să împărtășească trupul tău de lumină cu mine 37. În lumina dimineții - Valentin Tufan - 214,2 puncte Dimineața o văd ca pe o retrăire, e ca și cum aș da un retry unui joc social - mi s-au dilatat ochii privind prin picăturile rumenite de soare, iar irisul mi-a devenit stigmat - încerc să pătrund dincolo, să-mi sintetizez trăirea într-un drog pe care să-l prizez în fiecare moment de luciditate acută. Viața e o înșiruire haotică de notițe lipite pe frigider, o răstălmăcire a unor experiențe blocate într-o cutie a pandorei sub zodia destinului. Matrițe de ceară ale clipelor pecetluiesc secunda, ca o transpunere de Dali - omul zace încastrat în cutuma uzualului, doar cel ce are puterea să-și strivească trebuința rămâne în joc spre calea ancestrală de pritocire a spiritului. 16. Sunt egoist - Liviu Ioan Mureșan - 212,6 puncte îmi asum metaforele predecesorilor le spăl într-o mașină gigantică le apretez mă îmbrac de gală în ciuda contemporanilor curvele de pe străzi nu sunt ușoare în metaforele furate gropile din străzi pot fi umplute cu flori ochii nevăzătorilor scânteiază imagini interioare papagali poeții zilei cei fără metafore își puteau scoate iute ciorapii jegoși îi puteau mirosi pe ascuns danful precum spiritul îndeplinea trei dorințe: să fiu cel mai mare poet să fiu cel mai recunoscut poet să primesc nobelul și traducerea textelor mele îmi frec ulcica cum din ea ar ieși spirit cu glas fără metafore cum aș arde un critic țâfnos la gioale pentru că s-a legat de un mare poet și apoi s-ar scuza pe o critică la un alt mare poet bătându-l în palme un critic pentru care predecesorii nu ar fi limbit tălpi de poet ci inimă de inconsistență și labă de graur îmi asum metafora perforată a incoerenței de stil și stilul incoerenței și gioalele pe care inconștient le denumeam frați petreuși adidași și alte delicatese sunt egoist domnule critic nu te numesc numele tău să rămână beznei din care te inspiri dar nu mai scuipa poeții prin reviste subțiri nu-ți mai lega șireturile în opt sunt destui poeții murdari cu ciorapii rupți cu miros de urdori nu de tine ducem lipsă băiatule infatuat nici de principiile tale deunăzi era o planetă cu un poet cu idei dincolo de planetă deunăzi era metafora zilei de mâine din care mâncam până la saturare frângeam din ea săturam mulțimi rămâneau coșuri de miezi nemâncați îmi asum metaforele dar nu fața pe care o etalezi sub minuscula scriere în care îmi zici că metafora mea e puerilă și critica ta nu se poate apropia de sublim du-te-n mașina mea de spălat în care curvele prețuiesc piei nojițe și alte spânzurânduri iar duhurile freacă menta din care vor îndeplini dorințe mai seci decât însăși imaginația 35. soarele - Dan Ciupureanu – 211,2 puncte simulează la geamul din baie o explozie linia mediană oscilează în funcție de mișcările degetelor am trecut pe lângă scaun cu gândul tulburat de la pastile urmăresc demonul pas cu pas îl obosesc se închide în debara bat cu vârful piciorului în ușa de tablă și fluier twisted nerve fac liniște dintr-o bucățică de hârtie și-o bag în buzunar portarul blocului parchează o mașină imaginară 5. plusări - Elena Katamira - 210,6 puncte eu am atins moartea și de aceea nu pot să mă mai tem câștigi și pierzi o singură dată restul sunt plusări contează viteza cu care ceasul ți se izbește de pereți prin fisuri prizezi exilul și practici nirvana și știi că totul e o piele care se umflă de urletul tău, se rupe pe alocuri și se închide la loc îngenunchez, eu cea care nu mă mai rog, caut axul întunericului sfânt, rezoluția maximă, punctul în care nu mai știm nimic despre distanțe unde nu mai avem decât degete scormonind aerul, algoritmii sălbatici și o toamnă atât de vioară atingandu-ne nobil de la gene în sus, tu, cimitirul meu vesel tu, iubitul meu carpatin, spune-mi tu dacă nu e viața asta singurul loc unde ne mai putem aduce aminte de noi 4. subterfugiu de toamnă - Nuța Crăciun - 208,4 puncte (o simplă jucărie e viața ia-o cu tine in vis) nu mai e de-acum nicio diferență între diminețile tale toate poartă în ele aceleași singurătăți iar tu ai obosit să mai fi singur toate poartă aceeași uniformă de mort intri în platitudinea ei ca-ntr-un magazin de acccesorii alegi un bufon cu o cicatrice pe obrazul drept asta îl face mai uman cu tot zâmbetul lui forțat intri în liniștea lui mută te închizi în ea chipul tău oscilează între tristețe și zâmbet apoi vine o pasăre și-ți cântă la fereastră de dragul tău vine pasărea cântecul deschide în tine labirinturi te pierzi hoinărind cu gândul la ploile care o să vină la pântecele înverzit al unei dimineți în care nu mai numeri anotimpurile agăți pur și simplu de fiecare o primăvară o pasăre impecabilă cântă în privirea ta cântecul tâșnește în toate părțile ca un izvor ca și când nu ți-ar fi secat niciodată inima ca și când niciodată nu ți s-ar fi arcuit limba într-o rugă atât de curată și de subțire ca un fir de iarbă 28. La început a fost sfârșitul - Valentin Ionuț - 207,3 puncte surprins cade o avalanșă de oi de zăpadă de cuvinte în gros-plan orice trăsătură hieratică devine macaroane cu brânză: înapoi n-oi da de acum înainte! când a picat poezia ca din barba Lui Dumnezeu pe care l-aș sorbi din ochii inuiți de frig în blănile lor mai jos ca pe gard la icil stă un poem facil: "printre cele mai apreciate moaște, în cele din urmă, sunt cele două degete de spumă." de unde ne cățărarăm la mingile pe sală să le dăm cu sigmarom în deal am gasit noi șase pisoi moi născuți chiar într-o tigvă uscată de om ploaia se scurgea prin stâlpii de fier pe gresie placenta ei pe marmură era urâtă violacee și sepie strângeam pe culori fetele numai struguri prune mure simțeam acru curat însă mirosul de mere de pădure din borcanul cu miere la care toți se zgâiau albine din cuiburi tufele aureau spre seară când au fost destupate și urmele gloanțelor și cele ale vremurilor din care zgârciurile și sângele închegate s-au imprimat ca scenele de luptă pe columne și cu fiecare luptă se recreea până la os până la prima piatră aruncată până la aerul mâinilor goale până-n afund și la prima sămânță încolțită târâtă din apă noroi ca icrele în oul umed ca omul spre înger pe picioarele dinapoi. 15. Un fel de reflexie - Teodor Dume - 206,2 puncte nu știu dacă o să pot ieși afară astăzi plouă și nici nu am umbrelă dar voi alege partea cealaltă sau pur și simplu nu voi privi într-acolo ceva se mișcă în ritmul unor bătăi de inimă se întunecă tremur aprind focul și mă uit în oglindă aș mai putea intra în mine ca într-o cameră a copilăriei și aș iubi indiferent de vreme dar voi crede că nu-s eu și atunci degeaba voi încerca să dau ceasul înapoi prin mine trec anii și mulți oameni sunt un fel de gară cu un singur peron și nici nu știm nimic unul despre celălalt de ceva vreme o liniște absurdă picură din pereți și e rece ca un sloi dar nu-i bai dau din cap și aștept viața mea ademenește moartea care va veni ca un oaspete seara 7. august - Valeriu D G Barbu - 205,5 puncte aici toate au gustul lor orice speranță s-a împlinit înainte să o avem femeile și bărbații de vârsta mea trăiesc altfel de călduri și nimeni nu așteaptă amurguri sau toamne am dat la pace cu norocul și știm cât ne-ar consuma dacă trupul nostru nu i l-am da cu lingurița mai și iubim chiar când e înnorat când nu e înnorat în rest povestim tăcerile cu majusculele retinei știm că vor cădea frunzele – și ce dacă, au de unde ne e un pic teamă doar de vântul care nu va ști să le poarte hei, nu, nu acolo acolo se duc doar fluturii care au vulturi tatuați pe burtă aici mai trec uneori dumnezei să-și ia taxa de protecție rugăciuni unsuroase înfășurate sul ca bancnotele de zece euro altfel demonii ar crede c-am murit și-ar fi singurii care ar mai zice rip dar cui îi pasă noi suntem copți și am învățat să tragem la copcă totul se duce de copcă și vedem multe multe mâini întinse – o fi vremea culesului iar strugurii încă nu și-au scris testamentul ne e un pic milă cum vor degera așa întinse haotic s-apuce ochii noștri ciorchine femeile și bărbații la vârsta mea nu așteaptă nu poruncesc nu se apleacă ei doar mustesc – în secret totuși sparg sâmburii trecutului așa cum răzui tu lozurile șansele vreunui câștig sunt aceleași abia de mâine la trecători le vor crește haine nu de alta dar tu să ții minte lunile care conțin litera er să nu mergi nu, să nu mergi niciodată la plajă fiecare vreme are dreptul ei la vreme 32. firimituri de vis - Ioan Grigoreș - 204,5 puncte uneori număr aripile frânte în zboruri inutile și mă opresc să plâng pe coama zorilor visele spulberate în colbul timpului răpus într-o cursă de maraton poate mai respir sau doar îmi șterg palmele de urma sânilor tăi cu gene rimelate ce mi-au ucis una câte una toate sinapsele scăldate-n verde crud dacă nu sunt aici să nu mă cauți în paradisul pierdut și să nu-mi oferi niciun fruct mărul furat din sânul șarpelui are gust de infern uneori număr alteori recit câteodată stau cu fruntea lipită de geam și-mi spun că toate anotimpurile sunt la fel promit vin te consumă și pleacă lăsând în urmă firimituri 10. Iarăși am uitat să cobor - Sorin Lupu - 204,1 puncte Soarele mă izbește în moalele capului Cu sărutul său mult prea pasional Tramvaiul bătrân ne râșnește pe șine Suntem noi cu mine navigând pe știrile unei zile Ce din stomacul balenei căreia îi spunem București Proiectează ambuteiaje pe garduri scheletice Pe stâlpi care nu mai susțin nimic care goi mă fixează În tot ce e străin În miros de alcool coclit Studiez titlurile senzaționaliste și fetele cu ochelari și Tricouri cu sfârcuri Pe podeaua fierbinte Explodează benzinăriile flămânde și Scaunele tot mai pustii și gândul că 2. Autoportret - Ramona Irimie - 203,2 puncte Precum un prunc în pântec mă leg de cer și pământ cu versuri albe înalte -aici se fumează spun. Substantive la superlativ se plimbă pe tocuri -mirosind a mine- când nu mai aștept nimic și fumez. -Închiriez aripi strig îngerilor abuzați emoțional de părinți. Apusul din unghiul în care stau ca un preafericit e doar o noțiune repetată rapid. Cât timp respir fumez limitările cu pofta unui lup care râde de lesă... cu încrederea bărbatului care-și iubește femeia legând-o de cer și pământ... 17. fericiri… - Gârda Petru Ioan - 201,2 puncte părăsit de tată orfelinatul prima palmă când trimis la cerșit nu ți-ai făcut norma nenorocitule fericiți cei ce plâng ți-a spus călugărul pedofil după ce… că aceia se vor mângâia fără lacrimi e plâns întrebai capul în gură când te-ai îndrăgostit de prietena șefului găștii de cartier piciorul între picioare când nu voiai să iei asupra ta violul în grup la care ai fost dus cu forța garduri de fier pentru vile gratiile celula… fericiți cei prigoniți cu privirea în gol treci cu buzele crăpate pe lângă cișmea fără se bei fericiți cei ce însetează… puhoi de lume în fața bisericii cu pași șovăielnici te-apropii de ușă apoi te întorci definiție a singurătății în mijlocul mulțimii fericiți cei săraci cu duhul ce e duhul părinte ziceai un adolescent îți întinde-o țigară aprinsă apoi o retrage rânjind fericiți veți fi când vă vor batjocori… fericiți cei curați cu inima că aceia îl vor vedea pe Dumnezeu cum poți învia dacă nu poți muri te întrebi întinzi o mână spre câinele străzii care se apropie blând apoi o lași să cadă pe lângă trup fericiți… fericiți... fericiți… treci plutind cu privirea în gol ca un copil părăsit de Tatăl... 21. Demnitate - Trifoi Ecaterina - 199,8 puncte Va trece timpul, tu vei crește mare, Dar inocența ta, știu, va rămȃne, Vei crede totul- ce ți se va spune, Copilul meu și raza mea de soare! Îți vor fura penarul și caietul, Vor încerca și banii să ți-i fure, Tu să le scrii pe toate în carnetul Ce-ți va ascunde-ntreag-amărăciune. Îți vor fura pȃnă chiar și halatul, Mașina, ceasul, chiar și bicicleta, Să nu îi dușmănești- va fi ruleta Lui Dumnezeu ce-o măsura păcatul. Îți vor fura, poate, calculatorul, Un laptop, un tv. sau o tabletă, Dar nu îți vor putea fura umorul Și firea ta cinstită și corectă. Îți vor fura o haină elegantă, Tabloul valoros- cel din perete, Dar sigur nu vor vrea să-ți fure-o geantă Lipsită de averi și de regrete. Băiatul meu, de tot ce or să-ți fure Să nu regreți, să nu îți pară rău, Materialul e putreziciune- Azi e, mȃine se pierde în ecou. Lasă-le tot și dă-le lor pe toate, De lucrul tău îi face fericiți, Nu-ți vor putea fura o demnitate De care ei mereu vor fi lipsiți. Nu-ți vor putea fura nici omenia, Nici gȃndul, nici inima ta cea bună, Nu-ți vor putea fura nici bucuria De-a ajuta, de-a acorda o mȃnă. Nu-ți vor fura iubirea și credința, Cum toate trec, vor trece-n lume toate... Nu-ți vor fura puterea, biruința De a trăi frumos, cu demnitate! 12. revoluția care va avea loc - Macovei Costel - 198,8 puncte sunt temeri că voi câștiga pariul cu parlamentul cuvintelor adunând destule cuvinte pentru o nouă revoluție și mai ales pregătind scânteia juriul plătit se așează confortabil în loje trecând în revistă combatanții pluton după platoon cuvintele mele în simplitatea lor au pierdut bătălie după bătălie retrăgându-se în devălmășie cu rime căzute la datorie dar totuși, speranța renaște și cu un ultim suflu strigă la unison: de noi nu se trece aruncându-se mai degrabă în brațele morții decât să se predea poate că și această revoluție va fi furată călcându-se în picioare demnitatea celor căzuți dar cine știe... poate că totuși se va schimba ceva... altfel... o nouă eră întunecată se va ospăta cu moartea cuvintelor noastre alungate din case sau azvârlite în beciurile uitării 14. Elegie de vară - Vasilica Ilie - 198,1 puncte Vara asta este atât de secetoasă încât mi-a sorbit și ultima picătură din izvorul creației: nu pot să mă adun, foaia din fața mea e tot velină, iar ochii îmi obosesc de-atâta uscăciune: uneori, cad în transă... Plutesc exact ca un fluture pe lampă, bezmetic, în căutatea unei flori. În loc de viață simt pustiul din mine și la colțuri de stradă văd cadavre vii: oameni costelivi bâjbâind în unda morții. Noaptea îmi cântă o cucuvea la fereastră și mă întreb: cât timp va mai avea glas, eu, urechi s-o aud? Și cât timp plămânii mei neatinși de boală, o să mai inspire aerul umed al morții, din cadavrele vii? Dimineața aștept răsăritul ca pe o speranță, să se oglindească în bobul de rouă. Dar, în lipsa spectacolului de pe iarbă sau flori, văd doar pământul secătuit de vlagă, prin crăpăturile căruia viperele se desfată. O, și cum o șoaptă mierosă de moarte îmi tot dă târcoale, ademenindu-mă într-un joc nebunesc, al pieirii! Însă eul din mine pe care îl simt cu sete de viață o înnăbușă, răspunzându-i sec, ca un ecou: „piei vară secetoasă și înșelătoare, să nu mai vii în veci!” 20. Odisee himerică - Bianca Ioniță - 197,9 puncte O iute cadență în pieptu-mi sfărâmă - Cu ropot de ceas aiurit – amorțeli Se iscă înalt catedrale de spumă Cu timpul prelins pe spoieli. Alerg după dalte prin aștri, statuie, Să-mi scot soclul vechi de vis împietrit. Măsor în cuvinte-lumină ce nu e Acolo deja am trăit. 19. inima cuib pe pământ - Ioan Postolache Doljești – 196,4 puncte îmi spuneai că viața noastră-i câmpie noi spice-nflorite în vălurirea aerului cald că ciocârlia cu trilu-i înalt e iubirea mă trezesc cu imaginea asta sub pleoape și-o vreme mai țin ochii închiși să nu se destrame aș vrea să fii lângă mine inima mi-i cuib pe pământ vino și fă ciocârlia să zboare mi-i dor de amețitoarea-i rotire deschid ochii fereastra deschid privesc mohorâții mamuți de beton ce-mi împiedică zarea de unde să vii de unde te-aștept chemând pădurea munții și marea martorii noștri la nunta din gând unde ești poate fățarnic sfios ceri unei credule să-i atingi hulubii albi și pufoși amețită toată s-o faci maree din fecioară femeie cum m-ai făcut... e noapte super lună și nefiresc de cald dar simt că vin răcorile toamnei iubite struguri copți sânii mei te așteaptă-n alint să le muști boabele blând înfiorată să cred că pântecul mamutului în care sunt e câmpie... 43. Amerizare - Ion Marieta Alina - 191,1 puncte Când sunt copil, viața mea începe de sus, de la etajul șapte, asta ca să se știe. Și zbor peste unități militare, și garaje, pe lângă centrale de cartier, laminatoare cu turnuri. Doar plopii imenși cu puf nesuferit încetinesc avântul în brațe, și prin natura primenită îi văd pe oameni, mici. Doar tresării... 46. Epurare creștinească - Paula Ștefana - 190,5 puncte S-au crăpat pupilele urâcioșilor! Două forme nude proiectează în umbră o entitate epuizată Se mișcă prohibit în bătaia vântului, În lanul florilor de soare. Din epidermă s-au ales grăunțele de nisip bronzate Dezlipite dintre riduri Se prăvălesc în peticele baticului deznodat Nici unul nu opune rezistență gravitației Bulgării de pământ negru deschid porțile iadului Hai să ne rugăm! Semințele sinucigașe s-au parașutat din calatidii peste noi Blestemate de furci că au belit ochii la păcat. Firul de in din batista șifonată Sigilând viețuitoare asfixiate sub încărcătura nelegiuirii e complice! Măcar ele de ne-ar ierta, Zdrențele noastre jertfite în transpirație și țărână Lacrimile s-au dezintegrat în paie, Fluctuează în vaporul pocăinței Poate mâine va ploua cu noi Ne purificăm lepădați pe rug Că ne-au pătruns în retină călugării! 31. sârmă ghimpată - Dragoș Lucica - 190,4 puncte în orașul ca un cuptor încins pietrele arse cerșesc ploaia înfierbântat asfaltul sfârâie sub roțile bolizilor grei cu spaima unui copil respir aerul plin cu vapori de bitum în cerul gurii am gustul dulceag îmi zboară prin suflet un gând de demult să părăsesc orașul acesta de sârmă ghimpată rătăcind în voie pe drumul de țară desculț să mă plimb prin colțul știut al grădinii de acasă cu tălpile goale înfășate în răcoarea pământului . 18. gura lumii - Ion Cuzuioc - 189,7 puncte divorțul lor nu i-a mirat pe nimeni era și de așteptat el mereu în deplasare ea seară de seară pe la discoteci iar când se întâlneau din certuri nu ieșeau se acuzau unul pe altul de infidelitate mai mult ea-i reproșa că alți bărbați câștigă mai mult nici el nu rămânea dator cu răspunsul ca s-o avertizeze că chiar și soțiile oligarhilor lucrează mai pe scurt s-a ajuns până la stricarea tacâmurilor și tăierea blănurilor și rochiilor cumpărate din banii lui bijuteriile donate de prieteni și cunoscuți n-ai fost atinse sub ritmurile muzicii lui Vivaldi ea a fost trasă de păr iar el s-a ales c-un cucui de la mobilul aruncat drept în frunte și cățelul care tremura de frică sub masă tot a fost tras de coadă imputându-i-se și lui că face pedichiură la același frizer la bătăile vecinilor în țevile de apă ei nu mai reacționau căci reglările de conturi luau amploare când oboseau se așezau obosiți în fotolii rostind cu jumătate de voce că așa ceva mai mult nu se poate tolera și el trebuie să-i dea ei socoteală de ce nu răspunde la telefon iar ea să-i explice de ce merge la băi fără soț și cine-i achită distracțiile? după miezul nopții obosiți de ceartă mergeau la culcare izolându-se unul de altul prin odăi diferite nici dimineața nu se întâlneau cel puțin la bucătărie căci fiecare-și avea drumul său când au divorțat vecinii au răsuflat ușurat ca după un cutremur slab de pământ divorțul lor nu i-a mirat pe nimeni ba chiar i-a și bucurat pe unii mirarea cea mare este că ea a rămas gravidă și de la cine se întreabă dacă el era mereu în deplasare iar la discoteci din câte se cunoaște nu se concep copii poate la băi unde merge cam des ? imposibil căci și acolo fiecare se protejează la maximum iar de la vecini mai că n-ai ce să ceri căci din beții nu iese și soțiile demult i-au trecut la rebut și colegii lui de lucru tot își frământă mințile de la cine a rămas ea gravidă dacă el n-are nicio treabă cu asta și prietenele ei tot sunt curioase să afle de la cine o fi ea gravidă? întrebarea dată le-a făcut bătaie de cap tuturor cunoscuților ca să nu mai vorbim de unele guri ale rudelor și de ce-ar trebui ei să-și frământe mințile ca să ghicească de la cine a rămas ea gravidă dacă nici dânsa nu știe cine-i tatăl copilului și cu cei vinovat copilul că nu se știe cine-i tatăl lui? fătul însă știe cine-i tatăl lui dar deocamdată nu poate dezvălui și acest mister el crește și se dezvoltă în pântecul mămicăi și se chicotește de curiozitatea celor din jur ca într-o bună zi să vadă și el lumina zilei și să deschidă gura …așteaptă tăticule 40. Iluzie - Oancea Sorin - 188,2 puncte oriunde mintea joacă feste, multe jocuri de cuvinte se ascund sub luciul zării. Tu acum vezi o navă Poate fi orice și-un pom Cuprinzându-te de slavă În deșertul tău de om... Nu părerea sau ademenirea Te întreabă des pe tine. Un beduin alb ca nemurirea Bea din obraji pătați de vine. Nu știe unde ai fost, uituc, el era să moară de sete. De aici pentru mine devii un pahar însă ceilalți te văd cât o mare. Ce nedreptate cronică e dreptul meu? Da, mint zările. Cumpăr ciori moarte, acele oseminte ale duhului morții care devorează ultimele știri despre dragoste și chin. Le iau de la colțul blocului. Se cumpără ca noutăți. Sunt unele roz, altele mai galbene. Acum sunt la modă: pulpele verzi, aripile asfalt; unora le plac penele prespălate, late cât o palmă. E acolo un comerciant aprig, a distrus multe cuiburi, nu mai pot putrezi liniștite. Fac tablouri Sunt scumpe, paharule, nu ai atât fluviu în tine. Să îți spun un secret dar le uit și p-ale mele. se ascund sub luciul zării feste, jocuri de cuvinte oriunde mintea joacă. 45. Amin - Cristi Tudor - 176,5 puncte Da, ți-am uitat numărul de telefon. însă îmi amintesc șoaptele de amor mirosul gelului de duș momentele când făceam duș împreună cafeaua alături de tine dimineața țigările fumate pe jumătate privirele tale suspecte când veneam după serviciu și berile băute împreună zâmbetul tău atotpretutindeni și privirea din oglinda de baie. Ah, da, demult e praf în apartament nu mai ești cu mine și ai acum un copil însă niciodată amintirile plăcute nu o să ucidă distanța dintre noi. Printre zile și amintiri doar răgazuri fie viața cea mai grea am acu altă iubită și împărtășesc cu ea alte amintiri. Amin 24. Ești doar un vis - Daniel Dobrică - 167,7 puncte Ești doar un vis de neatins, Atât de sus și de departe, Ești focul ce-n mine-a aprins, Speranțe fără sens, deșarte Ești visul meu frumos și bun, Fior de dulce amăgire, Din el Septembriile le-adun, Pentru-o poveste de iubire Cu valuri îmi sosesc din larg În marea mea de vise-albastre, Mesaje-n sticle ce se sparg, De stânca inimilor noastre Când tu nu ești, nu pot să fiu Tu nori culegi, eu nori sădesc, Ești visul meu... E prea târziu Să-nvăț să nu te mai iubesc. 
Vizionări: 22493
In aceasta etapa textele inscrise in concurs nu pot fi inca vizionate. Asteptati inceperea votarii! |
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
