"Hai noroc, frate ! Vino-n Unitate !". Cam așa se salutau acum 146 de ani, oamenii.
A fost Ziua Unirii Principatelor. Ei , și ce ? Horă la Focșani, distracție în Moldova, simpozion la Muzeul de Istorie. Fără să participi poți să spui ce s-a întâmplat. Fără să participi...poți oare să-nțelegi ?
Ce reprezintă Unirea Principatelor pentru noi ? Hmm...greu de spus. Poate prima unire legiferată și recunoscută de marile puteri. Poate prima unire din care a rezultat statul român modern. Ei, și ce ?
Ce s-ar fi întâmplat fără Unirea Principatelor ? Un scenariu- evident ipotetic- ar fi fost următorul- Moldova intră și mai mult în sfera de influență rusească și eventual, după războiul din 1877 e încorporată în Rusia țaristă, cu tot ce însemna ea. Adică decădere, înapoiere, mizerie. Încearcă o eliberare după revoluția roșie, declarându-se stat independent. E reocupată în 1940 și sfârșește în CSI.
Pentru Þara Românească se poartă intense lupte, nu numai pe frontul diplomatic între Rusia și Austro-Ungaria. Rusia ar considera ideal un coridor direct până în Bulgaria și de ce nu, până la Constantinopol. Austro-ungarii au câștig de cauză temporar, sprijiniți de Germania wilhelmiană. Pe de altă parte nici Anglia și nici Franța nu văd bine această preluare.Arhiducele Franz-Ferdinand vine în vizită la Sinaia, când...primul război mondial începe la 1900.
Un scenariu destul de tâmpit, recunosc. Este însă greu de crezut că Moldova sau Þara Românească ar fi putut rămâne independente.Erau mult prea multe interese în joc- iar puterea principatelor dezunite era prea mică.
Unirea Principatelor a fost rezultatul direct al revoluției de la 1848. Unirea Principatelor a fost cea mai minunată aventură a celei mai minunate generații de români- pașoptiștii. O generație care a rupt-o din temelii cu trecutul balcanic-oriental și a încercat, cu rezultate destul de șubrede, europenizarea României.
Să-i cinstim și să le recunoaștem meritele. Ei au făcut România modernă.