agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1622 .



Despre suflete și singurătate
eseu [ ]
dor de Emil Cioran

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [S ]

2005-01-28  |     | 



Există suflete sufocate de nefericire și de tristețe, asupra cărora cea mai mică rază de fericire, de iubire, are efect dumnezeiesc. Sunt ființe atât de moi și de necoapte, încât cu fiecare tresărire a inimii tresare și întregul corp, într-o armonie aparent perfectă. Agățați de ființa iubită ca iedera de casele pustii, devin dependenți de tot ce înseamnă nesingurătate. Dependența acesta se manifestă prin imposibilitatea omului de a-și menține o personalitate, o individualitate proprie, bine definită și neinflunțabilă. Desigur, nici un om nu este independent de voința societății, de capcanele acesteia, cu toții suferim, se știe, de aceste dependențe, care ne fac mici rotițe ale Universului. Dar Îndrăgostitul, fost Singuratic, devine dependent de obiectul iubirii sale și nu de iubire în sine, așa cum fumătorul e dependent de țigară și nu de fum, cum alcoolicul e dependent de alcool și nu de beție.
Există suflete - oglinzi lucii - în care reflectarea iubirii se confundă cu însuși sentimentul de viață, cu logica faptului de a fi, cu satisfacția fericirii.
Dar cât de benefică poate fi această abordare, materializare absolută a idealului, în lumea aceasta în care totul este relativ, în care nimic nu durează o veșnicie și nimeni nu trăiește etern? Cum poți tu spera la un veac de fericire, când nici nefericitului nu-i e dăruită tristețe nemuritoare? Cum să te uiți pe tine, să nu mai exiști nici în tine, nici în afară, să te omori ca spirit, pentru un moment de visare și extaz trecător?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!