Caravaggio - ultimii 4 ani

In mai 1606 la virsta de 34 de ani
Caravaggio omoara la Roma pe un oarecare Ranuccio Tomassoni
intr-o certa plecata de la un pariu pierdut,
e ranit, invinuit de crima, pasibil de sentința
de moarte, dispare din Roma
dar nu renunța la pictura
nomad intre Malta si Sicilia e mereu pe fuga
neinteresat de ideile renasterii
cauta țarani drept model, sfinții lui au degete
murdare cu bataturi grosolane
picioare tocite de munca campului ,
zei pagani in semiumbra- chiaroscuro
de ev mediu ce se termina fara glorie
lumina se taraste cu greu
prin ceatza dimineților toscane
auzi cum bat clopotele de sambata mare?
el nu, picteaza nebun in trei zile
fantastica "Cina la Emmaus",
apoi e arestat tot la o
bataie, gratii multe gratii,
reuseste sa fuga, schimba radical paleta ,
se duce la o intilnire cu spaniolul Velasquez ,
dulceag decide, prea multe femei
il visiteaza pe La Tour
tinar de tot La Tour, 19 ani cu totul
se vede copiat, invidiat, nu-i pasa
are un destin de consumat
pune singe , mult singe , motivele pagane dispar ,
moartea e pretutindeni, tenebroasa
hai sa fac o crucificare zice, o face divin
"Crucificarea sfintul Andrei"
mort de o moarte miraculoasa pe cind soldații
incearca sa-l dea jos de pe cruce
lumina Domnului ingheața mișcarea , o femeie
leproasa priveste de jos
sus EL, jos soldații in armurile epocii ,
ne lasa atit spațiu cit sa intram in
tablou in coplesirea lui 1607, papa trimete
garda sa-l aduca pe tava,
el la Siracuza, se ascunde
sta la o masa afumata murdara de lumanari
scrie o scrisoare in latina ,
Mirabilis Ecco
cere iertare ,pardona me
papa
ezita sa raspunda ,scapa de soldați
deghizat in precupeața
gaseste un om cu barba patriarhala
il picteaza nud ,plata 2 taleri plus un castron de
supa acra, pune o roba roșhie
imbrac-o , nu , mai bine una alba,
murdara de noroiul golgotei,
mina dreapta țașneste
intr-un spatiu ce nu e al nostru,
doar un apostol deschide brațele in extaza
doamne zice ,stau cu christ la masa, coș cu fructe ,
apa jordanului in cana simpla de lut
i se pare vulgar
șterge tot, mereu nemulțumit,repictaza in nuanțe mute
de verde - maro ,nu prea mai e lumina
in anotimpul asta
ia pinza la Neapole, mergea pe jos prin
praf, picioarele rani deschise
trece o caruța cu o femeie in negru
urca zice vaduva, se urca, se ascunde in casa ei
etajul doi
se iubesc un timp
deși ar prefera un baiat in pat
e calm, spalat, pieptanat ,
mese : doua pe zi, legume cu usturoi
vin montecatini sau ce se gasește,
lumina meridionala tocmai buna
degeaba, are clipe senine prevestitoare de furtuna
nu poate picta nerealist
e momentul " Flagelarii "
schiteaza pe Christ torturat
in stilul clasic, nu baroc
e prea devreme de baroc e doar 1608
e realism tragic ce face
fara un nume scolastic
sintezele sunt acolo in atitudinea contorsionata a
trupurilor ce rezoneaza intr-un spațiu fara dimensiuni
doar reprezentativul mental a durerii
paraseste vaduva, prea mult usturoi,
se muta la un tinar Simone Petratzzo
negustor de pinzeturi, se culca cu el
apoi se cearta cu el in timp ce
are viziunea unei finale lucrari
nu poate face pace cu trecutul
e nevoie de o alegorie enorma
dar cine sa pozeze "David cu capul lui Goliath" ?
alege pe Campacio Felippe
un fost coleg de pat,
e acum in culmea creației
știe exact cum sa dea
expresia victorioasa pe fata unui David slab,
seminud ,in dreapta
sabia scurta,
in stinga capul decapitat al unui Goliath nefinisat
plin de sudoarea luptei date,
face obrazul lui David radiind pasiune
nu cauta triumf
e doar un martiriu aici
nici singe nu e
nici adorarea calaului
pare determinat sa termine cu toate
e prea multa violența in lumea asta
de simboluri dramatice,
intr-o seara de noembrie
tabloul e aproape gata
se aseaza sa-l vaza prima data
se da 5 pașhi in spate
nu e mulțumit
rupe o pensula
nici Campacio nu mai vrea sa pozeze fara plata
il goneste
are nevoie de alt model pentru capul lui Goliath invinsul
dar nu mai este vreme de schimbat fețe
ia un cuțit cu lama venețiana, se autodecapiteaza
continua sa se picteze
el Goliath, cu furia propriei nefericiri
mai are timp de o ultima cafea rece
semneaza pe spate Caravaggio AD 1610
și se duce sa moara
in timp ce jos in curte
mesagerul papal
descaleca
cal alb
aducind iertarea..