multi romani se iubesc prea mult fara sa se gandeasca. stupid inceput, nu? dar oare nu merita sa vorbesti astfel despre ei cei care contribuie la aparitia copiilor nedoriti? motive ar fi, printre altele, nepasarea si lipsa de informare, dar nici unul dintre ele, nici altele nu-i scuza cu nimic. nu am nimic personal cu nimeni pe tema asta, doar ca nu inteleg. nu inteleg de ce barbatii prefera sa-si lase partenerele insarcinate cand nu e cazul, nu inteleg de ce ele pastreaza si duc la capat sarcinile nedorite, nu inteleg de ce e atata birocratie si coruptie cand e vorba de adoptii...

nu prea inteleg nici ce m-a apucat pe mine sa scriu despre asta, dar chiar nu conteaza. am pornit de la un titlu de ziar care anunta sistarea adoptiilor internationale in cazul copiilor romani. nu cunosc pe nimeni care sa fi fost adoptat. copii nedoriti dar pana la urma acceptati mai stiu, dar nu despre ei e vorba.

cred ca e sfasietor sa afli c-ai fost adoptat si nu o data m-am intrebat daca in cazul respectiv mi-as cauta adevarata origine. greu de dat cu verdictul. dar cum spuneam, romanii fac inca destui copii nedoriti. statul se preocupa cat de cat de problema, dar totusi e vorba de Romania, iar pana cand copiii orfani voteaza dureaza ceva vreme.

pe vremuri, otomanii se aprovizionau cu ieniceri de pe la noi. acum tot cam asa ceva pare a fi solutia pentru copiii parasiti de la noi: exportul! europenii sunt cam batrani si plictisiti de parteneri, femeile nu renunta la cariera nici macar cat sa-si produca o progenitura, cand ajung sa vrea nu se mai poate...dintre avantajele copiilor romani: sunt albi [inca, dar asta e alta discutie], sunt multi si ieftini. romanii ar vinde orice, asa ca treaba ar merge bine. si merge, doar ca la noi nu se poate sa nu se fure, sa nu se complice inutil toate, sa nu se puna bete-n roate.

ce viitor il asteapta in patria natala romana pe un copil parasit? institutiile oficiale sau alternative si apoi societatea care-l va respinge. daca e adoptat de o familie straina [exceptand cele de pedofili & co.] fara copii va avea in primul rand o familie si va creste intr-o societate spre care noi inca tindem. ei vor fi deja integrati in Europa la maturitate. si unii poate ca-si vor ajuta intr-un fel sau altul tara natala, chiar daca ea s-a dispensat de ei. iar daca n-o vor ajuta, poate ca macar se va afla de originile lor dacoromane si foarte patriotii se vor mandri cu ei, mai cunoastem cazuri.

presa semnaleaza din cand in cand cazuri de adoptii internationale dubioase. intermediari verosi, parinti profesionisti, falsuri in acte...cat o fi tara noastra de corupta presupun ca tot se gasesc cativa oameni care sa coordoneze acest sector sensibil intr-un mod cat mai profesionist. iar daca se gasesc prea multi, sunt locuri prin guvern si-n administratie pentru ei.

pe de alta parte romanii cam pleaca afara si nu multi se intorc. natalitatea a scazut dramatic, populatia e din ce in ce mai imbatranita si sunt studii care ne prevestesc disparitia ca neam intr-un viitor nu prea indepartat, daca nu se intampla ceva. si atunci cum sa renuntam fie si la un roman care poate fi tinut in tara? doar ca in cazul copiilor parasiti nu e vorba de astfel de socoteli ci de ceva mult mai simplu: au fost refuzati de cei care i-au facut si li se ofera o a sansa pe care birocratia, coruptia, interesele nationale si alte vorbe mari si goale n-ar trebui sa le-o rapeasca.