De lângă havuz
( din volumul de sertar Cardinalul Alb )

Etceterenita …
Dacă faptă nu găsești, adevărul lipsește de acolo.
Oh, nu, nu sunt abstract; uneori, lucrul este atât de despuiat de simplitate, încât surprinde prin amploare de sensuri.

Radicalul de funcție care este lumea, cu indicele ei omul, machiavelic la nevoi, parțialitate întruchipată devenit bogat, nu are multe rezultate pozitive cu care să se laude la preluarea ștafetei de către mileniul 3, ceea ce solicită ca, în imediata actualitate, să decidă între cele două concepte: a face bani sau a naște gândire; unde, a face bani este deprindere, și nu menire, cum este a naște gândire. Opțiunea pe care radicalul de funcție, lumea, fie că dorește, fie că nu vrea, este instaurarea pe soclul sistemului de valori “ realitatea lucrurilor “ a celui de-al 2-lea radical de funcție, a naște gândire, cu indicele său, a concepe deprinderi utile necesarului. A face bani, așadar, nu dispare, ci doar trece de sub radical în valență de indice. Este stringentă nevoie de cel de-al 2-lea radical de funcție, o dată pentru bipolare, a doua oară pentru elongație, evident, epistemologic, grafiat cu orientare către altima, unde rolul pivot al extrapolării îl are pimnia. Orice altă orientare este aducătoare de eșec. De asemenea, nici construcția după artificii de calcul buric-ice nu are oază. Tot astfel stau lucrurile și în privința experimentului, indiferent de natura acestuia. Spun simplu: lumea, fără radicalul de funcție a naște gândire, cu indicele său, a concepe deprinderi utile necesarului, nu are alt viitor, iar viitorul în care ne aflăm nu dă semne că posedă altă deschidere întru creștere. Desigur, trebuie să ne preocupe dezvoltarea specificelor regionale, dar, numai în evoluția pacifist-caracterială a Intregului, care este Cetatea Mare, Terra.

Libertatea nu are granițe.
Arta nu are granițe.
Știința nu are granițe.

Ca și pararelă, și omul trebuie să nu aibă granițe.
Încrederea vine ca și mireasa, și pleacă după partaj.

L-am avut printre noi pe Iisus. În loc să-l păstrăm ca Model, l-am urcat pe cruce. Altfel spus, Iisus reprezintă prima șansă, pe care radicalul de funcție, lumea, l-a ratat: rara-avis-iana. Dacă ratează și șansa celui de-al 2-lea radical de funcție, lumea va înainta cu dezinvoltura proprie tinereții, pe drumul cel fară de întoarcere: pragmatismul orb.
Gândul postează în paginile istoriei mâinile, și nu invers.

Gânditorul trebuie ascultat deci; el este singurul care știe ce spune și spune ce știe; și, de pe banca de lângă havuz, astfel vă zic vouă: căci, să se ajungă la rațiune, nu de scară e nevoie …